Angela merge mai departe

Astăzi am văzut cum mai multe posturi de televiziune deplang situatia in care a ajuns Angela Similea ca urmare a folosirii defectuoase a unui credit de 700 000 de euro pe care Victor Surdu, sotul ei decedat,  l-a contractat acum vreo 5 ani. Este de plans si nu prea.

Oare cati dintre cetătenii onesti ai Romaniei sau chiar comercianti au reusit să primească din partea unei banci asa o sumă? Cati au reusit să primească măcar 7000? Să fim seriosi. Victor Surdu avea un statut care ii deschidea usi, usi care niciodată nu se vor descuia in fata unui simplu cetatean. Era un "ciocoi", vorba lui ziaristului Banciu. Un ciocoi care si-a cladit avere din nimic, un profitor al regimului talhar de dupa '89. Si de statutul ăsta a profitat si Angela Similea. Au dus o existenta idilică, sperand intr-un "tun" care să-i redreseze financiar, cum fac majoritatea miliardarilor de carton.

Nu. nu o plang pe Angela Similea. Averea pe care o pierde nu era muncită, nu era trudită nici de ea, nici de Surdu. Iar daca a pierdut-o cel mai probabil ca nu o merita. Si să nu uitam un alt aspect. In timp ce o gramadă de romani isi pierd casele pentru un credit infinit mai mic si nu mai au nici o perspectivă, Angela Similea are un atú, talentul ei. Oricand sustine un recital si mai manancă doua-trei luni!

Romani, ramaneti tristi!

O stire marcata cu deja celebrul avertisment "Breaking News": Boc ramane prim-ministru!!! Evenimentul Zilei are obiceiul de a cadea in ridicol din cand in cand. Din exces de zel, acum a cazut in penibil. E ca si cum ai zice: "Romani, ramaneti tristi!".

Unde ne sunt "revolutionarii"?

Acum 21 de ani am iesit in strada pentru o viata mai buna. Nu era foamete in sensul strict al cuvantului, dar era un disconfort  continuu in aprovizionare. Ne deranja mult faptul ca erau reci caloriferele, se lua curentul electric ore in sir si programul TV era scurt si execrabil. Am fi vrut sa vedem occidentul care ne fascina cu produsele sale de rahat si cu mirajul banilor. 

Intreb a nu stiu cata oara, am realizat ceva in acesti ani? Am dat inapoi din multe puncte de vedere. Sistemul de sanatate e in colaps, accesul la el este extrem de limitat. Pana si medicamentele ieftine au disparut. Oamenii nu au ce pune pe masa familiei, sufera cu adevarat de foame. Sufera de frig pentru ca nu au bani sa plateasca gazul, incalzirea. Sistemul de educatie a sucombat sub atatea reforme incepute de tot atatia ministri, care de care mai incompetent. Occidentul ne-a primit doar in masura in care suntem fraierii de serviciu, adica cotizam fara sa primim altceva decat ordine si indicatii.

O intrebare imi vine staruitor in minte: Unde ne sunt revolutionarii care au iesit in strada acum 21 de ani? Atunci, vorba unui ziarist, romanii au iesit in strada pentru mult mai putin decat indura acum poporul. Unde sunt revolutionarii cu pensii mari, spatii comerciale, hectare de pamant? Acum nu le e mai foame? Nu le e mai frig? Acum nu e dictatura, a Uniunii Europene si a sarlatanilor care o conduc? Daca iubesc tara, cum declarau pe toate canalele, de ce nu ies in strada sa dea jos guvernul asta de hoti? Sau se gudura in continuare cum s-au gudurat pe langa toate guvernele de dupa '89, sperand sa nu-si piarda mai mult din privilegiile nemeritate cu care au fost coplesiti?

Nu cred ca e necesar sa va mai spun ca foarte multi dintre revolutionarii cu patalama nici nu au stiut ce s-a intamplat in strada in '89 sau au stat ascunsi prin bai sau wc-uri. Sau in orasele lor nu s-a intamplat nimic deosebit, apelandu-se cu "tovarase" pana prin '90 toamna. E timpul ca acestia sa traiasca la egalitate cu poporul. Auster si modest. Sau sa mearga la munca si sa plateasca taxe. Ne-am saturat sa-i tinem in spate  si cred ca multi sunteti de acord!

