Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu. Ziua Culturii Romane

Poetul Mihai Eminescu ar fi meritat un Nobel pentru literatură, dar acest premiu nu se acordă postum, este de părere academicianul Eugen Simion, fostul preşedinte al Academiei Române. Într-un interviu acordat pentru "Romania libera", acesta spune că denigratorii lui Eminescu sunt "detestabili". Eugen Simion a militat şi a reuşit ca ziua de 15 ianuarie să devină Ziua Culturii Naţionale.

Revedere

- Codrule, codruţule,

Ce mai faci, drăguţule,

Că de când nu ne-am văzut

Multă vreme au trecut

Şi de când m-am depărtat,

Multă lume am umblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,

Crengile-mi rupându-le,

Apele-astupându-le,

Troienind cărările

Şi gonind cântările;

Şi mai fac ce fac de mult,

Vara doina mi-o ascult

Pe cărarea spre izvor

Ce le-am dat-o tuturor,

Umplându-şi cofeile,

Mi-o cântă femeile.

- Codrule cu râuri line,

Vreme trece, vreme vine,

Tu din tânăr precum eşti

Tot mereu întinereşti.

- Ce mi-i vremea, când de veacuri

Stele-mi scânteie pe lacuri,

Că de-i vremea rea sau bună,

Vântu-mi bate, frunza-mi sună;

Şi de-i vremea bună, rea,

Mie-mi curge Dunărea.

Numai omu-i schimbător,

Pe pământ rătăcitor,

Iar noi locului ne ţinem,

Cum am fost aşa rămânem:

Marea şi cu râurile,

Lumea cu pustiurile,

Luna şi cu soarele,

Codrul cu izvoarele.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Poetul National

Si doresc poporului roman sa scape de lichelele care il inrobesc si il inglodeaza in datorii, de camarile si de beizadele. Ii doresc poporului conducatori care simt romaneste, isi iubesc neamul si glia. La multi Ani!

Despre Mihai Eminescu † 15 Iunie 1889

"Eminescu a fost înţeles de foarte puţini dintre cei care i-au fost aproape. Prin atitudinea lui critică împotriva administraţiei şi a politicii vremii, el şi-a creat mulţi duşmani. A fost un caracter intransigent, neîncovoiat. A luptat de unul singur. Nu avea nimeni cum să-l determine să facă concesii. El nu avea familie, părinţii şi surorile lui erau nişte ţărani din munţii Bucovinei, fără relevanţă. Nu putea fi şantajat. Prin orientare el era conservator, deşi nu era membru de partid.

Eminescu a combătut pe C. A. Rosetti, care spunea că statul este o convenţie între oameni. Nu s-a comportat la fel faţă de Brătianu, deşi era şeful liberalilor, criticaţi acerb de Eminescu. Pentru că el era orientat către ţară, către pământul românesc. Când a fost atacat Brătianu, primul care l-a apărat a fost Eminescu. Atunci când cele două partide au făcut înţelegeri politice, publicistul de la „Timpul“ a criticat ambele părţi, spunând: „Ce suntem noi, saltimbanci de bâlci, să schimbăm ideile precum cămăşile sau cizmele?“. Acest material nu a fost publicat în presa timpului, dar a apărut în integrala Eminescu editată de mine. A fost un spirit independent faţă de politica românească. Pentru că era incomod mai-marilor zilei, trebuia să fie scos din viaţa civilă într-un mod elegant. Şi s-a reuşit acest lucru cu înscenarea unei boli pe care Eminescu nu o avea.

În poezie, Eminescu este creatorul limbii române şi cel care a atins lucruri fundamentale pentru destinul general uman. A veni astăzi şi a spune că Eminescu este depăşit mi se pare o absurditate. Aş fi de acord cu acest lucru dacă vreunul dintre contemporanii noştri ar putea realiza o operă măcar egală cu cea a poetului născut la Ipoteşti. Numai atunci vom vorbi despre Eminescu la timpul trecut. Dar, deocamdată, acest moment nu a sosit."

Dumitru Vatamaniuc - academician, critic şi istoric literar. A editat integrala Eminescu în 16 volume. Fragment de interviu din ziarul Lumina.

Ai nostri tineri la ...Bamboo invata!

Am povestit lui Ion despre sentimentele ce m-au incercat vazand un reportaj despre semnificatia zilei de 15 Ianuarie. Un grup de tineri fiind intrebat despre acesta zi, stupoare! Nu stia niciunul ca azi se implinesc 160 de ani de la nasterea poetului nepereche! Cum s-a ajuns aici, unde trebuie cautat vinovatii? Care dintre masurile luate de ministrii care s-au perindat la Educatie in ultimii 20 de ani au fost in folosul elevilor? Sau poate cineva a socotit ca Eminescu nu mai e la moda sau nu da bine sa ai astfel de gusturi in materie de poezie? Asta e generatia mult asteptata, care trebuie sa ne inlocuiasca? Sau e generatia Bamboo - o generatie superficiala, interesata doar de valori materiale si de slava desarta? Trag speranta ca interviul pe care l-am vazut e doar o intamplare nefericita si un caz izolat. Oricum, de la Guta la Eminescu e o cale atat de lunga si zeci de ani ne vor trebui sa fim ca inainte!

Anca

Eminescu - 160 de ani de la nastere

Mihai Eminescu - Mai am un singur dor

MIHAI EMINESCU - 120 de ani de la disparitia fizica

Cezar Ivanescu cântând Doina lui Eminescu

Doina

De la Nistru pân' la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!