Postul Adormirii Maicii Domnului. Cuvant al Pr. Arsenie Papacioc despre Maica Domnului

Pr. Arsenie Papacioc despre Maica Domnului

Patriarhul Teoctist † 30 iulie 2007

Prea Fericitul Părinte
† TEOCTIST

Din milostivirea lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Cezareei Capadociei şi
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

(1986-2007)

Motto:

Mărturisesc acum că numai Dumnezeu ştie cu câtă dragoste şi iubire mi-am împlinit în viaţa mea din tinereţe şi până astăzi îndatoririle legate de Biserica noastră strămoşească!

Uniunea Europeana a iluziilor

Despre Uniunea Europeană ni s-a spus în mod repetat că reprezintă singura şansă a popoarelor europene de a supravieţui într-o lume dominată de puterea militară a SUA, de monopolul asupra resurselor energetice deţinut de Federaţia Rusă şi de spectaculosul avânt economic înregistrat de marile naţiuni ale Orientului Îndepărtat, precum China, Taiwan sau Japonia. Românii au privit cu speranţă umilă şi cu supuşenie la Uniunea Europeană, aşa cum strămoşii lor priveau la Înalta Poartă, la Curtea de la Viena, la Cancelaria Berlinului sau la Kremlinul Uniunii Sovietice. Au aşteptat de la Uniune împărţirea dreptăţii, o bunăstare materială dobândită rapid şi facil, ridicarea unui fel de rai al fericirii pe pământul românesc. La 1 ianuarie 2007, românii au salutat cu mare bucurie aderarea României la UE. Anii de jaf, de nedreptate, de minciună la care fuseseră condamnaţi de politicienii autohtoni, după momentul Decembrie 1989, se încheiau, deveneau doar o amintire tristă. Aşa au crezut românii! Au crezut şi s-au înşelat.

În iulie 2009, la aproape doi ani de la aderare, situaţia ţării este parcă mai nenorocită ca niciodată. Politicienii au renunţat la orice umbră de bun-simţ şi se luptă în văzul lumii pentru bucăţile rămase din cadavrul ţării, justiţia şi-a consacrat funcţia de prostituată de serviciu, făcându-i scăpaţi de pedeapsă „pe bandă rulantă“ pe politicienii penali sau pe afaceriştii care stau în spatele partidelor, economia este controlată de câţiva „moguli“, „baroni“, „băieţi deştepţi“, iar jaful la care este supusă agravează efectele crizei financiare în care se chinuieşte ţara. Românul de rând nu mai crede în nimeni şi în nimic şi trăieşte de pe azi pe mâine, singura însoţitoare fiindu-i frica. Frica de şomaj, frica de boală, frica de sărăcie, frica pentru viitorul propriei familii.

Un sondaj Eurobarometru realizat în perioada mai-iunie 2009 ne demonstrează că şi europenii din celelalte ţări membre ale Uniunii încep să-şi piardă încrederea în capacitatea UE de a salva popoarele de la dezastrul provocat de criza actuală. Peste 60% dintre europeni cred că efectele crizei se vor manifesta abia de acum înainte, aşteptându-se ca situaţia economică a Europei să fie tot mai gravă în lunile următoare. 58% dintre români apreciază în acelaşi sens, ce este mai rău abia acum începe. Într-o proporţie medie de aproximativ 35%, cetăţenii europeni, ca şi cei români, sunt foarte îngrijoraţi de perspectivele pe care le au la locul de muncă şi consideră că sunt în pericol de a ajunge şomeri. În Uniunea Europeană, şomajul afectează tot mai puternic soarta tinerilor. Astfel, în primul trimestru al acestui an, existau peste cinci milioane de tineri europeni în şomaj, adică aproximativ 19% din numărul total al europenilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. În România, peste 20% dintre tineri sunt şomeri, iar ritmul actual de degradare a situaţiei economice nu ne dă motive să sperăm că acest procent se va reduce, ci, dimpotrivă, este foarte mare probabilitatea creşterii numărului de tineri români fără loc de muncă. Uniunea Europeană şi-a propus de mai mulţi ani să realizeze o reformă a pieţei forţei de muncă. În acest sens s-a înfiinţat şi un Fond Social European, care îşi propune să ajute la crearea de noi locuri de muncă. Rezultatele concrete încă nu se văd. Ciudat îmi pare că, în pofida semieşecului primelor măsuri iniţiate în numele aşa-zisei reforme a pieţei de muncă europene, aproximativ 52% dintre europenii chestionaţi prin Eurobarometru consideră că Uniunea Europeană are un rol pozitiv în ocuparea locurilor de muncă.

