Duminica dinaintea Naşterii Domnului

Iubiţi credincioşi,
Duminica de astăzi este numită “Duminica dinaintea Naşterii Domnului”. Ea are rolul de a ne pregăti duhovniceşte pentru marele praznic al Intrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, în peştera din Betleem, pentru mîntuirea lumii.

Cea mai bună pregătire a creştinilor şi a noastră pentru întîmpinarea Mîntuitorului este pocăinţa, mărturisirea cu căinţă a păcatelor şi începerea unei vieţi duhovniceşti noi în Iisus Hristos. Iată Mesia vine, Fiul lui Dumnezeu este trimis de Tatăl în lume, fecioara Maria cu bătrînul Iosif caută loc de naştere în Betleem dar nu găseşte. Steaua se pregăteşte să răsară pe cerul lumii. Arhanghelul Gavriil, care a slujit la taina Intrupării, se bucură. Lumea aşteaptă, diavolii se cutremură, iar lumea se pregăteşte sufleteşte să primească pe Pruncul Iisus.

Dar noi, fraţii mei, cum ne pregătim să primim pe Hristos? Vine în lume Domnul păcii, va afla El loc de odihnă în inimile noastre? Oare noi ne-am împăcat prin pocăinţă cu Dumnezeu şi fiecare unul cu altul prin iertare? Vine la noi Mîntuitorul lumii, să împace popoarele, să liniştească minţile, să spele păcatele şi să mîntuiască sufletele noastre, dar noi oare ne-am pregătit să-L primim pe Hristos? Ne-am mărturisit păcatele la duhovnic? Am plîns pentru ele? Am făcut canonul cuvenit? Ne-am înnoit duhovniceşte prin rugăciune, prin milostenie şi împăcare? Ne-am unit cu Hristos prin Sfînta Împărtăşanie? Sau tot amînăm pocăinţa pînă va veni fără veste vremea sfîrşitului?

Fecioara Maria a găsit loc de naştere Fiului lui Dumnezeu, în peştera din Betleem, că nimeni n-a vrut s-o primească. Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre? Dar El nu intră să se sălăşluiască în inimile pline de ură, de răutate, de mîndrie şi desfrînare. Hristos nu intră în casele unde stăpîneşte beţia, uciderea de copii, desfrîul şi necredinţa. Hristos nu se naşte prin Duhul Sfînt în inimile robite de patimi şi mai ales de duhul mîndriei şi al deznădejdii.

Aşadar, fraţii mei, să ne pregătim că vine Hristos în lume s-o împace şi s-o înnoiască, căci lumea nu mai poate trăi fără El. Vine în casele şi inimile noastre să ne nască din nou, să ne ierte păcatele să ne dăruiască Trupul şi Sîngele Său, să ne prefacă inima împietrită în Biserică vie, în altar de rugăciune şi de jertfă. Deci, nimeni să nu fie trist şi tulburat! Nimeni să nu-I închidă uşa sufletului său. Nimeni să nu mai zacă în beţii şi desfrîu, în nepăsare şi necredinţă. Ci să ne curăţim şi să ne împăcăm, să ne înnoim duhovniceşte şi împăcîndu-ne unii cu alţii, împreună cu îngerii să cîntăm: “Hristos se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L; Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă. Cîntaţi Domnului tot pămîntul!” Amin.

Pr. Ilie Cleopa (predica toata)

Unde ne sunt "revolutionarii"?

Acum 21 de ani am iesit in strada pentru o viata mai buna. Nu era foamete in sensul strict al cuvantului, dar era un disconfort  continuu in aprovizionare. Ne deranja mult faptul ca erau reci caloriferele, se lua curentul electric ore in sir si programul TV era scurt si execrabil. Am fi vrut sa vedem occidentul care ne fascina cu produsele sale de rahat si cu mirajul banilor. 

Intreb a nu stiu cata oara, am realizat ceva in acesti ani? Am dat inapoi din multe puncte de vedere. Sistemul de sanatate e in colaps, accesul la el este extrem de limitat. Pana si medicamentele ieftine au disparut. Oamenii nu au ce pune pe masa familiei, sufera cu adevarat de foame. Sufera de frig pentru ca nu au bani sa plateasca gazul, incalzirea. Sistemul de educatie a sucombat sub atatea reforme incepute de tot atatia ministri, care de care mai incompetent. Occidentul ne-a primit doar in masura in care suntem fraierii de serviciu, adica cotizam fara sa primim altceva decat ordine si indicatii.

O intrebare imi vine staruitor in minte: Unde ne sunt revolutionarii care au iesit in strada acum 21 de ani? Atunci, vorba unui ziarist, romanii au iesit in strada pentru mult mai putin decat indura acum poporul. Unde sunt revolutionarii cu pensii mari, spatii comerciale, hectare de pamant? Acum nu le e mai foame? Nu le e mai frig? Acum nu e dictatura, a Uniunii Europene si a sarlatanilor care o conduc? Daca iubesc tara, cum declarau pe toate canalele, de ce nu ies in strada sa dea jos guvernul asta de hoti? Sau se gudura in continuare cum s-au gudurat pe langa toate guvernele de dupa '89, sperand sa nu-si piarda mai mult din privilegiile nemeritate cu care au fost coplesiti?

Nu cred ca e necesar sa va mai spun ca foarte multi dintre revolutionarii cu patalama nici nu au stiut ce s-a intamplat in strada in '89 sau au stat ascunsi prin bai sau wc-uri. Sau in orasele lor nu s-a intamplat nimic deosebit, apelandu-se cu "tovarase" pana prin '90 toamna. E timpul ca acestia sa traiasca la egalitate cu poporul. Auster si modest. Sau sa mearga la munca si sa plateasca taxe. Ne-am saturat sa-i tinem in spate  si cred ca multi sunteti de acord!

