Sondajul poate este sincer, dar raspunsurile?
duminică, 5 iunie 2011
Credinta sau vorbe?
Sondajul poate este sincer, dar raspunsurile?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sondajul poate este sincer, dar raspunsurile?
Sondajul poate este sincer, dar raspunsurile?
6 comentarii:
"ROMANIA MEDIEVALA" - UN SCANDAL IN DEVENIRE
http://emilia-corbu.blogspot.com/2011/06/romania-medievala-un-scandal-in.html
Ce ne facem, Ioane, că oamenii despre care spui că au murit, au murit, de fapt, "în numele credinţei", ca să nu spun chiar al lui Dumnezeu? Membrii Clanului Bush, însuşi George jr. mai ales, erau (sînt) creştini practicanţi! Ştii, desigur, că, în 1999, pe bombele pe care le aruncau asupra sîrbilor, în Iugoslavia, omorîndu-le acestora părinţii şi copiii chiar în ziua de Paşte, generalii americani, care, ca şi ai noştri, în finalul fiecărui jurămînt militar sau politic rostesc, inevitabil şi adînc evlavioşi, "Aşa să îmi ajute Dumnezeu!", scriseseră cinic: "Cristos a Înviat"!
Imensa majoritate a oamenilor care au murit de-a lungul istoriei în războaie, mai ales în aşa-numitele războaie împotriva păgînilor, începînd, dacă vrei, de la prima Cruciadă din sec al IV-lea şi pînă la ultima, pentru eliberarea mormîntului sfînt, şi, în fine, pînă la "războiul sfînt împotriva bolşevismului ateu", ori pînă la "războiul împotriva terorismului" (islamic), la fel de "sfînt" ca celelalte (talibanii sînt un ordin religios, fie el şi "fundamentalist", iar "inamicul" iranian este republică islamică, condusă de ierarhii religioşi ai ţării), zic dar, imensa majoritate a celor care au murit în războaiele lumii de-a lungul istoriei au murit în numele credinţei. Fireşte, în numele diferitelor credinţe, căci, precum ştim, şi musulmanii, la rîndul lor, ne ucid pe noi, creştinii, inclusiv prin acte de o cruzime inumană, pentru că am fi, potrivit concepţiei lor religioase, "necredincioşi". Să ne amintim doar martiriul lui Constantin Brâncoveanu al nostru...
Vreau adică a spune că tu te dovedeşti a fi un idealist dacă chiar crezi că liderii politici nu ar porni războaiele ucigaşe dacă ar crede în Dumnezeu. Sincer, eu mă tem - şi măcar istoria secolului XX a demonstrat-o! - că, de fapt, de cele mai multe ori e invers!
Nicule, credinta multora este pur electorala. Ia de exemplu Basescu. Adu-ti aminte de juramantul siret cu care a incercat si a reusit sa prosteasca poporul in 2009. Nici o masura de-a lui si a clicii sale nu demonstreaza ca ar avea ceva in comun cu credinta in Dumnezeu.
Cat despre Bush, el crede, dar nu uita ca si "demonii cred si se cutremura"(Iacov 2,19). Dar Bush nu spune raspicat cui se inchina, cine este Dumnezeul lui. Prietenii stiu de ce!
In alta ordine de idei, rasa si diferentele culturale, religioase nu justifica crima. Nici macar nevoia de resurse a vestului nu justifica razboaiele. Dupa 1990 credeam sincer ca Noua Ordine Mondiala de care a vorbit intaia oara Gorbaciov in 1988, va insemna bunastare, dreptate sociala, redistribuirea bogatiilor. S-a dovedit a fi doar o iluzie.
Din pacate, toate tarile lumii vor fi deposedate pe rand de bogatiile si drepturile lor.
De ce oare i-a îngăduit şi îi îngăduie Dumnezeu pe toţi nelegiuiţii lumii să vorbească şi, mai ales, să procedeze în numele Lui? De neînţeles Îi sînt căile...
