Multiculturalismul, spre groapa de gunoi

Guvernul olandez a declarat că intenționează să renunțe la vechiul model al multiculturalismului, care permitea musulmanilor să-și creeze în Olanda o societate paralelă.

În noul proiect de lege cu privire la integrare (însoțit de comentarii și un plan de acțiuni de 15 pagini), pe care ministrul olandez al afacerilor interne Piet Hein Donner l-a prezentat în parlament la 16 iunie, se spune printe altele: “Guvernul împărtășește nemulțumirea publică față de modelul unei societăți multiculturale și planifică să schimbe prioritățile în direcția conservării valorilor naționale ale olandezilor. În legătură cu aceste schimbări, guvernul renunță la conceptul unei societăți multiculturale”.

În continuare, în comentariu la proiect se spune: “Cerințele de integrare sunt justificate, deoarece guvernul cere același lucru și de la proprii săi cetățeni. Societatea ar putea deveni cu timpul atât de disociată încât nimeni nu se va mai simți în Olanda ca acasă. Integrarea va presupune împiedicarea formării unor grupuri izolate”.

Noua politică de integrare va impune mai multe cerințe imigranților. Spre exemplu, imigranții vor fi obligați să cunoască limba olandeză. Guvernul va lua măsuri dure față de imigranții care vor ignora valorile naționale și nu se vor supune legislației olandeze.

De asemenea, guvernul va înceta oferirea subsidiilor imigranților musulmani, deoarece, potrivit lui Donner, “acest lucru nu are nimic în comun cu procesul de integrare a imigranților”. Guvernul urmează să adopte o nouă legislație care va pedepsi căsătoriile fără consimțământul femeii și va lua măsuri împotriva imigranților care din cauza hainelor sale nu pot fi angajați în campul muncii. În special, de la 1 ianuarie 2013, guvernul va interzice orice haină care ascunde fața persoanei. Este vorba în special de burka, vălul islamic.

În caz de necesitate, guvernul va introduce măsuri suplimentare care vor permite lipsirea de dreptul de ședere în țară a imigranților care se sustrag de la procesul de integrare......

In prezent, în Olanda sunt peste 1,2 milioane de musulmani, ceea ce reprezintă 6 la sută din numărul total al populației. Marocanii și turcii reprezintă în jur de două treimi din totalul musulmanilor din Olanda. Majoritatea lor locuiesc în orașe ca Amsterdam, Rotterdam, Haga și Utreht.

Pe măsura creșterii lor numerice, imigranții musulmani devin tot mai insistenți în impunerea islamului în societatea olandeză. Spre exemplu într-un film prezentat la emisiunea “Netwerk” în iunie 2009 se afirma că legislația olandeză împiedică funcționarea normală a justiției islamice în Olanda.

sursa

Vezi si:
Esecul politicilor multiculturale
Esuarea unui proiect - Multiculturalismul

Esecul politicilor multiculturale

Un articol din Pravda arata ca, dupa Angela Merkel in Germania si Cameron in Marea Britanie, a venit randul lui Sarkozy sa anunte esecul politicilor multiculturale.

"Adevărul este că, în toate democraţiile noastre, am fost prea preocupati de identitatea persoanei care soseşte si nu indeajuns de identitatea tarii din care provine acea persoană. Timpurile s-au schimbat, şi stiu că acest lucru ar putea parea şocant. Aşa că trebuie oprit.  Dacă veniţi în Franţa sunteţi de acord să va amestecati  într-o comunitate care este comunitatea naţională.. Dacă nu puteti accepta asta, nu sunteti bineveniti în Franta.

Compatrioţii noştri musulmani trebuie să fie capabili să trăiască şi să practice religia lor, la fel ca oricine altcineva în Franţa, nu vrem ca oamenii să se roage într-un mod ostentativ în stradă. Rugăciunea nu ofensează pe nimeni, dar nu vrem prozelitism religios agresiv ", a spus presedintele Frantei.

Totodata se mai arata ca mulţi musulmani francezi nu doresc să lucreze, in timp ce nativii  din Franţa trebuie să plătească impozite mai mari. Nivelul criminalităţii în rândul imigranţilor musulmani este considerabil mai mare în comparaţie cu nativii francezi. Un număr de moschei promoveaza Jihadul şi îndeamnă pe alţii să sprijine terorişti în Caucaz, în Irak, Afganistan şi alte locatii fierbinti.

