Despre zeciuiala

Va invit sa cititi un articol al lui Marius Ianus, publicat in Monitorul de Suceava, despre zeciuiala si nu numai:

Unul dintre cititorii articolului meu apărut miercuri în Monitorul de Suceava, care semnează cu un nume alambicat pe care nu îl mai reproduc, pune punctul pe i în chestiunea zeciuielii.

Iată ce spune Domnul nostru Iisus Hristos, la Matei 23,23: "Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi."

Acesta e răspunsul pentru toţi cei care zic că zeciuiala “a fost abrogată”. Nu, domnilor, acest obicei nu a fost abrogat, ba, dimpotrivă, Domnul nostru Iisus Hristos ne cere explicit să nu îl lăsăm. Că noi creştinii, cei care am auzit mesajul Mântuitorului, avem obligaţii mult mai mari decât aceasta, e adevărat. Noi avem Legea Iubirii. Noi, spre deosebire de iudei, trebuie să facem milostenie şi să ne dăm zeciuiala cu dragoste, punând suflet în aceste gesturi ale noastre.

În loc să facem asta ce facem noi? Îi judecăm pe preoţi? Robiţii de duhul rău al lumii, în loc să ne vedem păcatele noastre îi judecăm pe slujitorii lui Dumnezeu. Noi nu plătim zeciuială nu pentru că inima noastră e rece, iar noi suntem nevrednici de iubirea lui Dumnezeu, ci, chipurile, pentru că preoţii sunt nevrednici. Ne stăpâneşte duhul cel rău al acestei lumi, care ne îndeamnă să credem că putem şti noi, cu minţile noastre sărmane, ce e binele şi ce e răul. Vrem să urmărim noi traseul acelui bănuţ pe care îl dăm, să ştim unde ajunge. Dar nu are grijă de asta Dumnezeu? Banii aceia, fie că îi vor fi cuiva spre ispitire, fie că vor ajuta pe cineva, Îi vor folosi lui Dumnezeu în lucrarea Sa. Ce putem face noi bun facem atunci când ne dăruim zeciuiala Bisericii Pravoslavnice. Şi să alungăm de la noi duhul cel rău al criticii: “Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.” (Luca 6.37)

Zeciuiala nu e totuna cu impozitul, cum credea un alt cititor al meu. Impozitul se plăteşte “Cezarului”, iar zeciuiala, lui Dumnezeu. Sunt două lucruri total diferite. Pentru impozit capeţi iluminat stradal, autostrăzi suspendate şi tot ce îţi mai promite „Cezarul” ca să îl alegi. Pentru zeciuială capeţi iubirea lui Dumnezeu care te vede gata a te lepăda de lucrurile stricăcioase ale acestei lumi şi hotărât să îţi aduni comoară în cer. Nu e vorba că ar avea Dumnezeu nevoie de banii tăi. Dumnezeu are nevoie de gestul tău de a rupe din avutul tău o părticică pe care să I-o dăruieşti Lui. “Dăruind, vei dobândi.”

Expertii de la FMI, niste medici inchipuiti!

Cred ca deja „a intrat in paine” delegatia Fondului Monetar International. Delegatia de experti. Oare ce-or mai gasi pe la noi „medicii” de vindeca bolile financiare de pe glob? Ce hapuri (amare?) ne vor prescrie de data aceas­ta? Ma intreb, pentru ca recent ii auzeam pe mai-marii FMI cum ridica in slavi politici macroeconomice total opuse austeritatii. Ceva de genul, „daca dati afara oameni e de rau”, „daca nu incurajati piata muncii e ingrozitor” sau „consumul pe fundament real este foarte bun”. Cred ca se vor lua si de data aceasta de cate cineva, daca nu cum­va tot pensionarii si bugetarii raman cancerul so­cie­tatii. 

Totusi, fie-mi iertat, daca tot se dau medici acesti experti de la Fond, de ce nu stau ei vreo doua luni (sau cat e nevoie) ca sa reformeze cu adevarat sistemele in cauza. De exemplu, sa terminam odata cu actualul sistem de pensii, un adevarat „caritas” al mileniului III. Sa „oblige” acest guvern (sau pe urmatoarele) sa deblocheze siste­mul privat de pensii, sa aplice principiul contribu­tivi­tatii in adevaratul sens al cuvantului, prin crearea con­turilor sociale individuale. De ce „doctorii” de la FMI nu fac lobby pe meleagurile mioritice pentru o analiza „bazata” a sis­temului bugetar, astfel incat sa se identifice cat mai exact domeniile in care statul are nevoie (sau nu) de oameni? De ce nici macar unuia dintre expertii de la Washington nu le da prin cap sa conditioneze imprumuturile de predic­tibilitatea Codului Fiscal? Adica sa nu-l mai modificam dupa cum doarme premierul sau vreun ministru zelos? De ce acesti indivizi care una spun si alta impun nu in­cearca sa deschida subiectul evaziunii fiscale in Romania si sa arate (clar si la obiect) cu degetul spre clasa politica aflata la Putere, exact aceea care nu are niciun interes sa scoata la suprafata economia subterana? Au zis la un moment dat de trenurile cu carburanti, alea fantoma, dar ce folos, nu au zis in ce „gari” opresc ele. De ce? Sa inte­leg ca le mai iese si lor cate un galon? 

As putea sa-mi pun cel putin 80 de intrebari ale caror raspunsuri ar re­lansa tara asta, balcanica pana in maduva ramurilor economice. Dar nu au niciun interes real nici cei de la FMI, nici guvernantii. Asa ca voi trage o concluzie simpla: s-or da ei medici, dar din pacate nu sunt. Doar isi inchi­puie. Si, la urma urmei, sa o spunem pe aia dreapta: de la infiintare pana azi (si mult timp de-acum incolo) Fondul a avut un singur scop: sa protejeze statele dezvoltate de „bolile” pe care unii si altii le provoaca prin lume. 

Edward Pastia 

(financiarul.com)

Fa-ti curaj!

Parerea ta conteaza! Nu ezita sa-ti scrii parerile sub forma unui articol, care va fi publicat pe blogul acesta si nu numai. El va fi trimis si citit si de abonati ai nostri din domeniul presei, politic si cultural. La iondelachiuiesti@myself.com puteti trimite articole, pareri, pamflete!

Idiotenia de Caracal

In "Romania Mare" apar 3 randuri despre un editorial a lui Marius Tuca din "Jurnalul National". Marturisesc ca am citit articolul acum 4 zile, si comentariul lui Alcibiade mi se pare prea bland:

"Absolut idiot articolul lui Marius Tuca, din ,,Jurnalul National,,, de luni: ,,Iata omul care vine la Cotroceni,,. Stiti cine-i asta? Crin Antonescu. Daca asta-i toata politica pe care o stie Bretelatul din Caracal, atunci nu ne mai mira ca patronul lui, Dan Voiculescu, nu i-a mai dat nici o emisiune pe mina."

Aici puteti citi idiotul articol.

Doua feluri de necredinta, Andrei Plesu

Un articol excelent, la care subscriu aproape in totalitate si pe care il recomand tuturor !