Apropo. Poate eşti mai tînăr decît mine sau poate nu, dar îţi spun eu că nu Gorbaciov a vorbit întîia oară despre Noua Ordine Mondială. Ceauşescu a folosit sintagma deseori, cu mult înaintea "urcării pe tron" a individului respectiv.
Nu susţin prin asta că fostul lider politic român a folosit-o primul. Probabil că el a preluat-o din mers, din terminologia politică internaţională practicată, am impresia, în mai multe perioade ale secolului XX, mai ales în anii 70-80.
Cred, însă, că nu greşeşti, dacă te referi concret la anume "ordinea mondială" gorbaciovistă, care nu a reprezentat şi nu reprezintă mai mult decît o pervertire aberantă a aspiraţiilor internaţionale spre destindere politică, echilibru şi democraţie. De altfel, Ceauşescu însuşi nu a crezut nici un moment în bunele intenţii politice ale fostului ambasador sovietic (racolat...) la Londra şi, mai mult decît atît, i-a atras atenţia în mai multe rînduri - nu fără o importantă doză de temeinicie - că modelul pe care încearca el să îl impună celorlalte ţări socialiste, nu cu adevărat şi la el acasă, România îl făcuse încă în perioada 1964-1070. Asta dincolo de faptul că principiul "modelului politic general sau universal valabil" era repudiat organic şi deschis declarat de fostul preşedinte român, pe bună dreptate, ca fiind o eroare şi un abuz inacceptabil în lumea contemporană, caracteristic imperialismului, respectiv politicilor de forţă şi dictat practicate de marile puteri în epoci deja revolute.
Aşa a intrat Ceauşescu într-un conflict politic ireconciliabil şi fatal cu Gorbaciov, căruia, declarativ, îi plăceau democraţia şi transparenţa, dar năravul ţarist, aşadar imperialist, nu-şi putea şi nu voia schimba, încît el nu a putut îngădui opoziţii şi ofense politice venite din partea nimănui, necum dinspre un cătun socialist precum România. Căci, obligat, dacă Moscova strănută, Bucureştii trebuie să facă gripă! Aşa a fost de la Petru cel Mare şi Ekaterina cea Mare, pînă la Gorbaciov. Să nu ne amăgim. Aşa e şi astăzi...
Nicolae Iorga spunea că istoria a dovedit că nimic din ce se întîmplă la Bucureşti, nu-i este indiferent Moscovei, indiferent de regimul ei politic şi că, în politica faţă de România, Rusia una spune, alta gîndeşte şi cu totul altfel face.
Asta poate şi pentru că, zic eu, de multe ori în istorie românii nu au pus preţul corect pe privilegiul de a se învecina cu o asemenea superputere politică, economică şi militară. Ca şi astăzi. Chestiune de înţelepciune politică, la urma urmei...
Ai dreptate, dar este o mare diferenta intre Ordinea ce o vedea Ceausescu(neamestec, nealiniere, micsorarea decalajelor economice, etc) si ceea ce vroia Gorbaciov, a carui deschidere a degenerat si datorita butoiului de pulbere etnic pe care era asezat imperiul sovietic. Sunt convins ca ar fi dorit reforme de tipul celor facute de Deng XiaoPing, dar nu mai avea autoritatea necesara implementarii lor.
Daramarea imperiului sovietic ii apartine si nu am convingerea ca nu a facut-o la ordin.
Referitor la invecinarea cu imperiul Rusesc, sa nu uitam ca am pierdut pietele estice din neghiobie, mandrie si slugarnicie fata de vest. Aveam sanse sa ne reconciliem cu Rusia lui Putin si Medvedev, dar Basescu are interese mai mult decat dubioase. Iar acum, de cand cu scutul antiracheta, ne vom trezi cu rachete SS-26 Iskander in Transnistria indreptate catre cine crezi?
PS.Daca exista o diferenta de varsta intre noi, ea nu este mare.
Trimiteți un comentariu