Legat de toate acestea as dori sa va spun un banc pe care  l-am primit pe mail.  Cica o casa cu cinci etaje in Montreal a ars din temelie, accident soldat cu multi morti.
- Familia de musulmani de la etajul intii toti decedati
- Familia de tigani de la etajul II decedati
- Familia de negri de la etajul III idem decedati
- Familia de pakistanezi de 8 persoane de la etajul IV la fel.
- Perechea de albi de la etajul V a scapat

Comunitatea de musulmani a pretins ancheta pentru a afla din ce cauza au scapat albii din incediu, pretentii solicitate si de comunitatile de tigani , de negri si de pakistanezi. A fost ceruta si declaratia sefului pompierilor.

Raspuns :

" Pai in dimineata aia albii s-au dus la lucru"

Esuarea unui proiect - Multiculturalismul

"Incercarile de a construi o societate multiculturala in Germania au esuat complet" a spus cancelarul Angela Merkel  in cadrul unei cuvantari tinute la Posdam.(vezi tot articolul)

Este prima declaratie de acest gen a unei personalitati de rang atat de inalt. Ea este cel putin ciudata si suna a dezamagire, in contextul in care agentii Noii Ordini Mondiale ne baga pe gat acest multiculturalism, parte integranta a "corectitudinii politice". Oricine face asemenea declaratii risca sa fie caracterizat ca un inamic public, urmand a fi facut praf de toate mijloacele mass-media(bineinteles ca Merkel a strecurat o portita de scapare in vorbele sale). 

Fundamentalistii corectitudinii politice  incearca de ani buni sa convinga ca amestecul culturilor ne va "imbogati", in timp ce pe plan practic asistam la o degradare accelerata a propriilor culturi, a identitatii nationale in paralel cu actualizarea permanenta a conflictelor etnice in aproape toate colturile lumii. Ura gaseste noi resurse, alimentata de situatiile in care trebuie sa suporti ca propria ta tara sa fie invadata de diferiti maimutoi si economia tarii sa fie preluata de mafiotii multinationali. Ni se spune ca suntem cetateni ai Europei sau mondiali, ca si cum asta ar tine de foame sau ne-ar face mandri. Sa fim seriosi! 

Daca in Germania, unde implicarea si ajutorul statului sunt substantiale, multiculturalismul nu functioneaza, presupun ca nu va functiona niciodata niciunde. Va fi doar o viata chinuita si amara pe care o vor suporta locuitorii Europei si nu numai. Pana cand?

Utopia multiculturalismului, inchipuire diavoleasca distrugatoare

De pe Credinta Ortodoxa

Motto: „Umanitatea de astăzi pare a nu mai fi decât o enormă gură care pronunţă, fără emfază şi la nesfârşit, Numele Omului” - Pierre Manent

Statul în locul lui Dumnezeu

Trăim într-o epocă a descompunerilor, a incertitudinilor, a falselor ideologii, guvernată de globalizarea care afectează societăţile umane de o manieră complexă şi contradictorie. Dacă ne raportăm la procesul globalizării mondiale şi privim mondializarea prin succesiunea etapelor pe care le parcurge, putem afirma că globalizarea practică, precede unificarea politică şi socială, iar aceasta precede unificarea, uniformizarea conştiinţelor.

Un sociolog, al cărui nume nu mi-l amintesc, spunea că, la acest ultim nivel se vede măsura puterii intuitive a umanităţii. Într-adevăr, lumea tinde în mod natural către o unificare, dar din păcate ea reuşeşte – cel puţin până în prezent - să se unească mai degrabă în jurul unor false ideologii, al unor utopii, decât în jurul unei spiritualităţi unice. Să ne aducem aminte că, liberalismul a fost acela care a ignorat adevăratele finalităţi ale competiţiei feroce şi ale ultramaterialismului. Iar ca o consecinţă nefastă, în ultimele decenii, utopia liberală a înfundat lumea în haos, împingând-o spre libera concurenţă, fără a construi însă, în prealabil, un sistem puternic de protecţie care să fie în stare să îmblânzească tendinţele dominatoare şi acaparatoare ale pieţii.

