sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)

Iubiti credinciosi,

Astăzi, Biserica noastră sărbătoreste începutul propovăduirii Domnului Iisus.

El a fost anuntat si asteptat timp de mii de ani de prooroci si de poporul evreu. Ultimul dintre proorocii care i-au anuntat venirea, si care i-a si pregătit calea a fost Ioan Botezătorul. După ce acesta a fost închis de Irod, Mântuitorul venit să locuiască în orasul Capernaum (orasul mângâierii), totodată începând să-i învete pe oameni.

Sfânta Scriptură spune foarte frumos că, până să ne învete Iisus, ne aflam în întuneric, în întunericul păcatelor, ignorantei si necunoasterii: “Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare si celor ce sedeau în latura si în umbra mortii lumină le-a răsărit ”(Matei 4:16). Evident că lumina despre care se vorbeste aici este Domnul Iisus, care ne aduce vestea cea bună ce ne luminează sufletele si mintea dacă o urmăm, si ne eliberează de sub stăpânirea diavolului.

Dar oare în ce consta predica Domnului Iisus, ce le spunea oamenilor? În versetul 17, vedem că Iisus îi îndemna pe oameni să-si schimbe vietile, pentru a-L putea primi pe Dumnezeu în sufletele lor, pentru a se putea apropia de El: “Pocăiti-vă că s-a apropiat împărătia cerurilor”(Matei 4:17).

Învătăturile Mântuitorului sau Evanghelia se păstrează si în ziua de azi, la aproape 2000 de ani de la moartea Sa. Cu ajutorul scrierilor Apostolilor cuprinse în Sfânta Scriptură si a Sfintei Traditii, ne-au fost transmise si nouă învătăturile lui Iisus. Biblia sau Sfânta Scriptură este o colectie de scrieri redactate sub insuflarea Duhului Sfânt. Aceasta are două părti: Vechiul Testament si Noul Testament.

Vechiul Testament a servit la pregătirea omenirii pentru venirea lui Iisus, de aceea Sf.Pavel îl numeste “pedagog către Hristos”(Galateni 3:24). El cuprinde istoria omenirii de la Facerea lumii până la Nasterea Domnului. Noul Testament cuprinde scrierile Sfintilor Apostoli ce descriu viata lui Iisus si a Bisericii Sale.

Este de datoria noastră să citim Sfânta Scriptură, si mai ales Noul Testament, însă nu putem să interpretăm după bunul plac textele Sfinte: “unele lucruri sunt cu anevoie de înteles, pe care cei nestiutori si neîntăriti le răstălmăcesc… spre a lor pierzare”(II Petru 3:16). Sau “Cum voi putea să înteleg dacă nu mă va povătui cineva?”(Fapte 8:31) spune un famen egiptean, Apostolului Filip. Dacă în acele timpuri, la câtiva ani doar după moartea Domnului, aveau nevoie de călăuzire pentru a întelege, dacă si Apostolii aveau nevoie de fiecare dată când Iisus spunea pilde de explicarea lor, cu atât mai mult noi.

Din păcate, multi nu au înteles acest lucru, si din mândrie, încercând să demonstreze că ei pot întelege Scripturile singuri, s-au depărtat de dreapta credintă a Domnului, si mai grav este că au atras cu ei si pe alti crestini nestiutori. Din fericire pentru noi, Biserica noastră este singura care a păstrat neschimbată învătătura Domnului Iisus, pe care a primit-o direct de la Apostoli, si anume de la Sfintii Andrei si Filip, strămosilor nostri.

Dar Biblia nu cuprinde întreaga învătătură a Domnului: “sunt si multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, lumea aceasta n-ar cuprinde cărtile ce s-ar fi scris”(Ioan 21:25). De la bun început Evanghelia a fost transmisă prin viu grai: “Mergând învătati toate neamurile botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh”(Matei 28:19-20), “fratilor stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învătat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră”(II Tesaloniceni 2:15).