In asteptarea dreptatii

Azi la stirile TV din nou sinucigasi. Deja fac parte din cotidian. O zi fara sinucideri e deja o zi ciudata. "Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani"(art.189 CP) Asta e pedeapsa pe care trebuie sa o primeasca "gaska" care isi bate joc de tara asta si de populatia ei. Asa ar arata o pedeapsa lumeasca corecta. Plus un spor pentru constituirea unui grup infracţional organizat si pentru inca vreo 10 alte infractiuni. Din cauza lipsurilor, a mizeriei, a datoriilor, a hartuirilor de tot felul, toate datorandu-se politicii dezastroase a guvernului Basescu-Boc, oamenii aleg sa-si ia viata. Ce merita cei care ii imping la asemenea gesturi disperate pe bietii romani? Inainte de toate, dispretul nostru. Dreptate se va face mai devreme sau mai tarziu.

Sfantul Teofan Zavoratul spunea: "Vă tot gândiți la bunătatea lui Dumnezeu, dar uitați că El este drept. Atunci când bunătatea nu mai poate face nimic, e timpul să lucreze dreptatea."

George Pruteanu. In memoriam

O stare

Vi se pare cumva ca Dumnezeu este nedrept cu poporul roman? Nu va grabiti cu judecatile.

"În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte"" zice Sfanta Scriptura la Evrei12, 5-6.

Nu, nu ma caracterizeaza "supercorectitudinea" ortodoxa. Pur si simplu am rasfoit azi Cartea Sfanta si mi-au sarit in ochi niste pasaje. Mi se pare ca acestea se potrivesc oarecum pataniei poporului nostru. Vremurile pe care le traim par a fi cearta, mustrarea si biciuirea Domnului. Conducerea statului nostru, desi evident dusmanoasa la adresa poporului, a fost ingaduita de Dumnezeu. Si chiar si in aceste conditii, se pare ca nu intelegem nimic din ce se intampla. Continuam cu rautatile, ura, invidia, mandria. Ma doare mai tare cand vad ca lucrurile acestea nu sunt atat de evidente la alte popoare, cand vad ca altii nu se injura pe strada, nu se bat si nu se omoara pentru nimicuri sau pentru o vorba in vant. Am obosit de raul care ne inconjoara. Deschid televizorul si nu vad cultura. Deschid ziare si nu vad nimic moralizator, nimic obiectiv. Oare se vor mai indrepta lucrurile vreodata? Se va trezi poporul nostru din mocirla morala in care se balaceste?

O solutie ar veni tot din partea Sf. Apostol Pavel(Filipeni4,8-9): "Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi."

Nichita. In memoriam

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Duminica a 28-a dupa Rusalii - Pilda celor poftiti la cina

"Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea."

Luca14,16-24

Ne cheamă Hristos la ospăţul pocăinţei, la masa mîntuirii. Să nu amînăm pocăinţa, spovedania, rugăciunea, milostenia, Sfînta Împărtăşanie, grija pentru suflet, că în ceasul în care nu gîndim, Fiul Omului va veni!

Ne cheamă Iisus Hristos la ospăţul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim toaca, clopotele bisericilor şi preoţii satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar Duminica şi la marile Sărbători cu toţii la biserică?

De ce punem motive că "ne-am cumpărat ţarine", adică griji pămînteşti, că "ne-am cumpărat cinci perechi de boi", adică ne-am robit de patimi cele cinci simţiri, şi că "ne-am luat femeie", adică ne-am dedat la beţii şi desfrînări, mai ales Duminica şi de aceea nu putem veni la ospăţul Sfintei Liturghii în sărbători, să ospătăm împreună cu Mîntuitorul Hristos, cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii din cer? Căci vedem la Sfînta Liturghie, Duminica, mai mult bătrîni şi văduve, dar tinerii şi copiii dumnevoastră unde sînt? De ce nu vin cît mai mulţi la slujbele bisericii, la Sfînta Liturghie? Hristos din cer se jertfeşte pe Sfînta Masă, sfinţii şi îngerii din cer cîntă cu noi în biserică, Mîntuitorul ospătează cu noi şi ne hrăneşte cu scumpul Său Trup şi Sînge, iar cei mai mulţi dintre fiii Bisericii noastre stau acasă, se duc la beţii, merg la petreceri imorale, la tot felul de păcate şi ospătează cu necredincioşii, cu beţivii, cu sectanţii şi cu slugile întunericului?

Vai celor ce lipsesc Duminica fără motiv binecuvîntat de la biserică, de la cina cea mare a Sfintei Liturghii, că cină mai mare ca jertfa liturgică şi Sfînta Împărtăşanie şi ca citirea sfintelor cărţi nu este alta pe pămînt!

Ajunge o săptămînă de lucru, de osteneală pentru trup. Să participăm o zi pe săptămînă, Duminica, în Biserica Domnului la Sfînta Liturghie. Destul ne ostenim pentru trup, să ne ostenim acum şi pentru suflet, că în curînd vom pleca la marea judecată să dăm socoteală de toate. Oare nu tocmai Duminica se fac cele mai multe păcate, petreceri, nunţi, beţii, certuri şi desfrînări?

Să lăsăm dar tot păcatul şi să ne pocăim de păcatele noastre. Creşteţi-vă copiii în frica Domnului, rugaţi-vă mai mult şi veniţi la biserică, la cina cea mare a Mîntuitorului Hristos. De vom face aşa, şi pe pămînt vom fi fericiţi şi mulţumiţi, şi în cer cu îngerii, cu sfinţii şi cu Însuşi Hristos vom cina în vecii vecilor. Amin.

Pr. Ilie Cleopa