În plan spiritual, trăim într-o lume care l-a dezinvestit pe Dumnezeu din funcţiile tradiţionale şi în care adepţii ateismului înlocuiesc transcendenţa lui Dumnezeu cu Statul, iar Biblia cu noile norme europene, menite să ne indice cum să supravieţuim în postmodernitate. Identităţile sunt tot mai fragilizate, noi raporturi de forţă impun un nou tip de valori, răspândite de noi mijloace media care anunţă crepusculul naţionalismelor, protecţionismelor şi tuturor formelor de izolaţionism, în timp ce, în faţa noastră se prefigurează un viitor aparţinând multiculturalismului, una dintre acele utopii ale secolului XXI, de care vom vorbi pe parcurs.

Într-unul din eseurile sale Ovidiu Hurduzeu scria: ,,Logica economică a societăţii globale are nevoie de un om golit de substanţa ontologică, transformat când este pus în faţa unui calculator, în simplu element branşat la o reţea rizomică. Iată motivul pentru care sunt cultivate minorităţile, marginalii. Din punct de vedere al circulaţiei capitalului, este de preferat un homosexual unui român. Homosexualul nu este ataşat de un loc, rămâne homosexual şi la New York şi la Paris şi la Bucureşti. Românul are rădăcini, tot la Vintileanca lui de acasă îi va sta gândul, oriunde îl muţi, bineînţeles, dacă este un român adevărat şi nu un simplu bonjurist sponsorizat”.

Cultura şi arta nu pot rămâne imune la această persistentă presiune pusă de utopiile care ne alimentează, de cele mai multe ori prin mesaje subliminale, conştiinţele. Scriitorul, artistul, sunt cei care mai pot trage un semnal de alarmă adresat celor de care depind marile decizii globale, un apel la preîntâmpinarea dezastrului care îi va include, în cele din urmă, şi pe ei. Astfel, nu pare deloc surprinzător ca, în aceste condiţii, contraponderea religiei să devină o constantă tot mai marcantă în viaţa social-politică şi spirituală. Confuzia, descurajarea şi fatalismul, componente de bază ale noilor utopii, conlucrează în disperata încercare de a regăsi un centru, oricât de incert, care să confere sens şi coerenţă acestor înscenări ale contemporaneităţii. Cum s-a văzut recent, statul, dar mai ales „satul global”, încearcă el însuşi, prin metode specifice, adesea abuzive şi secrete, să devină acest centru. Centrul unei societăţi ideale şi, în acelaşi timp, imposibile.

False închipuiri ca soluţii practice

Făcând câţiva paşi prin istoria gândirii europene, istoricii atribuie gândirii utopice, o dublă funcţie: de critică radicală a lumii existente (pe care utopienii nu vor atât să o transforme cât s-o înlocuiască cu alta) şi de propunere a unor noi idealuri. De la Thomas Morus, autorul celebrei lucrări, Utopia, apărută în 1516 şi până astăzi, utopia a ajuns să fie un gen literar, fiind astfel investigate mii de scrieri, care vorbesc în esenţă despre lumi ficţionale mai mult sau mai puţin perfecte, dar şi despre descoperirea conceptului de ,,utopie negativă”, în care lumea construită, e o lume pe dos, o lume plină de lucruri şi fapte oribile, cu o desfăşurare impresionantă a răului. Pe lângă toate acestea, există şi utopii neliterare, cu un accentuat caracter experimental, scrise, în primul rând, cu dorinţa de a fi puse în practică. Într-un dicţionar al gândirii politice se insistă asupra faptului că utopismul nu este o ideologie, ci o metodă specială de reflecţie asupra politicii şi a societăţii, prin care se caută ,,forma perfectă de organizare socială”. Cercetătorii fenomenului utopic încearcă, pe de o parte, să definească utopia pornind de la capacitatea ei de a exprima sau propune o altă lume, o realitate alternativă, adesea imposibilă; pe de altă parte, există alţii care clasifică utopiile în funcţie de gradul lor de realizare sau de angajare socială, dar şi unii care explorează funcţia socială sau politică a gândirii utopice, un fel de supapă care eliberează nemulţumirile în continuă creştere ale unor populaţii ale globului.

sursa: Frontpress