Bunurile noastre nu ne sunt date decât cu împrumut

N-aţi primit bunurile ca să le cheltuiţi în desfătări, ci pentru a le hărăzi milosteniei.

Credeţi că sunt ale voastre? Sunt ale săracilor, iar voi sunteţi păstrătorii, chiar atunci când le stăpâniţi de pe urma unei munci cinstite sau prin moştenire. Dumnezeu n-ar fi putut să vi le răpească? El nu face aceasta, tocmai ca să vă dea prilejul de a fi mărinimoşi faţă de cei lipsiţi.

Iar dacă Dumnezeu, în marea lui bunătate, v-a poruncit să daţi ca şi cum ar fi din al vostru, credeţi, oare, că într-adevăr şi daţi din al vostru? Dacă daţi nişte bani cu împrumut cuiva, pentru ca acela, folosindu-i, să tragă un profit, nu veţi zice că banii împrumutaţi sunt ai lui.

Tot aşa, Dumnezeu v-a încredinţat bogăţiile, ca să câştigaţi cerul. Nu întoarceţi, aşadar, această mare bunătate într-o nerecunoştinţa. Gândiţi-vă cât era de dorit să fi putut, după botez, să aflăm mijlocul de a şterge păcatele; dacă Domnul n-ar fi zis “Săvârşiţi milostenia”, câţi ar fi spus: “Placă cerului, că dând bani, ne scăpăm de relele ce vor veni?” Ci aceasta este cu putinţă şi noi nu pregetăm să o facem. Dar eu dau! Ce dai? N-aţi dat până acum nici cât a dat femeia văduvă, nici jumătate, nici chiar o parte cât de mică.

Iar cea mai mare parte din averea voastră o risipiţi în cheltuieli zadarnice, în ospeţe la care vă îmbătaţi şi în care vă lepădaţi cine ştie căror rele stricăciuni. Faceţi poftiri – şi sunteţi poftiţi. Cheltuiţi, şi puneţi şi pe alţii să cheltuiască, – aşa că o îndoită pedeapsă vă aşteaptă, pentru ce faceţi – şi pentru ce faceţi pe alţii să facă!…

Sfântul Ioan Gură de Aur

sursa:logos.md

SFINTII TREI MARI DASCALI AI LUMII SI IERARHI SAU ZIDUL NECLINTIT AL UNITATII TREIMICE

Ii praznuim astazi pe cei Trei Mari Dascali si Ierarhi ai Bisericii, Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, care prin descoperire cereasca au aratat crestinilor, ce se galceveau pentru a dovedi intaietatea vreunuia dintre ei, legatura dragostei lor intru Domnul. Prietenia duhovniceasca, despre care acesti ierarhi ne-au lasat cuvantari pline de har, se imputineaza astazi din ce in ce, pe masura racirii dragostei multora, iar slabiciunea legaturilor dintre noi ne face vulnerabili in fata atacurilor celui rau. Continuare»

Despre vindecare, deznadejde si nepasare

Nu exista nici o suferinta pe care Dumnezeiescul Doctor sa n-o poata videca; e de ajuns ca omul sa-i ceara ajutorul si sa i se incredinteze cu totul, si va fi deindata izbavit de boala. "Nu sunt ranile tale mai mari decat stiinta Doctorului. Lasa-te cu credinta in grija Lui, arata-I Lui raul care te macina", indeamna Sfantul Chirii al Ierusalimului. Tot asa spune si Sfantul Vasile cel Mare: "Marele Doctor al sufletelor e gata sa vindece si raul tau (...) Daca tu te dai pe tine insuti, El nu va mai sta la indoiala". Sfantul Macarie Egipteanul arata si el ca prima conditie ca sa te vindeci este sa te duci la doctor: "Daca cel orb n-ar fi strigat, iar femeia bolnava de curgerea sangelui n-ar fi alergat catre Domnul, n-ar fi dobandit vindecarea".

Omul isi arata vointa deplina de a fi vindecat si contribuie personal la tamaduirea pe care i-o da Dumnezeu prin cinci atitudini fundamentale, de care depinde vietuirea lui in Hristos si care-l fac in stare sa primeasca, sa-si improprieze si sa duca la rodire harul tamaduitor si mantuitor daruit de Sfantul Duh in Tainele Bisericii, iar acesta sunt: credinta, pocainta, rugaciunea, nadejdea si lucrarea poruncilor.

Deznadejdea si nepasarea

In viata crestinului, deznadejdea si nepasarea sunt distrugatoare. Pe cel care a cazut in pacat, deznadejdea nu-l lasa sa se ridice, iar pe cel care este in picioare, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea il lipseste pe om de bunatatile pe care le-a dobandit, iar nepasarea nu-l lasa sa scape de relele care il apasa. Nepasarea il coboara din ceruri, pe cand deznadejdea il coboara de tot in prapastia rautatii. Iata cat de mare este puterea celor doua patimi.Diavolul a fost la inceput un inger bun; dar pentru ca s-a purtat cu nepasare, a fost stapanit de deznadejde si a cazut intr-o asemenea rautate, incat nu se mai poate ridica din ea. Faptul ca el era bun la inceput ni-l arata Domnul: Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer (Luca 10, 18). Asemanarea diavolului cu un fulger vadeste lumina pe care o avea el mai inainte si cat de mare si puternica a fost caderea lui. Pavel era hulitor si prigonitor al lui Hristos. Dar pentru ca nu s-a lasat cuprins de deznadejde, s-a ridicat din pacatul sau si a ajuns sa fie egal cu ingerii. Iuda era apostol dar pentru ca a aratat nepasare, s-a facut tradator. Talharul de pe cruce, cu toate ca a facut atatea rautati, nu a deznadajduit si, astfel, a intrat primul in rai. Fariseul, pentru ca s-a mandrit, a cazut din inaltimile virtutii, pe cand vamesul, pentru ca nu a deznadajduit, s-a ridicat deasupra virtutii fariseului.Oricat ar dura viata noastra, sa nu deznadajduim. Nadajduind spre Domnul si cunoscand iubirea Sa de oameni fara margini, sa alungam de la noi orice rautate si sa mergem pe calea virtutii, sa ne caim si sa ne indepartam de toate pacatele noastre, ca sa putem sa stam cu indrazneala dinaintea infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos si sa intram in imparatia cerurilor, cu harul lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur