Chiuiestiul, veche dragoste

Auzi multa lume povestind despre tinuturile natale, ca despre ceva indepartat, ca o himera care a disparut. Pentru mine, Chiuiestiul nu e locul natal, ci e locul sublim al copilariei mele. Era locul unde stapaneam dealuri si vai, bivoli si vaci, stapaneam verdele mirific al verilor, mirosul de iarba proaspat cosita, mirosul lui badea Ionu' Marii sau a lu' lelea Ana Gogii, a placintelor crete si al oamenilor cu frica de Dumnezeu.Casa, fantana, grajdul, poarta adusa din Maramures, gradina. Candva erau si plopi.
Toate astea sunt mirificul peisaj al Chiuiestiului. A fost mirific, acum e putin trist.