Suflet de sluga!

Mihai Malaimare scrie excelent despre slugile si slugarnicii care ne inconjoara si ne sufoca:

O sluga este un om primitiv, un om a carui evolutie s-a oprit. El arata la fel ca toti ceilalti, vorbeste aparent la fel, pare ca face legaturi logice, dar, in interiorul sau, in sufletul sau este o SLUGA, adica un om fals, o eroare, o gresala genetica, un nimic, ceva care trebuie distrus pentru ca, din pacate, la fel ca toti ceilalti oameni, are capacitatea de a se reproduce si o SLUGA naste SLUGI.

SLUGA este o vietuitoare taratoare, una care respira aerul ciorapilor si al pantofilor stapanului, una care priveste in sus numai ca sa poata vedea stapanul ca ea, SLUGA, stie sa se taraie, sa linga, sa suga. In urma ei ramane un lichid urat mirositor, fata de care secretiile unui limax sunt adevarate produse de parfumerie selecta. SLUGA crede ce spune, este convinsa ca lumea este asa ca ea, adica mica, scarbavnica, indragostita de injuraturile si flegmele stapanului pe care le devora cu bucuria cu care te uiti la o friptura atunci cand esti nemancat dupa o dischinezie biliara de lunga durata. SLUGA este violenta, violenta vadindu-se in nenumarate feluri: vine la Parlament in sandale si ciorapi de plastic cu speranta ca va fi aleasa membru al Consiliului TVR de exemplu, iese pe post si pozeaza in Ioana D’Arc injurand  si infierand erorile echipei de slugi din care face parte, de exemplu, tradeaza ideile pentru care cu o zi inainte ar fi jurat ca trebuie sa moara si, sub aparenta literatului, de exemplu, balbaie prostii crezand ca poate sa se plimbe a doua zi prin benzinarii fara sa-l scuipe lumea, fara sa-l loveasca in cur. O SLUGA este ceva de care trebuie sa ne temem si atunci cand te temi de o naparca o lovesti, o strivesti pur si simplu, o inlaturi din drumul tau, altminteri risti sa fii tu cel ucis de veninul ei spurcat.

Oare cate SLUGI are aceasta tara in acest moment? Cate SLUGI active si cate SLUGI in conservare are ea? SLUGA se recunoaste si prin faptul ca, atunci cand i se arata ca stapanul tocmai i-a trimis o flegma galbuie peste ochi, da ochii peste cap si se intreaba gales daca ar trebui sa-si dea demisia. Poti sa-ti dai demisia, SLUGA, nimic nu se va schimba. Tot SLUGA vei fi pana la chemarea la judecata de pe urma. SLUGA nu poate fi iertata, SLUGA nu-si rascumpara pacatele slugarind un alt stapan si injurand pe stapanul de flegma caruia s-a saturat. SLUGA este SLUGA!

Istoria acestui popor este plina de existenta si actiunile SLUGILOR. De la nemernicul care a aratat romanilor cararea care duce deasupra cetatii Sarmisegetusa pana la SLUGILE de azi, viata pe acest pamant a fost una care a incercat, ca iarba, ca arborii, sa razbata si sa creasca tot mai sus, dincolo de pestilentiala existenta a SLUGII. Prefer sa cumpar pamant de flori decat sa ma duc in padure si sa adun pamantul de sub copaci caci asta este facut din SLUGILE timpului, din frunzele care n-au cutezat sa infrunte timpul si s-au asezat cuminti sub talpa stapanului lor, misunand in caldura aceea de rame in descompunere de tot felul de vietati, de tot felul de strambaciuni. SLUGA are in zilele noastre si in tarisoara noastra niste chipuri pe care ar trebui sa nu le uitam, nu de alta dar, atunci cand nu te vede nimeni si esti tentat sa scuipi pe jos, risti sa auzi:

- Mm, ce gust bun are flega dumneavoastra! Sunteti menit sa fiti un om mare! Va felicit. Aveti nevoie de ceva?