Sfânta Traditie cuprinde toate adevărurile pe care ni le-a descoperit Dumnezeu si care au fost predate pe cale orală de către Mântuitorul si Apostoli, fiind apoi consemnate si păstrate de Biserică până în zilele noastre în:
-Simbolul de credintă
-Canoanele apostolice
-Învătăturile celor 7 Sinoade ecumenice
-Scrierile Sfintilor Părintă
-Cărtile de slujbă
-Mărturiile istorice si arheologice.

Aceste mărturii rămase neschimbate, ne ajută pe noi să distingem acum între traditiile autentice si cele false.

Iubiti credinciosi,
În încheiere as vrea să îl citez pe Augustin care spune “Ieri întelegeai putin, azi întelegi mai mult, mâine cu mult mai mult. Fă să crească în tine lumina lui Dumnezeu cel de-a pururi desăvârsit”.

AMIN!

Ora de religie

vineri, 7 ianuarie 2011

Sfantul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului

In ziua dupa Botezul Domnului facem praznuire de sfântul Ioan Botezatorul si Înaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga în pustie "gatiti calea Domnului", turtureaua pustiei care a binevestit primavara harului, faclia Luminii dumnezeiesti, rasaritul ce a vestit pe Soarele Dreptatii, ca un înger pamântesc si om ceresc, care sta la granita dintre cer si pamânt si uneste Vechiul si Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în desert sa anunte vestea cea buna a venirii lui Mesia Hristosul, si sa pregateasca calea lui Iisus, Ioan îsi împlineste misiunea botezând pe Isus în apele Iordanului. De acum stralucirea lui urma sa scada, iar a Mântuitorului sa creasca.

Totusi, chiar dupa venirea Harului si moartea lui ca martir, Ioan Botezatorul continua sa fie pentru crestini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergatorul Domnului. Model de înfrânare, de pocainta, de curatire de patimi prin asceza si rugaciune, initiator al vietii monastice si a celei pustnicesti, Ioan nu va înceta niciodata sa fie cel care gateste calea ce duce la Hristos.(sinaxar)

Sfântul Ioan nu are nevoie de laude omeneşti. L-a lăudat Însuşi Hristos când a spus că, între mulţimile oamenilor care s-au născut până atunci, el este mai presus de toţi (vezi, Matei 11, 11). Este mai presus de Noe, de Avraam, de Iacov, de patriarhi, mai presus de toţi marii bărbaţi.(Mitropolitul Augustin de Florina)

miercuri, 5 ianuarie 2011

Predica la Botezul Domnului a Sf. Ioan Maximovici

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Sărbătorind Botezul Domnului, ne aducem aminte şi că Dumnezeu S-a descoperit oamenilor ca Treime, şi că Iisus S-a arătat oamenilor ca Hristos. Unde S-a arătat Hristos? Unde Şi-a început lucrarea? S-a dus, oare, într-un mare oraş şi S-a arătat acolo în slava Sa? Ori S-a urcat pe un multe înalt, ca o mulţime numeroasă de oameni adunată în jur să-L privească de jos, ca pe o ciudăţenie? Nu! Hristos S-a dus în pustie, la apa Iordanului, unde Ioan boteza poporul. Ioan propovăduia pocăinţa şi îi chema pe păcătoşi ca, în semn de pocăinţă, să se boteze în Iordan. Şi iată, tot ca un păcătos vine şi Hristos şi cere să fie botezat. El, Care nu are păcat. S-a temut Ioan. „Tu trebuie să mă botezi pe mine.” „Lasă asta acum – îi răspunde Iisus – căci aşa ni se cuvine să împlinim toată dreptatea.”

Adam a păcătuit prin mândrie, a vrut să se înalţe, să fie ca Dumnezeu. Iar Hristos a venit să plinească dreptatea lui Dumnezeu, să îndrepte prin smerenie păcatul mândriei lui Adam. Adam a voit să se înalţe în faţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Se smereşte în faţa omului. Hristos S-a coborât în apă şi a primit botezul de la robul Său. Tremurând, Ioan a pus mâna pe Stăpânul şi Dumnezeul său şi Hristos Şi-a plecat smerit capul în faţa lui. Această smerenie a lui Hristos a deschis cerul. S-au desfăcut atunci cerurile şi s-a auzit glasul lui Dumnezeu-Tatăl: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. Acesta este Fiul Meu, Care S-a smerit pe Sine ca să împlinească voirea Mea, este Fiul Meu cel adevărat, care Se micşorează ca pe om să-l înalţe”. Iar Duhul Sfânt S-a pogorât din cer peste Iisus, întărind cuvintele Tatălui. Astfel, prin smerenie, Hristos a deschis cerul şi a descoperit oamenilor taina Treimii dumnezeieşti.

