Slobodan Miloşevici. In Memoriam

Moartea fostului presedinte al Iugoslaviei si al Serbiei Slobodan Milosevic, in ciuda afirmatiilor din vremea aceea, a fost convenabila pentru Tribunalul Penal International care se straduia si nu reusea sa produca probe ale implicarii sale in asa-zisele atrocitati si crime impotriva umanitatii. Tradat si extradat(scuzati jocul de cuvinte) de catre Zoran Djindjic, un fel de Petre Roman al sarbilor din acele timpuri, in ciuda constitutiei care interzicea asta, a fost "asasinat din cauze naturale" dupa cum glumea amar cineva. A platit cu viata dragostea pentru poporul sau. Au trebuit sa treaca 5 ani ca cei mai multi dintre sarbi sa regrete plecarea sa si sosirea slugoilor Noii Ordini Mondiale. Dar greul de-abia incepe!

George Orwell. In amintire

George Orwell, mai mult decat scriitor si reporter, a fost un vizionar dar si analist. A introdus termenul de Big Brother, ca personaj in romanul sau "1984", dictator intr-o societate complet supravegheata, acum folosit uzual pentru abuzurile guvernelor si pentru ingradirea libertatilor civile, mai precis pentru ceea ce se intampla atat in Statele Unite cat si in Europa zilelor noastre. Alta opera a sa, nuvela "Ferma animalelor" descrie coruptia unei revolutii si se vrea o satira a ceea ce se intampla in Uniunea Sovietica in timpul dictaturii lui Stalin. As dori sa va reamintesc cateva fraze mai cunoscute din  scrierile acestuia:

-În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.

-Fiecare generaţie îsi imaginează că este mai inteligentă decât cea dinainte şi mai înteleaptă decât cea care va urma după ea.

-Puterea nu este un mijloc ci un scop. Nu se instaurează o dictatură pentru a păzi o revoluţie, dimpotrivă, se fac revoluţii pentru a instaura o dictatură.

-Omul este singura creatură care consumă fără să producă. Nu dă lapte, nu face ouă, este prea firav pentru a trage plugul, nu poate alerga suficient de repede pentru a prinde iepuri. Totuşi este stăpânul tuturor animalelor.

-Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.

-Maselor li se poate acorda libertatea gândirii, pentru că ele nu gândesc.

-Limbajul politic este astfel proiectat încât face ca minciunile să pară demne de încredere, crimele respectabile şi vântul ca ceva solid.

George Pruteanu. In memoriam

Nichita. In memoriam

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Un an de cand ne-a parasit Parintele Teofil Paraian

Pr Teofil Paraian - Poezie


Parintele Teofil Paraian a fost un om al bucuriei, duhovnic odihnitor de oameni, cu zambetul neincetat pe chip. Nevazator cu ochii trupesti, se comporta la Sfanta Liturghie fara ajutor, asemeni unui om care nu este lipsit de vedere. Atunci cand a fost intrebat "daca nadajduieste, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa vada ceva in lumea cealalta", a raspuns: "Daca Dumnezeu va zice catre mine: "Sa stii ca eu si-n vesnicie pe tine tot asa te las!", n-as putea zice altceva, decat: "Slava Tie, Doamne, slava Tie!". Ar fi posibil sa rosteasca aceste cuvinte? Da, de vom tinem seama ca ori de cate ori s-a vorbit despre orbirea sa trupeasca, a spus: "si voi zice pana la sfarsitul vietii mele si-n vesnicie, ca asa a binevoit Dumnezeu".(crestinortodox.ro)

Doina si Ion Aldea Teodorovici † 29 octombrie 1992 . In memoriam

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Eminescu

Nu stiu daca au murit asasinati, dupa cum afirma unii. Cert este ca au "ars" pentru Romania si pentru tot ce e romanesc!

3 ani de la adormirea Patriarhului Teoctist

"De abia dupa ce ne-a parasit, Parintele Patriarh Teoctist incepe sa fie pretuit pentru capacitatile manageriale si abilitatea politica cu care a gospodarit Biserica Ortodoxa Romana (BOR) in vremurile foarte grele ale ateismului comunist, dar si in cele ale tranzitiei, cand nu a fost iertat de ateii post-marxisti si de adversarii traditiilor noastre spirituale, reusind sa asigure BOR credibilitatea pe care o are. Va ramane in istorie pentru dialogul pe care l-a inceput cu Papa Ioan Paul al II-lea, pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei, pentru mentinerea unitatii si echilibrului intern al bisericii si pentru ca a orientat-o si spre obiective sociale de seama. Desi a patronat ridicarea a cateva mii de biserici si sute de manastiri, nu i-a fost ingaduit sa vada Catedrala Neamului, pentru care a luptat din rasputeri."

Constantin BALACEANU-STOLNICI

Adio Mircea Micu (†19.07.2010)

Aud un clopot

Aud un clopot in Ardeal, departe,
Cum linistea in doua se desparte.

Bate prelung si dangatul ii suna
Ca si cum cineva ar bate-n luna.

Eu il ascult sunand ca pe-o uimire
Din milenara lui neadormire.

Prin aerul de zvon electrizat
Pare ca-i un suspin indepartat.

E ca suspinul dusilor tarani
Care-l tot trag de doua mii de ani!

Nu pot sa dorm si-ascult tacut si pal
Cum bate lung un clopot in Ardeal...

Dumnezeu sa-l ierte!