Reforma pieţei de muncă europene porneşte de la premise nefavorabile. Nordul Europei este locuit de popoare care au reuşit să-şi dezvolte un sistem economic şi social în care respectul pentru drepturile cetăţeanului este superior faţă de restul continentului şi care nu se grăbesc să-şi asume aşa-zisa reformă. Ţările care formează „motorul“ Uniunii sunt foste imperii, Germania, Franţa, Marea Britanie, state ale căror cetăţeni nu au acceptat încă realitatea faptului că resursele la care au acces sunt doar cele ale propriei ţări, şi nu ale coloniilor de mult pierdute. În aceste ţări, noţiuni precum mobilitatea forţei de muncă sau educaţia permanentă a adulţilor nu sunt suficient înţelese şi, deci, nu sunt acceptate. Ţări precum Spania, Italia, Grecia sunt afectate de sărăcia moştenită din anii de după ultimul război mondial şi agravată de incapacitatea politicienilor locali de a reforma viaţa economică şi, eventual, mentalitatea popoarelor respective. La acest melanj s-au adăugat ţările care au aderat la Uniune în procesul de extindere a acesteia spre graniţa cu Imperiul Rus. Ţări cu diferite probleme economice, sociale şi politice rămase nerezolvate după căderea dictaturilor aşa-zis comuniste. Actuala criză ne va răspunde la întrebarea dacă Uniunea Europeană este doar o „fata morgana“ care ne hrăneşte cu iluzii sau o soluţie viabilă pentru supravieţuirea popoarelor europene. Vom afla în curând...

sursa

Doi patriarhi si ale lor imagini

Patriarhul Daniel este "imaginea" Audi in Romania. Audi A8, simbol al sigurantei, al bunastarii materiale, al luxului, al opulentei.

In comparatie, "Patriarhul Pavle al Serbiei, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel şi după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlnesc adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz... Astfel, odată, pe când mergea singur, suind trotuarul străzii Regele Petru I, în care se afla sediul Patriarhiei, îl ajunse, cu un Mercedes ultimul răcnet, unul din preoţii cunoscuţi ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul şi a ieşit:
- Sfinţia Voastră, permiteţi-mi să vă conduc! Spuneţi numai încotro... Patriarhul a intrat în automobil, şi îndată ce s-au pus în mişcare, a întrebat:
- Spuneţi, părinte, al cui este automobilul acesta?
- Al meu, Sfinţia Voastră!
- Opriţi! - porunci Patriarhul, a ieşit, şi-a făcut semnul Crucii şi a zis preotului:
- Dumnezeu să vă aibă în pază!

Fusese şedinţa Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinţia Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieşi din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre. Întrebă:
- Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
- Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului -răspunse preotul care-l însoţea.
- O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!"

