O ultima mare pacaleala

Circula in media zvonul ca Lucian Bute ar pierde centura din cauza prim-ministrului Boc, care nu ar aloca 4 milioane de euro pentru organizarea unui meci pe 24 Iulie cu americanul Jesse Brinkley. Probabil ca Boc a aruncat, intr-adevar, vorba ca ar pune umarul, dar astfel de lucruri se fac organizat si din timp, nu doar pe baza unor afirmatii si scalambaieli electorale. E stupid sa-l acuzam pe Boc de asa ceva.

Hai sa nu ne mai ascundem dupa degete si sa aratam adevaratul vinovat! Cine altul decat caricatura boxului romanesc, omul dovedit corupt de AIBA, pedepsit cu o suspendare de 11 ani(dupa ce in prealabil fusese suspendat trei ani si jumatate de catre Comisia de Disciplina a Federatiei Internationale de Box pentru tentativa de corupere a arbitrilor la Olimpiada de la Beijing) si din cauza caruia si FRB a fost amendata cu 15000 de euro, o suspendare de o luna si interdictia de a mai organiza competitii sub egida AIBA pana cand isi va lua angajamentul ca va respecta Regulamentul tehnic si competitional?

Se numeste Rudel Obreja. Datorita faptelor sale si a legaturilor sale cu lumea interlopa, nimeni nu doreste sa-si asocieze numele cu el. Tot ce a atins s-a transformat in praf. Organizarea meciului lui Bute, a fost o incercare de reabilitare in fata iubitorilor de box din Romania, pe banii statului, si nu i-a mers. O ultima mare pacaleala. E regretabil ca Bute si stafful lui s-au lasat inselati in halul asta. S-ar putea sa plateasca un pret nedrept.

Fotbal "crestin"

Chiar daca a confundat Duminica Sfintei Cruci(7 martie) cu Inaltarea Sfintei Cruci(14 septembrie), este demn de remarcat ca fiind printre putinii politicieni care isi aduc aminte de Dumnezeu, fara de care "nimic nu s-a facut din ce s-a facut".

Rugaciunea unui necredincios

"Acum cîteva zile, nervos din cauza arbitrajelor, petrolistul(Marian Iancu, patronul lui Poli Timisoara) a spus la TV, referindu-se la Mircea Sandu: “Numai Dumnezeu poate face o curăţenie în fotbalul românesc! Sper să-i ia la El mai repede pe cei care fac prostii!”. Apoi le-a mai oferit o variantă de compromis lui Dumnezeu şi lui Sandu, cea a unei vindecări miraculoase şi a “unei bătrîneţi liniştite”, dar cine ştie dacă acest mesaj a ajuns Sus. Pînă şi televiziunilor le-a fost greu să abordeze subiectul.

Ca şi Mircea Salomir, Mircea Sandu suferă de cancer. Ca şi Salomir, el se luptă cu discreţie. “Hai, pe el!”, a mărturisit că a spus familiei cînd a primit diagnosticul definitiv. Pe cancer, hai pe cancer!, ce reflex de fost sportiv în faţa unei veşti neabătut de triste.

Marian Iancu greşeşte. Nu, Dumnezeu nu face curăţenie! Are alte deghizări, în firme de speranţă, de ironie, de blîndeţe şi de paradoxuri, dar nu livrează detergenţi şi mături la domiciliu.

Priveşti fotografiile vechi cu Mircea Salomir arbitrînd. Şi te gîndeşti că dacă e adevărată constatarea cercetătorilor, care susţin că, spre deosebire de cele pe care le avem cînd tăiem o ceapă, lacrimile produse de sentimente au un conţinut ridicat de mangan, atunci trăim cu prea mult metal reprimat în noi, riscînd să oxidăm pe TV, devreme şi urît."

Asa a surprins perfect Catalin Tolontan pe blogul sau caracterul si starea sufleteasca urata a unui patron din fotbalul romanesc. Care iubire pentru aproape, ce iubire pentru vrasmasi? Care iertare? Unde-i crestinismul cu care ne batem pe piept si invocam numele Domnului? Daca moartea unui om ajunge sa bucure o parte a lumii sportului, daca asta e pretul pentru spectacol, atunci asta nu mai e sport si-l dau naibii!

Onoarea pierduta a "elitelor"

Istoria romanilor abunda in exemple de oameni demni, viteji, capabili de mari sacrificii. Calitatile acestea nu prea se mai regasesc in genele actualelor generatii. Sa luam de exemplu institutia demisiei. Actuala generatie politica, si nu numai, nici nu vrea sa auda de asa ceva. Politicienii nu vor sa demisioneze din functii, desi au facut greseli sau acte incompatibile cu statutul lor. Ministri a caror decizii costa statul milioane de euro nu patesc nimic, desi locul lor e la puscarie. Directori si directorasi, numiti pe criterii politice, sperie economia. Desi majoritatea sunt demascati ca incompetenti, rau intentionati sau incompatibili, nu vor sa plece. Gustul dulce al ciolanului e ca drogul care odata intrat in sange, te duce pe culmi nebanuite. Mircea Geoana e un sef de partid care, dupa greselile pe care le-a facut, nu ar mai avea loc in politica, intr-o societate normala. Dar nu. Foamea sa de putere va duce cel mai probabil la dezbinarea PSD in primavara asta. Mircea Sandu este prosperul conducator al fotbalului romanesc. Dar nu, nu vrea sa plece de la federatie decat cu dricul. Mai nou, Rudel Obreja, presedintele boxului romanesc, a fost suspendat pentru 11 ani din boxul international pentru fapte reprobabile dovedite. Dar acesta prefera sa pericliteze soarta boxului romanesc decat sa demisioneze. Personal, nu realizez si nu-mi dau seama ce anume ar putea determina oamenii care ajung in politica si in functii mari sa revina la demnitate, responsabilitate si curaj.