Ştefan Augustin Doinaş - Psalmul V

Doamne, aş vrea să- ţi spun Tu, cum i- aş spune
celui ce- mi pune povara lui groaznică- n spate.

Doamne, dezbracă- Te- n ceruri de soare;
leapădă- Ţi luna şi stelele; vino să
batem pe jos amândoi în sudoare
ţara aceasta de cântec şi jale.

Un rege
nu- şi stăpâneşte regatul, decât
dacă- şi conduce pe cel mai din urmă supus în
sala regală.

Sunt orbul Tău, Doamne!
Fii Tu ologul pe care- l port pe cocoaşă,
împrumutându- i picioarele mele în drum spre
Emaus…

George Bacovia - Trec zile

Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine -
Cu-un dor de "mâine" sora lor,
Cu-un dor de mine.

Octavian Paler - Paradoxul zilelor noastre. In Memoriam

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

sursa: octavianpaler.ro

Radu Gyr. In Memoriam

C R E Z U L

Puneti-mi lanturi si catuse
sa sune scrasnetul hain
si mii de lacate la use,
eu tot ceiace-am fost raman.

Surpati asupra-mi munti si ape
puteti chiar sa ma spanzurati.
Cu grele, negre tarnacoape,
credinta nu mi-o sfaramati.

Tarati-ma de vreti sub santuri
si ingropati-mi trupul stins.
Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi
puteri adanci de neinvins.

Puteti sa napustiti tot iadul
ca sa ma franga pana'n miez.
Eu stau in viscole ca bradul
si tare, tare ca un crez.

Cezar Ivanescu. In Memoriam

Acum doi ani, a murit unul din ultimii mari poeti, Cezar Ivanescu, lovit de cutitele defaimarii si de sulitele calomniei. A murit pentru ca a fost incomod. A fost incomod pentru ca a fost cinstit. A fost cinstit pentru ca a iubit Adevarul. Iar Calea, Adevarul si Viata este Iisus. Dumnezeu sa-l odihneasca acolo unde e locul sau de adevarat crestin!

Valeriu Gafencu. In Memoriam (+18 februarie 1952)

Rămas bun

Sângernând de răni adânci,
De zile fără soare,
De răni ascunse şi puroi,
Cu oasele slabe şi moi,
Stau ghemuit în pat şi mâ gândesc
Că în curând am să vă părăsesc,
Prieteni dragi.

Nu plângeţi că mă duc de lângă voi
Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi
Cu hoţii în acelaşi cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viată grea şi-o moarte de martir.

Luându-L pe Iisus de Împărat,
Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă
Luându-mă cu diavolul la trântă
Şi ani de-a rându-ntr-una m-am luptat
Să devin altul,
Un erou,
Om nou.

Şi-am vrut
Neamul să-l mut
De-aici, de jos,
La Domnul Iisus Hristos.
Nu vă-nfricaţi de cei ce-n temniţi vă închid
Şi nici de cei ce trupul v-il ucid.
De Cel ce viaţa-ţi scoate din robie
Şi fericirea-ţi dă în veşnicie,
De El să-ţi fie frică, turmă mică.

Acum, când văd cât sunt de păcătos,
De mic şi de neputincios,
Că am nevoie multă de-ndurare,
De dragoste, de milă, de iertare,
Că numai Dumnezeu le poate toate
Şi lumea din robie El o scoate,
Devin copil supus,
Sunt umilit
Şi-s fericit.

Din cerul tău înalt şi prea ales,
Părinte, când mă vei lua la Tine,
Prietenilor mei de pe pământ
Redă-le, Tu, în alb veşmânt
Un suflet care i-a iubit şi i-a-nţeles.

Valeriu Gafencu si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata.

Mahalia Jackson. In memoriam

Grigore Vieru. In memoriam

De ce-ai dat, Doamne?!

Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!

10 ani de la disparitia lui Ion Ratiu

Nu pot sa nu-mi amintesc, la fiecare comemorare a celui care a fost Ion Ratiu, cum Romania a ratat o mare sansa, aceea de a invata si aplica democratia autentica, sobrietatea, seriozitatea, cinstea si omenia care il caracterizau pe acest om politic. Din pricini pe care nu e momentul sa le enumeram acum, nu s-a putut impune nici in propriul partid. A ramas in amintire ca un bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată. Dumnezeu sa-l aiba in paza sa!

Eminescu - 160 de ani de la nastere

Mihai Eminescu - Mai am un singur dor

Humphrey Bogart. In Memoriam

Sfintul Grigorie de Nyssa

"Cel ce voieste sa-si daruiasca sufletul si trupul lui Dumnezeu, potrivit legii dreptei credinte, si sa-I aduca Lui jertfa cea fara de sange si curata, trebuie sa-si ia drept calauza a vietii credinta cea dreapta pe care ne-o graiesc glasurile sfintilor prin toata Scriptura. Pe temeiul acesteia conducandu-si sufletul bine ascultator si bine strunit pe caile virtutii si dezlegandu-se pe sine in chip curat de lanturile vietii acesteia si eliberandu-se de robia celor de jos si desarte, pe de alta parte predandu-se intreg credintei si vietii dupa Dumnezeu, va cunoaste limpede ca acolo unde este dreapta credinta si viata neintinata, acolo este si puterea lui Hristos, iar unde este puterea lui Hristos, de acolo pleaca si orice patima si moartea care ne fura viata" Sursa