Uitati-va la SLUGILE de astazi si intelegeti de ce a mers acest popor atat de greu prin viata, de ce fiecare pas inainte s-a facut cu sacrificii de oameni, de suflete, de vieti. Nu iertati SLUGILE pentru nimic in lume! Sufletele lor sunt daunatoare vietii, innamolesc vointa, imbaloseaza emotiile adevarate, imput si ofilesc sentimentele cele mai adanci. Nu iertati SLUGILE pentru nimic in lume!

Onoarea pierduta a "elitelor"

Istoria romanilor abunda in exemple de oameni demni, viteji, capabili de mari sacrificii. Calitatile acestea nu prea se mai regasesc in genele actualelor generatii. Sa luam de exemplu institutia demisiei. Actuala generatie politica, si nu numai, nici nu vrea sa auda de asa ceva. Politicienii nu vor sa demisioneze din functii, desi au facut greseli sau acte incompatibile cu statutul lor. Ministri a caror decizii costa statul milioane de euro nu patesc nimic, desi locul lor e la puscarie. Directori si directorasi, numiti pe criterii politice, sperie economia. Desi majoritatea sunt demascati ca incompetenti, rau intentionati sau incompatibili, nu vor sa plece. Gustul dulce al ciolanului e ca drogul care odata intrat in sange, te duce pe culmi nebanuite. Mircea Geoana e un sef de partid care, dupa greselile pe care le-a facut, nu ar mai avea loc in politica, intr-o societate normala. Dar nu. Foamea sa de putere va duce cel mai probabil la dezbinarea PSD in primavara asta. Mircea Sandu este prosperul conducator al fotbalului romanesc. Dar nu, nu vrea sa plece de la federatie decat cu dricul. Mai nou, Rudel Obreja, presedintele boxului romanesc, a fost suspendat pentru 11 ani din boxul international pentru fapte reprobabile dovedite. Dar acesta prefera sa pericliteze soarta boxului romanesc decat sa demisioneze. Personal, nu realizez si nu-mi dau seama ce anume ar putea determina oamenii care ajung in politica si in functii mari sa revina la demnitate, responsabilitate si curaj.

Emigrantul si politica

Emigrantul roman e o categorie aparte. Un tip curajos sau disperat. Un om care lasa in urma radacini, rude, pamantul stramosesc, lipsuri si pleaca. Cu greu isi gaseste locul. Perioada de acomodare ii da furie si frustrare. Inghite mizerii si lipsuri, dar nu se lasa. Dupa luni sau chiar ani, se adapteaza. Isi inchiriaza un apartament, isi cumpara masina. Incet, invata limba. Dimineata pleaca la serviciu, vine seara tarziu. Accepta munci pe care un neaos nu le vrea. Accepta bani mai putini decat neamtul, italianul sau englezul. Cumpara bere la oferta de la supermarket si gateste acasa. Suporta stigmatul de auslander sau de roman. Uneori e injurat. Câteodata socializeaza, dar tot cu românii. Câteodata vorbeste de rau tara. "Eu, sa ma mai intorc in Romania, in tara aia de rahat? Niciodata". Asta nu-l impiedica sa trimita bani in tara sa-si ridice o casuta sau sa-si cumpere un pamânt. Casuta pe care acolo ori nu si-o permite ori nu ii trebuie pentru ca acolo nu vad neamurile si consatenii ce "lux" are si ce bine o duce.

Câteodata, face politica. Nu, nu face politica de Marea Britanie, Germania sau Spania. Nici macar de America sau Australia. Desi e plecat de 10-20 de ani, e specialist tot in "probleme romanesti". El stie ca Basescu vrea binele poporului. El nu mai vrea comunisti in Romania. Aia au furat tot. Crede ca Boc e un tip tare. A votat si e fericit ca Basescu va aduce mierea si laptele. Dar acum se culca, mâine merge pe santier sau la spalat de vase. La mii de kilometri, in Romania, romani de-ai lui sunt aruncati in strada, fac foamea si indura frigul.

PSD-ul, un cazan in clocot

Am sustinut, prin mijloacele mele modeste, candidatii care se impotriveau demonicului Traian Basescu in alegerile prezidentiale, mai mult pe Mircea Geoana, datorita accederii in turul doi. Nu sunt suficiente cuvintele pentru a descrie dezamagirea care m-a cuprins dupa ce acesta a pierdut intr-un mod infantil alegerile, dovedind tuturor, daca mai era nevoie, ca isi merita cu prisosinta porecla pe care Ion Iliescu i-a acordat-o. Mircea Geoana nu numai ca dezamageste in continuare prin lipsa de barbatie si demnitate(calitati care ar fi trebuit sa-l determine sa demisioneze), dar risca si viitorul partidului. Plecarile masive din PSD a deputatilor si senatorilor, perspectivele aparitiei unui nou partid sub conducerea lui Gabriel Oprea, generalul fripturist, toate astea duc cu gandul la faptul ca Traian Basescu nu se multumeste cu un nou mandat de presedinte, ci este pe cale sa castige batalia vietii lui, spulberarea PSD. Astea in timp ce Geoana si nevestica lui continua sa-si planga de mila, punand esecul pe seama unui asa-zis razboi “energo-psihotronic violet”. Mai vreo 2-3 grupari adulmeca sangele. Mana forte de care e nevoie in PSD nu are inca sustinere suficienta. Lupta va fi grea. Dar, vorba tatucului Stalin, “Nu poti sa faci o revolutie cu manusi de matase”!

UPDATE. Mitrea candideaza sigur. Iliescu: PSD nu are nevoie de un "teoretician ca Dancu" sau "un arogant ca Rus". Nita vrea si el sefie.

Invazia beizadelelor

In politica, ca in viata, trebuie sa suportam noul val al beizadelelor. Pe langa faptul ca ne agreseaza in toate mijloacele mass-media cu fitele si cu tot felul de figuri "contra naturii", acestea tind spre un statut plin de "onorabilitate" pe care cica l-ar conferi Parlamentul Romaniei.

Istoria ultimului secol abunda in exemple care mai de care mai dezgustatoare cu care beizadelele au tinut "afisul" sus. Carol al II-lea, fii si fiice ale nomenclaturistilor comunisti, Gheorghiu, Ceausescu, Mizil,Tismaneanu, Patapievici, fetele lui Petre Roman, copilul lui Zoe Petre, Dragos Constantinescu, Mihai Puwak, etc. Cel mai ticalos exemplu a fost dat de ascensiunea Elenei Basescu, calcand pe "cadavrul politic" al tanarului Bogdan Bogza(dat afara ca un caine), in stilul, devenit caracteristic, al lui Traian Basescu.

Acum, un alt rasfatat al sortii ridica capul din gaoace. Este vorba de odrasla lui Silviu Prigoana, regele gunoaielor, intrat el insusi in politica in urma unei stranse colaborari cu Traian Basescu privitoare la "mizeriile" capitalei. Se numeste Honorius Prigoana. Victime exista. Desi validat de validat de Biroul local al PDL sector 1 pentru a participa la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor, Virgil Tudorache a "decis" să îşi retragă candidatura în favoarea fiului deputatului Silviu Prigoană, după o scurtă şi "elegantă" discuţie cu liderul partidului, Emil Boc.

"Modelul meu în politică este Traian Băsescu. Eu am intrat în PD-L pentru domnul Traian Băsescu, am rămas în partid pentru a-l sprijini pe domnul Traian Băsescu, am fost alături de domnia sa în campania electorală. Domnul Traian Băsescu este preşedintele care a pus bazele statului român modern". Asa zice beizadeaua. Nu stiu voua, dar discursul de tipul asta mi se pare mai mult decat gretos!

PS. Nu trebuie sa ignoram sumele uriase de bani pe care, cica, batranul Prigoana le-ar fi dat pentru campania lui Basescu. Sume care trebuiesc recuperate!

UPDATE: "Să se bucure poporul român că n-am pus-o pe Bahmuţeanca pe listă" spune Silviu Prigoana, cu tupeul tiganesc care il caracterizeaza.