Politica - de la tupeu la lichelism si retur

Tupeu. Lichelism. Dispret. Iresponsabilitate, Cam in acest mod ar putea fi caracterizata prestatia clasei politice. Cu indulgenta chiar, in conditiile in care orbecaim tot mai mult printr-o criza din ce in ce mai agresiva. Cu ochii spre prezidentiale, liderii au uitat cu desavarsire de soarta milioanelor de romani. Doar lupte politice disperate, cu consecinte incalculabile, de dimineata pana seara. Nimic altceva. Nu exista o initiativa legislativa de bun simt, o sedinta a Coalitiei in care cei doi parteneri sa lase deoparte pentru cateva ore orgoliile marunte si sa se gandeasca la combaterea crizei, o sesiune extraordinara la Parlament, in care problemele cu adevarat importante (si sunt, slava Domnului, atatea!) sa fie dezbatute. Partidele au intrat intr-o febra a disperarii electorale pe care o pot intelege doar cei care cunosc cat de benefica este obtinerea Puterii. Nimeni nu vrea sa faca pasul inapoi, sa renunte la paguboasa demagogie sau la disputele sterile care nu au niciun efect concret. Infiintam comisii peste comisii, toate de “ancheta”, care nu fac altceva decat sa arunce si mai mult in derizoriu imaginea unui Parlament si asa puternic decredibilizat. Nu mai exista Putere si Opozitie. Apele sunt atat de agitate incat aliantele se fac si se desfac, in functie de interese, de la o zi la alta. Liberalii identifica astazi puncte de conexiune cu social-democratii, pentru ca maine aceiasi social-democrati sa voteze alaturi de partenerii de Coalitie, impotriva liberalilor. Nebuloasa este totala, toate acestea pe fondul unei economii afectate din ce in ce mai grav de criza. Nu de comisii in care votul politic primeaza in dauna adevarului (pe cine oare mai intereseaza la nivel politic aflarea adevarului si sanctionarea drastica a celor responsabili de devalizarea bugetelor ministerelor?), ci de comisii care sa ancheteze, sa ii traga la raspundere pe cei vinovati de situatia grava in care se gaseste Romania. In timp ce toti cei care se cred intangibili in politica, finante, agentii, “smecherii” ce nu dau doi bani pe suferinta “prostimii” stau pe milioane si zeci de milioane de euro, flagelul somajului continua sa faca ravagii in Romania. Intreprinderile mici si mijlocii, ca si cele mari, au fost abandonate de un guvern incompetent pe altarul crizei, iar falimentele pe banda rulanta nu fac altceva decat sa completeze un tablou dezolant. Statisticile ne arata in fiecare luna cum ajungem jos, si mai jos. Industria, transporturile, agricultura, exporturile, sunt din ce in ce mai vulnerabile in fata recesiunii. Numarul romanilor aflati sub pragul saraciei creste cu fiecare zi, institutiile statului reprezinta doar niste focare de coruptie, birocratia este excesiva, in timp ce politicul tine strans la pieptul sau actul de Justitie si administratia publica. Educatia a fost adusa la pragul cel mai de jos al calitatii, diplomele ajungand sa nu mai aiba, practic, nicio valoare. Doar scandaluri, nemultumiri, dezamagiri. Sindicatele se pregatesc de greva generala, in conditiile in care directia in care se indreapta Romania este una gresita.

Perspectivele sunt sumbre, iar toti indicatorii economici arata ca situatia populatiei este de-a dreptul disperata. Si ne referim aici in mod deosebit la disponibilizati, la pensionari, la profesori, la cei din Justitie, la toti cei care sunt loviti crunt in aceasta perioada de neajunsurile bugetului, ca si de amatorismul si dispretul cronic al celor care au tupeul ca de la inaltimea functiilor detinute sa se comporte ca si cum nu ar avea nicio legatura cu disperarea milioanelor de romani. Liderii Coalitiei nu mai dau doi bani unii pe ceilalti. Din pacate, in aceasta lupta, nu exista decat un singur perdant: Romania. Nu Basescu sau Geoana, Boc sau Nica, sunt cei afectati de inconstienta electorala, ci toti cei care asteapta solutii pentru combaterea crizei, nu scandaluri interminabile. Este atat de greu sa fii simplu cetatean al Romaniei europene. Intr-o tara in care primii patru oameni in stat sunt Basescu, Geoana, Anastase si Boc. Cum am putea cere solutii, cand cei mai indrituiti sa le gaseasca nu fac altceva decat sa se paruiasca pe aleile electorale...

din Cronica Romana- Iulian Badea

Auto de vanzare

Autoturisme aproape noi din oferta BCR Leasing la preturi de criza. Iata oferta.

Scrisoare catre Emil B.

„În plină perioadă de criză economică este nevoie de optimism. Dacă fiecare dintre noi ne facem datoria, putem depăşi această perioadă dificilă”- Emil Boc.


Domnule premier,

Aveti dreptate. In criza, e nevoie de optimism, ca altfel crapi. Daca optimism nu e, nimic nu e, domnule Boc. Pana la urma, poporul asta a fost un popor de optimisti. Cand ne atacau turcii, ai nostri ziceau „Lasa dom-ne, ca o sa se incheie cumva si razboaiele astea, ca doar n-or dura la infinit” Si nu durau, domnule premier. Chiar se incheiau, cu toate ca dupa ele, economia noastra se dovedea secatuita rau de tot. Pe urma, mai tineti minte, pe vremea lui Ceausescu, toti eram niste optimisti mascati, convinsi ca odata si-odata tot se va termina si cu comunismul. Si uite ca iar aveam dreptate.

