A murit Adrian Paunescu. Titanul, bardul, romanul, omul. Dumnezeu sa-l odihnească si să-l aibă in paza sa! Asta da gol, ăsta da pustiu in urma lui! Dupa Nichita, Marin Sorescu, Cezar Ivanescu si altii a venit si randul sau. Nu cred ca cineva poate prin cuvinte să exprime si sa rezume viata si personalitatea acestuia. Nu cred ca cineva poate exprima sentimentele si emotiile pe care le traiam cu totii in cadrul cenaclului de poezie, cantec si dragoste care era cenaclul "Flacara". De aceea va rog sa cititi aceasta poezie a sa care poate foarte bine sa slujeasca drept o mica autobiografie si un exemplu de traire patriotica:
Eu nu am sa ma fac bine niciodata,
Mereu voi suferi de-o boala grea,
Simtindu-mi constiinta vinovata,
Ca nu e totul gata-n tara mea.
Puteti sa ma-ntrebati: - Ce vrei, baiete ?
In treburile mari de ce te bagi ?
Am sa raspund milos si pe-ndelete:
- Eu stiu ca imi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit si nervi si timp si viata,
In drumul car m-a ademenit
Si-am acceptat sa dorm pe copci de gheata
Si sa traiesc pe muchie de cutit.
Puteam sa-mi fac in alte parti avere,
Puteam sa fiu un bun european,
Puteam sa ma inscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
Puteam sa am un os cum au toti servii,
Sa-l rod meschin si fara de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toti nervii
Si ea nu-mi da nici drogurile ei.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Tara,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Neam,
Nu e-nauntru hiba, ci afara,
Traiam un veac labil daca eram.
N-am dreptul la o mare suferinta ?
Nu-mi dati cartela nici pentru prapad ?
Ei bine-atunci in mine ia fiinta
Un neam pe care voie am sa -l vad.
Si n-am sa pot sa-ngadui niciodata,
Acestui trup, nelegiuit al meu,
Sa-nvete nebunia blestemata
De a-i fi usor cand tarii ii e greu.
Ca fluturele parasind omida,
Cand vine peste toti o clipa grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida
Desi putea zbura,daca voia.
N-aveti la dumnevoastra-n farmacie,
Medicamente, boala sa-mi luati,
Un singur leac imi trebuieste mie:
Sa-i pot vedea pe ceilalti vindecati.
Aceasta boala e o boala rara,
Aceasta boala e o boala grea,
Aceasta boala se numeste Tara,
Si leacul este ea si numai ea.
Poezia se numeste "Pacient".
Pentru cei care l-au scuipat, injurat, calomniat, nedreptatit, simt milă. E cumplit pentru ei sa se tarască pe pamant ca serpii, in timp ce maestrul sta pe un piedestal mare. Parafrazand o celebra emisiune a celui care a fost Adrian Paunescu, pot spune cu putere: "Nemurirea vă apartine" maestre!