Dar de ce a făcut asta tocmai pe apă, iar nu în vreun alt loc? Să ne amintim cum a creat Dumnezeu lumea. Când Dumnezeu a făcut cerul şi pământul, „pământul era nevăzut şi gol şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”. Apoi Dumnezeu a despărţit pământul de apă, dar astfel încât apa să rămână totuşi peste tot căci este trebuincioasă oricărei făpturi. Nici omul nu poate trăi fără apă şi nici un fel de vieţuitoare. Apa se găseşte în aer (ca umezeală); să luăm o mână de ţărână de oriunde – şi acolo e apă; se află apă şi în piatră, chiar dacă nouă ni se pare că nu este; ea se află şi în piatră şi când Dumnezeu vrea, poate să o scoată din ea, cum a făcut în vremea lui Moise. „Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el” – spune Psalmistul (Ps. 23, 1-2). „Cerurile şi pământul erau în vechime din apă şi din apă s-au închegat, prin cuvântul lui Dumnezeu – scrie Sfântul Apostol Petru – de aceea, lumea de atunci a fost potopită de apă şi a pierit” (II Petru 3, 5-6).

Când omul a păcătuit, el a adus mânia lui Dumnezeu nu numai asupra lui, ci şi asupra întregii făpturi. Omul este cununa zidirii lui Dumnezeu; el a fost pus împărat al naturii. Iar când împăratul s-a făcut duşman al celuilalt împărat, atunci şi întreaga lui împărăţie a devenit o împărăţie potrivnică. Pedeapsa a fost dată nu numai omului, ci şi întregii făpturi. „Ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” (Romani 8, 22). Dar, făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o” (Romani 8, 20). De aceea, iertarea vinovatului eliberează şi făptura din robia stricăciunii (Romani 8, 21). Această natură stricăcioasă va fi nimicită şi va fi preschimbată în cer nou şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea (II Petru 3, 12-13). Pentru a face cu putinţă această preschimbare, pentru a pregăti natura pentru starea nestricăcioasă care va veni după Ziua cea înfricoşătoare, a venit Hristos la apele Iordanului.

Cufundându-Se în Iordan, Hristos a sfinţit nu numai apele Iordanului, ci şi întreaga fire, aşa cum glăsuieşte Biserica în cântările ei: „Hristos S-a arătat la Iordan, ca apele să le sfinţească” (tropar din ajunul sărbătorii), „Astăzi firea apelor se sfinţeşte” (tropar cântat în timpul mersului la Iordan). Şi, având în vedere că apă se găseşte peste tot, sfinţind apele Hristos a pregătit natura ca şi ea să se bucure de urmările jertfei pe care El a venit să ne-o aducă. Dar nu este numai atât. El a dat apelor puterea să spele păcatele omeneşti. Botezul lui Ioan era numai un semn de pocăinţă. Botezul creştin este noua naştere, iertarea tuturor păcatelor. Prin apă a pedepsit Dumnezeu păcatele lumii dintâi şi a pierdut-o prin apă, la potop. Tot prin apă îi mântuieşte acum Dumnezeu pe oameni, în taina botezului.

Astfel, Hristos a sfărâmat în apele Iordanului capul balaurului – aşa cum se cântă în cântările bisericeşti – care i-a înşelat pe Adam şi pe Eva, prin smerenia Sa şi le-a descoperit oamenilor că Dumnezeu este Treime; a sfinţit apele, iar împreună cu apele a pregătit şi întreaga făptură să primească cuvântul iertării şi pentru nestricăciune. Şi atunci, biruindu-l încă o dată pe diavol în pustie, Hristos a mers să pregătească oamenii pentru împărăţia viitoare şi Şi-a început propovăduirea cu cuvintele: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17) sau, cum este scris în altă Evanghelie: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15).