Optimista era si doamna Ridzi (va mai aduceti desigur aminte de ministresa pe care Dv insiva ati numit-o la Tineret), care spera sa nu se descopere potlogariile facute de ea cu banii de care aveti atata grija. Numai ca din pacate pentru coana Ridzi, optimismul ei nu prea s-a adeverit. Dar asta-i viata, domnule premier, ministrul cu m mic nu se poate pune cu Destinul cu D mare.
Pentru ca vedeti, exista optimism si optimism. Exista un optimism al sinucigasului, care spera si el sa-i reuseasca tentativa de suicid. Exista optimismul razboinicului care spera sa castige batalia, chiar daca ramane fara nimic in jur (victoria a la Pyrrus, cum ii spun unii). Si, in fine, exista un alt optimism, cel la care probabil faceti Dumneavoastra referire. E optimismul celui care spera sa se rezolve cumva de la sine problemele, fara sa faca nimic pentru asta.

Mi-a placut tare mult cum ati spus sa ne facem cu totii datoria, dom` Boc. Curat le-ati spus-o! Cum ar veni, romanii sa isi faca datoriile, asa cum si Guvernul face datorii! Ca tot veni vorba, dom- Boc, asta cu fiecare ce trebuie sa-si faca datoria, este ca se referea si la Guvern? Ca nu stiu de ce, parca in anumite zone, in afara taierii amproasta de cheltuieli, nu prea se leaga nimic din ceea ce faceti, cu toate ca intentiile sunt onorabile. E ca si cum un copil declara ca se va face ( atunci cand va fi mare) aviator, dar se duce sa urmeze cursuri de moasa comunala.

Eu insumi sunt un optimist, domnule Boc. Am fost de cand v-au instalat in functie si le promiteati profesorilor ca le veti mari salariile. Le-ati insuflat, cum ar veni, o doza de optimism Dv insiva. Sigur ca era o minciuna asta cu maritul salariilor, dar cine mai sta acum sa numere cate minciuni s-au spus…Important e sa fim optimisti. Mi-a placut de asemenea optimismul cu care anuntati tot felul de planuri anticriza. Nu se dovedeau ele eficace, dar erau de un optimism debordant. O tineti minte pe aia cu forfetarul? Doamne, cat optimism….Intre timp au crapat cateva zeci de mii de firme, dar dati-mi voie sa va zic ca se crapa si din optimism. Oricum, cred ca firmele acelea n-o mai duceau mult. Asa cum probabil ca n-o s-o mai duca nici urmatoarele zeci de mii care deja isi manifesta optimismul fata de cariera Dvs politica viitoare.

Am recitit acum cateva minute programul Dvs de guvernare. Optimism de optimism, ce mai…E drept ca dupa ce v-ati revenit din optimismul acela, ati zis ca nu stiati adevarata stare a economiei. Eu mai sper, domnule premier, sa recunoasteti ca nici acum n-o stiti. Si sa va ganditi putin mai altfel la ce e de facut. Ati auzit ca Franta a aplicat un credit fiscal strainilor. Creditul fiscal reprezintă o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate. Optimist din fire, imi dau seama ca aveti argumente solide impotriva unei asemenea solutii. Ca si impotriva unei gandiri economice relaxate, care sa puna bazele unei cresteri economice sustenabile. Pana la urma, optimist la optimist nu-si scoate ochii, nu?

Inchei, ca simt ca mi se termina optimismul. Pentru ca mai e un proverb care, putin modificat, zice cam asa. Cine ridica optimismul, de optimism va pieri.

Dan Popa's Weblog

Citatul zilei

“Creditul este bun doar doua zile din viata : in ziua in care a fost aprobat si in ziua in care a fost rambursat. In restul timpului creditul este sub supraveghere, caci atunci se manifesta riscul”- Daniel Eyles

Dan Popa's Weblog

Miscarea de la 26 Iulie a lui Fidel Castro. Inceputul revolutiei

Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum

Predica pr. Teofil Paraian - Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum