sâmbătă, 6 septembrie 2008

Despre vindecare, deznadejde si nepasare

Nu exista nici o suferinta pe care Dumnezeiescul Doctor sa n-o poata videca; e de ajuns ca omul sa-i ceara ajutorul si sa i se incredinteze cu totul, si va fi deindata izbavit de boala. "Nu sunt ranile tale mai mari decat stiinta Doctorului. Lasa-te cu credinta in grija Lui, arata-I Lui raul care te macina", indeamna Sfantul Chirii al Ierusalimului. Tot asa spune si Sfantul Vasile cel Mare: "Marele Doctor al sufletelor e gata sa vindece si raul tau (...) Daca tu te dai pe tine insuti, El nu va mai sta la indoiala". Sfantul Macarie Egipteanul arata si el ca prima conditie ca sa te vindeci este sa te duci la doctor: "Daca cel orb n-ar fi strigat, iar femeia bolnava de curgerea sangelui n-ar fi alergat catre Domnul, n-ar fi dobandit vindecarea".

Omul isi arata vointa deplina de a fi vindecat si contribuie personal la tamaduirea pe care i-o da Dumnezeu prin cinci atitudini fundamentale, de care depinde vietuirea lui in Hristos si care-l fac in stare sa primeasca, sa-si improprieze si sa duca la rodire harul tamaduitor si mantuitor daruit de Sfantul Duh in Tainele Bisericii, iar acesta sunt: credinta, pocainta, rugaciunea, nadejdea si lucrarea poruncilor.

Deznadejdea si nepasarea

In viata crestinului, deznadejdea si nepasarea sunt distrugatoare. Pe cel care a cazut in pacat, deznadejdea nu-l lasa sa se ridice, iar pe cel care este in picioare, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea il lipseste pe om de bunatatile pe care le-a dobandit, iar nepasarea nu-l lasa sa scape de relele care il apasa. Nepasarea il coboara din ceruri, pe cand deznadejdea il coboara de tot in prapastia rautatii. Iata cat de mare este puterea celor doua patimi.Diavolul a fost la inceput un inger bun; dar pentru ca s-a purtat cu nepasare, a fost stapanit de deznadejde si a cazut intr-o asemenea rautate, incat nu se mai poate ridica din ea. Faptul ca el era bun la inceput ni-l arata Domnul: Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer (Luca 10, 18). Asemanarea diavolului cu un fulger vadeste lumina pe care o avea el mai inainte si cat de mare si puternica a fost caderea lui. Pavel era hulitor si prigonitor al lui Hristos. Dar pentru ca nu s-a lasat cuprins de deznadejde, s-a ridicat din pacatul sau si a ajuns sa fie egal cu ingerii. Iuda era apostol dar pentru ca a aratat nepasare, s-a facut tradator. Talharul de pe cruce, cu toate ca a facut atatea rautati, nu a deznadajduit si, astfel, a intrat primul in rai. Fariseul, pentru ca s-a mandrit, a cazut din inaltimile virtutii, pe cand vamesul, pentru ca nu a deznadajduit, s-a ridicat deasupra virtutii fariseului.Oricat ar dura viata noastra, sa nu deznadajduim. Nadajduind spre Domnul si cunoscand iubirea Sa de oameni fara margini, sa alungam de la noi orice rautate si sa mergem pe calea virtutii, sa ne caim si sa ne indepartam de toate pacatele noastre, ca sa putem sa stam cu indrazneala dinaintea infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos si sa intram in imparatia cerurilor, cu harul lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur

marți, 2 septembrie 2008

A fost odata...



Cimitirul familiei din Chiuiesti, Cluj, la frontiera cu judeţele Sălaj, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud.

Amintiri


Ioana, Lucian, Iliuta (Dumnezeu sa-l ierte), Grigore, Virginia, Angelica si eu, in 1978, vara dinaintea mortii bunicului.

Citate interesante

„Privind noaptea la stele, zburam cu gândul, dând ocol pământului. Curgea negura printre pini şi îmi creştea inima ştiind că eu văd ceea ce alţii nu văd. Eu am trăit pentru suflet, nu pentru bani.”

Tache Vrană 43 ani în 1940 - Veria - Macedonia

„Omul e înfrumuseţat în muncă de copaci, flori, vite. Stau sub geana cerului şi simt cum se înalţă de la pământ viaţa. Clinchetul talăngilor şi dangătul clopotului de aramă mă îndeamnă să mă întorc spre Dumnezeu şi să-I mulţumesc că văd frumuseţea.”

Tudor Gheorghe a Irinei - plugar şi păstor, 76 ani în 1986 - Oblogeni - Prahova


„Asta are să rămână ca o poveste pentru urmaşi, dar Mioriţa nu se mai naşte. Astăzi zboară sufletul în alte părţi, viaţa e alta, pământurile s-au încheiat, iar pe vechile imaşuri se fac semănături. Oameni care să iasă în lume, să stea strânşi lângă focuri sub cerul liber, cântând din fluier şi din gură sau povestind întâmplări de demult, nu mai există.”

Ichim Ion 55 ani în 1940 - Somova - Tulcea

din Spiritualitate românească

Poezia

Cele mai inaltatoare momente ale vietii sunt poezia si muzica. Aici a concentrat Dumnezeu frumusetea si dragostea vietii, nu neaparat pamantesti.


Nichita Stănescu
Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.


Cine i-a dat acestui individ, geniul acesta minunat, harul asta care te transcede in alta dimensiune, daca nu Dumnezeu? Poezia asta emana atata dragoste si atata inaltare, incat numai Dumnezeu poate fi responsabil de asa ceva. Doar toate cu voia lui se intampla, nu?

Ce a ramas din copilarie

Materialiceste vorbind, a ramas casa, pamantul. A disparut bunicul, Ioan, decedat in 1978, intr-o seara de luni, toamna, si bunica vitrega, Ana, decedata dupa revolutie. Ah, sa nu uit bivolii. Au disparut si ei. Pe bunica mea buna, Domnica, nu am avut cinstea s-o cunosc. S-a stins cu cateva luni inainte de a ma naste, in 1965.


Chiuiestiul, veche dragoste

Auzi multa lume povestind despre tinuturile natale, ca despre ceva indepartat, ca o himera care a disparut. Pentru mine, Chiuiestiul nu e locul natal, ci e locul sublim al copilariei mele. Era locul unde stapaneam dealuri si vai, bivoli si vaci, stapaneam verdele mirific al verilor, mirosul de iarba proaspat cosita, mirosul lui badea Ionu' Marii sau a lu' lelea Ana Gogii, a placintelor crete si al oamenilor cu frica de Dumnezeu.Casa, fantana, grajdul, poarta adusa din Maramures, gradina. Candva erau si plopi.
Toate astea sunt mirificul peisaj al Chiuiestiului. A fost mirific, acum e putin trist.

Viata, ca o boare de toamna.

Nici bine nu ai apucat sa deschizi ochii, sa ai o mai buna intelegere asupra celor lumesti, cat si a celor astrale, ca esti avertizat repede ca esti muritor, sa nu-ti faci iluzii despre vreo nemurire trupeasca. Asta nu e un lucru rau, pentru ca incepe sa-ti domoleasca excesele, daca le-ai avut, bineinteles. Or la mine au abundat. Ma indrept spre o toamna. Nu numai calendaristic vorbind, ci spre o toamna a vietii. Alta perceptie, alte idei . Cum si in ce directie? Voi vedea cand voi ajunge la capat, daca voi avea destula putere. O fi cumva, nu?

Mediafax