Dor de Nichita

Nu mi-am amintit de Nichita Stanescu in 13 decembrie, cand s-au implinit 28 de ani de la disparitia sa prematura. Mi-am amintit abia azi, cand am rasfoit blogul lui Nicu, care a fost mai atent si mai ager decat mine si caruia ii multumesc. Imi placea foarte mult o fraza a lui Nichita despre iubire, pe care v-o redau: "Cand am fost in stare sa iubesc, uneori am fost si iubit, cand nu am fost in stare sa iubesc ma universalizasem atat de tare incat nu ma mai confundam de-o capra sau de-un paianjen".

Ah, si sa va mai zic una. Nichita povestea cu bunul sau prieten, poetul Gheorghe Tomozei si spunea despre un scriitoras ce se plimba in Mercedes "Asculta batrane: asta o sa fie ministru toata viata, dar noi o sa fim poeti toata moartea".

Flori in gradina Ortodoxiei

Aproape intamplator am ajuns duminica la Biserica Ortodoxa Romana din Mannheim. Slujba nu se tinea intrucat preotul slujeste alternativ si la Heidelberg si era ziua cand era dincolo.  Nu stiu nimic despre istoric, despre slujitorii acestei biserici pentru ca nu am avut cu cine sta de vorba. Am ramas surprins de frumusetea acestei noi biserici. Chiar daca mai este de lucru mult, frumusetea ei este evidenta. Dar cea mai placuta surpriza este ca, intr-o vreme cand catolicii isi inchid si isi vand edificiile, romanii ortodocsi construiesc si dovedesc dragoste de Dumnezeu. Doamne ajuta!

PS. Continui sa neglijez blogul, intrucat am foarte putin timp liber deocamdata. Cer scuze prietenilor si celor care asteptau mai mult de la mine.