S'il vous plait messieurs!

Raspunzand unei glume proaste a francezilor cu ceva la fel de prost, iata cum arata "salutul frantuzesc" in viziunea Daily Cotcodac, 220.ro si cristealizari.com:



sursa:ziare.com

Fixerul

Intotdeauna, mai ales insa in anii de dupa revolutie, a existat un post in societate, pentru care nu se dadea concurs si nu se faceau numiri. In romaneste inseamna un tip care le descurca pe toate iar americanii il numesc "Fixer". Toata lumea stie si stia de existenta acestor "fixeri", iar multa lume aflata in ananghie sau in diferite probleme apela la ei. Majoritatea incasau bani buni, cu ajutorul carora isi mentineau influenta in justitie, politie, aparatul administrativ, unii dintre ei ajungand sa controleze politicieni si magistrati din CSM. De aceea ma mira uimirea si mina nevinovata afisata de unii ziaristi si politicieni in momentul aruncarii pe piata a stenogramelor Voicu, mai ales ca (cam) toti, in virtutea functiilor si tupeului dambovitean binecunoscut, au practicat si practica la greu traficul de influenta.

Culmea ipocriziei o atinge insa primul ministru Boc, care face pe virgina: "Iti face pielea ... asa cand citesti. Daca acele lucruri sunt adevarate, va dati seama ca daca o astfel de persoana ar fi ajuns in fruntea Ministerului tarii.... Ar fi compromis functionarea statului si a justitiei". Pai cand a inceput statul sa functioneze, nene Boc? Dar justitia? Si cine conduce acum ministerele cum procedeaza? Nu tot asa? Las-o moarta cu minciunile si vrajelile, ca nu te mai crede nimeni, pitic utecist ce esti!

Academicieni din toate academiile, feriti-va!

Președintele Traian Băsescu a fost ales astăzi, prin vot, membru de onoare al reputatei Academii a Oamenilor de Știință din România, instituție care funcționează sub prezidiul Academiei Române și grupează cîteva dintre cele mai luminate minți ale țării, academicieni, universitari, cercetători, literați etc.(Inpolitics)

Va intrebati probabil pentru care din meritele lui deosebite a fost ales. Cum adica pentru care? Pai nu ne-a scapat el de flota, care ne statea ca un bolovan de gat? Pai nu a cheltuit sute de milioane de dolari, pe vremea cand era ministru al Transporturilor, pentru ca milioane de gropi sa fie astupate si sa avem noi autostrazi de-a lungul si de-a latul tarii, peste care se vor plimba probabil nepotii nostri? Pai nu a luptat el cu structurile comunistoide alaturi de Tisminetski si le-a condamnat, ca doar nu l-a durut gura? Pai nu ne-a ajutat sa scapam si de CFR, ca prea era un simbol comunist(vezi Gh. Gheorghiu-Dej si altii)? Pai nu si-a aruncat el fiica in valtoarea luptei politice europene, pentru a-si reprezenta familia la Bruxelles? Pai nu a promovat el blonde pentru a lupta cu prejudecatile acestui popor?

Acum, ca detine titlul de academician, ce ii mai lipseste sa ajunga la nivelul familiei Ceausescu? Cine ghiceste, sa-i dea Dumnezeu sanatate! Cine nu, sa-i dea tot asa!

thanx Anca

18 milioane de sfidari

Trezindu-se nepotii lui Ion Diaconescu(unul din artizanii distrugerii PNT -CD) fara bani, dupa ce au papat banetul agonisit in perioada 1996-2000, au hotarat sa-l scoata pe nea Ion de la naftalina si sa-l faca sa ceara statului roman 18 milioane de euro pentru suferintele indurate in timpul detentiei din perioada comunista. Nici in plus nici in minus, ci 18 milioane de euro! Care sunt criteriile de calcul a acestei sume nu stim. Dar stim ca si bunicii nostri si alte cateva milioane de oameni au suferit in perioada aceea, au fost deposedati de bunurile din gospodarii, au facut frontul, ba chiar unul din bunicii mei a fost 3 ani prizonier in Rusia. Si milioanele astea de oameni nu au cerut despagubiri. Si-au lins ranile cu demnitate si au mers inainte.

