Viata, ca o boare de toamna.

Nici bine nu ai apucat sa deschizi ochii, sa ai o mai buna intelegere asupra celor lumesti, cat si a celor astrale, ca esti avertizat repede ca esti muritor, sa nu-ti faci iluzii despre vreo nemurire trupeasca. Asta nu e un lucru rau, pentru ca incepe sa-ti domoleasca excesele, daca le-ai avut, bineinteles. Or la mine au abundat. Ma indrept spre o toamna. Nu numai calendaristic vorbind, ci spre o toamna a vietii. Alta perceptie, alte idei . Cum si in ce directie? Voi vedea cand voi ajunge la capat, daca voi avea destula putere. O fi cumva, nu?