Până acum, Ioan Botezătorul propovăduia pocăinţa, pregătind calea Domnului. Acum însuşi Domnul le strigă oamenilor: „Pocăiţi-vă!”. Acest glas nu este adresat doar oamenilor trăitori în vremea lui Hristos, ci cu aceste cuvinte Hristos li S-a adresat tuturor oamenilor din toate timpurile şi din toate veacurile. Am auzit şi noi aceste cuvinte în Evanghelie. Cât timp încă nu au încetat cântările sărbătoreşti ale Bobotezei, ele ne amintesc că vremea pocăinţei se apropie.

Să luăm aminte! Nu sunt cuvinte de prooroc sau de înger, ci ale Domnului însuşi. Să ne pocăim şi să ne străduim în Postul care se apropie să ne biruim patimile şi să primim iertarea păcatelor, pentru ca în veacul ce va să vină să intrăm în împărăţia cea nestricăcioasă, pe care Domnul ne-a pregătit-o. Amin.

Bitolia (Serbia), 1928

Ipocrizie fara margini a presedintelui

Traian Basescu a declarat, la Palatul Cotroceni, dupa ce a promulgat legea Educatiei, ca, in special in invatamantul universitar, "s-au creat adevarati baroni ai educatiei, iar vehementa lor pleaca din teama ca isi vor pierde privilegiile nemeritate dobandite ca urmare a Legii Marga".

"Paradoxul e ca universitatile de stat au fost transformate, multe din ele, in fabrici de diplome, care nu mai au ca obiectiv calitatea, ci buna retribuire a rectorilor si a clanurilor universitare", a subliniat seful statului.

E posibil ca pana la un punct, sa aiba dreptate. Dar are el dreptul moral sa vorbeasca de nepotism, de clici si baroni?  De aceea multa dreptate are si Andrei Marga, fostul ministru al invatamantului, actualmente rectorul Universitatii "Babes-Bolyai" care considera ca legea Educatiei a fost o facuta pentru a crea din profesori si directori de scoli agenti electorali pentru presedintele Traian Basescu.

Acesta i-a sugerat presedintelui ca atunci cand vorbeste de plagiat si de nepotism sa caute in Comisia prezidentiala si in propria familie. "Legat de nepotism, ce exemplu mai elocvent avem decat faptul ca Basescu si-a facut o odrasla agramata parlamentar european? In ce tara a Europei s-a mai intamplat acest lucru?", a mai spus Marga.

N.N.  Sa nu uitam ca seful tineretului PD-L Bogdan Boza a fost aruncat ca o zdreanta din partid pentru curajul de a infrunta pe cea supranumită Paris Hilton a României de jurnaliştii francezi de la cotidianul “Le Monde”. Ba a fost si amenintat cu tot felul de controale la firmele pe care le detine daca nu-si tine gura.

Protv, Realitatea, Antena3.

luni, 3 ianuarie 2011

Sfarsitul unui vis

"Visul american apare doar atunci cand oamenii dorm. In prezent, din ce in ce mai multi oameni traiesc "cosmarul american": isi pierd locurile de munca, casele, casatoriile - impreuna cu asigurarile medicale, ajungand sa traiasca pe strada. Valorile spirituale care predomina in Statele Unite sunt cumparaturile, spalatul masinii, tunsul ierbii si vizionarea de sport la TV.

America a avut sansa ei insa a dat-o in bara. In 1945, SUA detineau 55% din capacitatea mondiala de productie si aveau rolul de lider mondial de necontestat. De-atunci insa, noi am construit un complex militaro-industrial, am ignorat sfatul lui Eisenhower de a-i pune capat si am luptat razboaie permanente pentru pacea perpetua, irosind avutia nationala si creand cea mai stupida societate de consum de pe Pamant."

Saul Landau, intelectual, scriitor si cineast american, laureat al Premiului Emmy si al George Polk Award.(fragment interviu hotnews. ro)

Mediafax