Acum, cand tara nu are bani sa-si plateasca pensionarii si invalizii, apare familia Diaconescu si vrea sa ia mai mult decat jumatate din ce a primit fostul rege Mihai, alt imbogatit pe spinarea poporului. Poate nu as fi scris randurile astea daca Ion Diaconescu ar fi cerut o suma rezonabila. Sau daca cererea lui ar fi fost facuta imediat dupa revolutie. Dar acum, cand toti oamenii care puteau sa depuna marturie despre trecutul si suferinta lui Diaconescu au murit, mi se pare falsificare. Mi se mai pare si o sfidare la adresa milioanelor de oameni din Romania care traiesc de pe o zi pe alta.

Emigrantul si politica

Emigrantul roman e o categorie aparte. Un tip curajos sau disperat. Un om care lasa in urma radacini, rude, pamantul stramosesc, lipsuri si pleaca. Cu greu isi gaseste locul. Perioada de acomodare ii da furie si frustrare. Inghite mizerii si lipsuri, dar nu se lasa. Dupa luni sau chiar ani, se adapteaza. Isi inchiriaza un apartament, isi cumpara masina. Incet, invata limba. Dimineata pleaca la serviciu, vine seara tarziu. Accepta munci pe care un neaos nu le vrea. Accepta bani mai putini decat neamtul, italianul sau englezul. Cumpara bere la oferta de la supermarket si gateste acasa. Suporta stigmatul de auslander sau de roman. Uneori e injurat. Câteodata socializeaza, dar tot cu românii. Câteodata vorbeste de rau tara. "Eu, sa ma mai intorc in Romania, in tara aia de rahat? Niciodata". Asta nu-l impiedica sa trimita bani in tara sa-si ridice o casuta sau sa-si cumpere un pamânt. Casuta pe care acolo ori nu si-o permite ori nu ii trebuie pentru ca acolo nu vad neamurile si consatenii ce "lux" are si ce bine o duce.

Câteodata, face politica. Nu, nu face politica de Marea Britanie, Germania sau Spania. Nici macar de America sau Australia. Desi e plecat de 10-20 de ani, e specialist tot in "probleme romanesti". El stie ca Basescu vrea binele poporului. El nu mai vrea comunisti in Romania. Aia au furat tot. Crede ca Boc e un tip tare. A votat si e fericit ca Basescu va aduce mierea si laptele. Dar acum se culca, mâine merge pe santier sau la spalat de vase. La mii de kilometri, in Romania, romani de-ai lui sunt aruncati in strada, fac foamea si indura frigul.

Fa-ti curaj!

Parerea ta conteaza! Nu ezita sa-ti scrii parerile sub forma unui articol, care va fi publicat pe blogul acesta si nu numai. El va fi trimis si citit si de abonati ai nostri din domeniul presei, politic si cultural. La iondelachiuiesti@myself.com puteti trimite articole, pareri, pamflete!

Comandante, ce-ai facut?

Youtube via Realitatea

Eroi sunt inca

Romanii au avut din cele mai vechi timpuri tactici de lupta foarte eficiente si diversificate, in fata diferitelor pericole care pandeau si amenintau tarisoara noastra. Ba ii bagau pe dusmani in pasuri si trecatori, aruncau stanci, pietre si catran in capul lor, serpi veninosi, ii azvarleau in ape involburate, se deghizau si le dadeau foc la tabere, otraveau fantanile si parjoleau totul in cale. Dar asta era in trecut. Tacticile de lupta s-au adaptat timpurilor moderne. Tinere romance stau la traseu si arunca cu sifilis, SIDA si gonoree in TIR-istii grabiti sa traverseze Romania si tinerii nostri implementeaza metoda "Maradona" in toata Europa.

Dar zilele astea s-a petrecut una dintre cele mai eroice fapte, avand ca protagonista pe Gratiela Iordache, secretar de stat in Ministerul de Finante. Avand ea intalnire cu reprezentantii FMI, organizatie care spoliaza si indatoreaza pe vecie tarile care apeleaza(fortat) la imprumuturile lor paguboase, a revarsat o masa de gripa porcina asupra acestora, ba chiar asupra şefului misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, care inca nu se resimte, dar probabil ca in curand va cadea la pat. Sa-i piara cheful sa mai subjuge si sa inrobeasca economiile tarilor nevoiase! Cine spunea ca tara asta nu mai naste eroi? Gratiela multumim, "ca ca tine nu gasim"!

Elefănţeii politichiei

Şmecherii conduc ţara după ureche. Se aşează în genunchi şi îşi lipesc urechea de pămînt. Cică, zic ei, aud cînd vin elefanţii. Ce să spun, parcă asta ne interesează pe noi! Elefanţii din politică îşi fac tot timpul vînt cu trompa. Vînturînd acelaşi instrument prin aer, lansează veritabile campanii de publicitate pentru Viagra. Tot cu trompa, folosită adeseori pe post de trompetă, ţin discursuri.

Chiar dacă nu are statura impunătoare a unui elefant, premierul este un foarte bun trompetist. Dumnealui face parte din grupa de trompetişti de la Cotroceni, clasa Băsescu. Se poate spune că domnul premier are la bază Conservatorul. Adevărul e că-i talentat, vorba aia, nu glumă! Au fost situaţii cînd a cîntat şi cu cureaua lată pe post de nai. Pot spune, la concurenţă cu Gheorghe Zamfir. De cînd cu criza, elefănţeii politichiei noastre o ţin tot într-o defilare. Cu trompeţica din dotare, se mînjesc reciproc cu noroi. E greu să faci o alianţă cu atîţia elefanţi. Unii au devenit conservatori. Apucă lăturile cu trompa şi le aruncă în aliaţi! Da, aţi citit bine - în aliaţi. Urechile mari sînt folosite ca evantai. Ca să impresioneze poporul, guvernanţii au renunţat la aparatele de aer condiţionat. Îşi fac vînt singuri unii altora. Se înjură ca la uşa cortului, cu toate că astfel de apucături nu caracterizează conduita unor elefănţei normali. Cînd e vorba de plăcinte, nu numai ca simbol, merg în turmă. Se împing reciproc cu trompa de la spate. Pentru vremuri de răstrişte şi jale, au şi o deviză. Decît să se facă frate cu dracul, preferă să-şi înoade trompele în semn de solidaritate pentru supravieţuirea capitalismului de cumetrie. Faţă de elefanţii din vechea generaţie de politicieni, elefănţeii sînt lipsiţi de minimul de bun simţ. Dacă primesc o trompă de ajutor de la Cotroceni, îşi iau lumea în cap. Nu te mai înţelegi cu ei. De cînd o elefănţică a ajuns în Parlamentul Europei, că doar ştim despre cine este vorba, toţi elefănţeii organizaţiilor de tineret caută de zor în raniţă. De ce? Simplu. Orice elefănţel precoce poate avea în raniţa sa trompa de general. Este, desigur, o iluzie măgărească. Cînd sînt scăpaţi la vale, elefanţii din politică fac ravagii. E cîte un elefant care îşi dă tot timpul cu părerea. De necrezut, tocmai dumnealui vorbeşte despre necesitatea promovării elefănţeilor tineri! E drept, atunci cînd dă din gură, ca la paradă, ţine uşa partidului blocată cu piciorul. Ca să nu promoveze nimeni! E cîte un elefant care, deşi intrat în putrefacţie, se crede veşnic tînăr! Argumentul principal - “Încă nu sînt dinozaur”(!!) Aşa e, dar miroase a formol de la distanţă. Zici că a fugit de la Muzeul “ Antipa”. Cu rame cu tot! Mă refer la ramele de la tablou.

Elefănţeii politichiei au deprins apucăturile porcilor. Se tăvălesc toată ziua prin noroi. Dacă ţara o cere, învaţă să şi grohăie. Concluzia este clară. Toţi elefănţeii sînt o apă şi un glod. A nu se citi “gold”.

Telegraf Online - Lucius