Scrisoare trista

In cursul diminetii mi-a parvenit via e-mail urmatoarea scrisoare, din partea unei persoane care nu de putine ori s-a aflat in valtoarea evenimentelor politice din Romania. Numele sau e mai putin important.

"Draga Ioane,

Inclin sa-ti dau dreptate. Geoana a fost lucrat de Vantu, in intelegere cu Basescu. Prostanacul a cazut in cursa. Dar oare nu e straniu ca romanii sa-si aleaga presedintele dupa o replica otravita si bine plasata a lui Basescu? Asa a fost si in 2004 cu Nastase. Eu am prevazut ca Basescu va fura cu nemiluita. De aceea, nu am avut emotii. Mi s-au confirmat toate[sau aproape toate] profetiile politice. Sunt trist, dezamagit si resemnat. Speram, evident, sa mi se infirme prognozele, sa fiu contrazis de rezultatele alegerilor. Nu a fost sa fie. Din pacate, istoria se repeta. Basescu a castigat prin frauda, toata tara stie asta, dar frauda nu poate fi dovedita. Asa ca....

E acelasi film ca in 2004. Am prevazut ca asa va fi. Urmeaza inca 5 ani de hahaiala. Asta e! Romania e o tara care merita numele de Absurdistan. De aceea, nu am avut emotii si nu am fost implicat sufleteste in aceste alegeri. Mai vazusem filmul asta, cum ti-am spus. Asa ca l-am privit cu detasare.

E foarte trist, dar nu mai e nimic de facut. Basescu e un blestem pentru Romania, e o nenorocire trimisa de Dumnezeu sau ingaduita de Dumnezeu. Ca o pedeapsa pentru pacatele noastre, pentru ca ne-am detronat sau omorat conducatorii. Vezi detronarea miseleasca a lui Cuza. Vezi executia maresalului Antonescu [decisa de rusi]. Vezi moartea lui Gheorghiu Dej[iradiat de rusi], vezi executia lui Ceausescu in ziua de Craciun [tot cu amestecul rusilor]. Romanii au vocatia esecului, spunea Cioran. Asta e specialitatea lor. Istoria lor e, in buna masura, cimitirul proiectelor ratate.

De aceea, in aceste zile mi-am amintit de una dintre Legile lui Murphy, care se potriveste perfect romanilor si care suna cam asa: "Natiunile nu vor actiona rational decat dupa ce vor epuiza toate celelalte posibilitati". Se pare ca nu am epuizat inca toate posibilitatile de a ne rata destinul istoric.

Cele bune,XYZ"

