100 de zile fara Mubarak. Egiptul isi ia portia de "democratie"

Demonstrantii antiguvernamentali au declansat o revolutie aclamata de milioane din intreaga lume si continua sa inspire rebelii din Libia, Siria, parte a "primaverii arabe".

Dar dupa mai bine de trei luni de la protestele civile care au dus la rasturnarea guvernului, Egiptul se confrunta cu un set complet diferit de probleme, de la stagnare economica la tensiuni religioase.

Preturile la hrana au scapat de sub control, somajul in randul tinerilor ajunge la un uimitor 30% iar piata turistica odata in plin avant se zbate sa revina la nivelul dinainte de revolta. Protestatarii s-au intors in piata Tahrir cerand conducatorilor militari sa grabeasca ritmul reformelor democratice(?)

"Economia arata destul de sumbru acum" spune Magda Kendil, directorul Centrului de Studii Economice din Egipt. "Somajul si distributia dezechilibrata a bogatiei sunt cele care conduc la frustrarea care in final a declansat revolutia. Dar cand te uiti la ceea ce a vrut revolutia sa realizeze, lucrurile de fapt au ajuns mai rau"

In fotografie: Politia pazeste o strada care duce spre zona Copta.

sursa

Uniunea Europeana a iluziilor

Despre Uniunea Europeană ni s-a spus în mod repetat că reprezintă singura şansă a popoarelor europene de a supravieţui într-o lume dominată de puterea militară a SUA, de monopolul asupra resurselor energetice deţinut de Federaţia Rusă şi de spectaculosul avânt economic înregistrat de marile naţiuni ale Orientului Îndepărtat, precum China, Taiwan sau Japonia. Românii au privit cu speranţă umilă şi cu supuşenie la Uniunea Europeană, aşa cum strămoşii lor priveau la Înalta Poartă, la Curtea de la Viena, la Cancelaria Berlinului sau la Kremlinul Uniunii Sovietice. Au aşteptat de la Uniune împărţirea dreptăţii, o bunăstare materială dobândită rapid şi facil, ridicarea unui fel de rai al fericirii pe pământul românesc. La 1 ianuarie 2007, românii au salutat cu mare bucurie aderarea României la UE. Anii de jaf, de nedreptate, de minciună la care fuseseră condamnaţi de politicienii autohtoni, după momentul Decembrie 1989, se încheiau, deveneau doar o amintire tristă. Aşa au crezut românii! Au crezut şi s-au înşelat.

În iulie 2009, la aproape doi ani de la aderare, situaţia ţării este parcă mai nenorocită ca niciodată. Politicienii au renunţat la orice umbră de bun-simţ şi se luptă în văzul lumii pentru bucăţile rămase din cadavrul ţării, justiţia şi-a consacrat funcţia de prostituată de serviciu, făcându-i scăpaţi de pedeapsă „pe bandă rulantă“ pe politicienii penali sau pe afaceriştii care stau în spatele partidelor, economia este controlată de câţiva „moguli“, „baroni“, „băieţi deştepţi“, iar jaful la care este supusă agravează efectele crizei financiare în care se chinuieşte ţara. Românul de rând nu mai crede în nimeni şi în nimic şi trăieşte de pe azi pe mâine, singura însoţitoare fiindu-i frica. Frica de şomaj, frica de boală, frica de sărăcie, frica pentru viitorul propriei familii.

Un sondaj Eurobarometru realizat în perioada mai-iunie 2009 ne demonstrează că şi europenii din celelalte ţări membre ale Uniunii încep să-şi piardă încrederea în capacitatea UE de a salva popoarele de la dezastrul provocat de criza actuală. Peste 60% dintre europeni cred că efectele crizei se vor manifesta abia de acum înainte, aşteptându-se ca situaţia economică a Europei să fie tot mai gravă în lunile următoare. 58% dintre români apreciază în acelaşi sens, ce este mai rău abia acum începe. Într-o proporţie medie de aproximativ 35%, cetăţenii europeni, ca şi cei români, sunt foarte îngrijoraţi de perspectivele pe care le au la locul de muncă şi consideră că sunt în pericol de a ajunge şomeri. În Uniunea Europeană, şomajul afectează tot mai puternic soarta tinerilor. Astfel, în primul trimestru al acestui an, existau peste cinci milioane de tineri europeni în şomaj, adică aproximativ 19% din numărul total al europenilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. În România, peste 20% dintre tineri sunt şomeri, iar ritmul actual de degradare a situaţiei economice nu ne dă motive să sperăm că acest procent se va reduce, ci, dimpotrivă, este foarte mare probabilitatea creşterii numărului de tineri români fără loc de muncă. Uniunea Europeană şi-a propus de mai mulţi ani să realizeze o reformă a pieţei forţei de muncă. În acest sens s-a înfiinţat şi un Fond Social European, care îşi propune să ajute la crearea de noi locuri de muncă. Rezultatele concrete încă nu se văd. Ciudat îmi pare că, în pofida semieşecului primelor măsuri iniţiate în numele aşa-zisei reforme a pieţei de muncă europene, aproximativ 52% dintre europenii chestionaţi prin Eurobarometru consideră că Uniunea Europeană are un rol pozitiv în ocuparea locurilor de muncă.