Politica - de la tupeu la lichelism si retur

Tupeu. Lichelism. Dispret. Iresponsabilitate, Cam in acest mod ar putea fi caracterizata prestatia clasei politice. Cu indulgenta chiar, in conditiile in care orbecaim tot mai mult printr-o criza din ce in ce mai agresiva. Cu ochii spre prezidentiale, liderii au uitat cu desavarsire de soarta milioanelor de romani. Doar lupte politice disperate, cu consecinte incalculabile, de dimineata pana seara. Nimic altceva. Nu exista o initiativa legislativa de bun simt, o sedinta a Coalitiei in care cei doi parteneri sa lase deoparte pentru cateva ore orgoliile marunte si sa se gandeasca la combaterea crizei, o sesiune extraordinara la Parlament, in care problemele cu adevarat importante (si sunt, slava Domnului, atatea!) sa fie dezbatute. Partidele au intrat intr-o febra a disperarii electorale pe care o pot intelege doar cei care cunosc cat de benefica este obtinerea Puterii. Nimeni nu vrea sa faca pasul inapoi, sa renunte la paguboasa demagogie sau la disputele sterile care nu au niciun efect concret. Infiintam comisii peste comisii, toate de “ancheta”, care nu fac altceva decat sa arunce si mai mult in derizoriu imaginea unui Parlament si asa puternic decredibilizat. Nu mai exista Putere si Opozitie. Apele sunt atat de agitate incat aliantele se fac si se desfac, in functie de interese, de la o zi la alta. Liberalii identifica astazi puncte de conexiune cu social-democratii, pentru ca maine aceiasi social-democrati sa voteze alaturi de partenerii de Coalitie, impotriva liberalilor. Nebuloasa este totala, toate acestea pe fondul unei economii afectate din ce in ce mai grav de criza. Nu de comisii in care votul politic primeaza in dauna adevarului (pe cine oare mai intereseaza la nivel politic aflarea adevarului si sanctionarea drastica a celor responsabili de devalizarea bugetelor ministerelor?), ci de comisii care sa ancheteze, sa ii traga la raspundere pe cei vinovati de situatia grava in care se gaseste Romania. In timp ce toti cei care se cred intangibili in politica, finante, agentii, “smecherii” ce nu dau doi bani pe suferinta “prostimii” stau pe milioane si zeci de milioane de euro, flagelul somajului continua sa faca ravagii in Romania. Intreprinderile mici si mijlocii, ca si cele mari, au fost abandonate de un guvern incompetent pe altarul crizei, iar falimentele pe banda rulanta nu fac altceva decat sa completeze un tablou dezolant. Statisticile ne arata in fiecare luna cum ajungem jos, si mai jos. Industria, transporturile, agricultura, exporturile, sunt din ce in ce mai vulnerabile in fata recesiunii. Numarul romanilor aflati sub pragul saraciei creste cu fiecare zi, institutiile statului reprezinta doar niste focare de coruptie, birocratia este excesiva, in timp ce politicul tine strans la pieptul sau actul de Justitie si administratia publica. Educatia a fost adusa la pragul cel mai de jos al calitatii, diplomele ajungand sa nu mai aiba, practic, nicio valoare. Doar scandaluri, nemultumiri, dezamagiri. Sindicatele se pregatesc de greva generala, in conditiile in care directia in care se indreapta Romania este una gresita.

Perspectivele sunt sumbre, iar toti indicatorii economici arata ca situatia populatiei este de-a dreptul disperata. Si ne referim aici in mod deosebit la disponibilizati, la pensionari, la profesori, la cei din Justitie, la toti cei care sunt loviti crunt in aceasta perioada de neajunsurile bugetului, ca si de amatorismul si dispretul cronic al celor care au tupeul ca de la inaltimea functiilor detinute sa se comporte ca si cum nu ar avea nicio legatura cu disperarea milioanelor de romani. Liderii Coalitiei nu mai dau doi bani unii pe ceilalti. Din pacate, in aceasta lupta, nu exista decat un singur perdant: Romania. Nu Basescu sau Geoana, Boc sau Nica, sunt cei afectati de inconstienta electorala, ci toti cei care asteapta solutii pentru combaterea crizei, nu scandaluri interminabile. Este atat de greu sa fii simplu cetatean al Romaniei europene. Intr-o tara in care primii patru oameni in stat sunt Basescu, Geoana, Anastase si Boc. Cum am putea cere solutii, cand cei mai indrituiti sa le gaseasca nu fac altceva decat sa se paruiasca pe aleile electorale...

din Cronica Romana- Iulian Badea

Platim curvia

Deschid televizorul. O imbarligatura de partide, de politicieni, de grupuri de interese, se intrec in interviuri si pronosticuri. Se sting conflicte, se uita patru ani de invective, injuraturi, se arunca capcane, se vand si se cumpara caractere. Mizele sunt uriase. Unii vor face cozi pe la DNA, altii isi vor albi cazierele, banii vor curge prin buzunarele clientilor care au platit show-ul. Imbuibati pe banii statului, politicienii care vor “binele poporului” murdaresc ecranele televizoarelor cu gusile lor umflate si ochii bulbucati, cu respiratia grea, urat grohaitoare si promit . Promisiunile sunt gratuite. Politica e o curva, si ca orice curva, trebuie platita. Platita gras. Si culmea ca trebuie s-o platim si noi, nu numai cei ce frecventeaza bordelul asta urat mirositor.

Băsescu: M-am simţit umilit când am aflat din presă de aranjamentul PD-L – PRM

Acest individ nu a aflat ca smerenia si umilinta il inalta, nu il coboara pe om. Promovarea minciunii si a imposturii este politica lui. Si nu numai.