Reforma pieţei de muncă europene porneşte de la premise nefavorabile. Nordul Europei este locuit de popoare care au reuşit să-şi dezvolte un sistem economic şi social în care respectul pentru drepturile cetăţeanului este superior faţă de restul continentului şi care nu se grăbesc să-şi asume aşa-zisa reformă. Ţările care formează „motorul“ Uniunii sunt foste imperii, Germania, Franţa, Marea Britanie, state ale căror cetăţeni nu au acceptat încă realitatea faptului că resursele la care au acces sunt doar cele ale propriei ţări, şi nu ale coloniilor de mult pierdute. În aceste ţări, noţiuni precum mobilitatea forţei de muncă sau educaţia permanentă a adulţilor nu sunt suficient înţelese şi, deci, nu sunt acceptate. Ţări precum Spania, Italia, Grecia sunt afectate de sărăcia moştenită din anii de după ultimul război mondial şi agravată de incapacitatea politicienilor locali de a reforma viaţa economică şi, eventual, mentalitatea popoarelor respective. La acest melanj s-au adăugat ţările care au aderat la Uniune în procesul de extindere a acesteia spre graniţa cu Imperiul Rus. Ţări cu diferite probleme economice, sociale şi politice rămase nerezolvate după căderea dictaturilor aşa-zis comuniste. Actuala criză ne va răspunde la întrebarea dacă Uniunea Europeană este doar o „fata morgana“ care ne hrăneşte cu iluzii sau o soluţie viabilă pentru supravieţuirea popoarelor europene. Vom afla în curând...

sursa

Valea! Cehia isi plateste imigrantii ca sa plece acasa

Vorbe goale...

Tocmai Cehia, tara care flutura stindardul luptei impotriva protectionismului a anuntat o decizie pe de-o parte socanta si pe de alta parte extrem de contradictorie cu eliminarea barierelor de pe piete. La comert inainte, la munca inapoi s-ar putea reformula vechiul proverb romanesc.

Guvernul de la Praga intentioneaza sa cheltuie in total peste 2 milioane de Euro, platind imigrantii din tari terte Uniunii Europene ca acestia sa plece acasa in cazul in care si-au pierdut locul de munca.

Sa o spunem mai pe sleau: nu mai aveti loc de munca, nu mai platiti impozite. Nu mai platiti impozite, nu mai sunteti interesanti. Nu mai sunteti interesanti, pai atunci de ce sa beneficiati de protectia sociala pe care v-ati finantat-o pana acum?! Hai, luati 500 Euro prima, zambiti si faceti-va bagajele. Biletul de avion il platim tot noi.

Intrebarea ce se pune acum este: Guvernul ceh nu face exact la fel precum toate celelalte administratii europene care incearca sa-si protejeze populatia de efectele crizei economice? Vrea sa isi apere forta de munca autohtona si sa slabeasca presiunea asupra bugetului de stat deja obosit de criza. E normal, de fapt, pentru ca politicienii sunt la adapost de criza datorita voturilor propriilor cetateni, asa ca ce sa-i intereseze daca somajul creste in alte tari comunitare sau necomunitare.

Dar atunci cum poate acuza Cehia alte tari de protectionism? Cum poate iesi la rampa anuntand un summit extraordinar al UE pentru eliminarea protectionismului? Presedintia ceha a Uniunii se blameaza chiar de la inceputul sefiei comunitare. Iar cum mandatul dureaza sase luni este posibil ca spectacolul contradictiilor la nivel inalt sa ne mai distreze destula vreme.

Fragment de articol Deutsche-Welle.

Europa iese in strada. Romania sta cuminte

Bulgaria, Grecia, Letonia, Islanda, Marea Britanie şi Germania sunt afectate de frământări sociale. Guvernele europene se confruntă cu un val de proteste, muncitorii cerând protecţie faţă de competiţia străină, pe măsură ce situaţia economică se deteriorează.
În condiţiile în care şomajul în cele mai mari ţări ale Uniunii Europene este în creştere sau ameninţă să crească, mai rapid decât oricând după anii ’30, grevele, demonstraţiile şi blocarea drumurilor au intrat în cotidian.

„Lumea se concentrează deocamdată pe criza financiară, nefiind conştientă încă de faptul că situaţia începe să devină o criză a şomajului, care este o adevărată «bombă cu ceas» socială”, a declarat Sharan Burrow, şefa Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor din Comerţ. Sursa:Adevarul