Repere de carton

Penibila incercarea lui Cristian Patrasconiu, un asa-zis jurnalist a carui cariera si realizari se caracterizeaza prin pupaturi in dosul lui Basescu si jigniri aduse adevaratilor oameni de cultura romani, de a impune in fata romanilor o asa-zisa elita a dreptei romanesti, prin publicarea volumului "Repere intelectuale ale dreptei romanesti". Nu am intrat in posesia cartii si nici nu intentionez, mai ales cand am vazut ce "repere" ne baga pe gat Patrasconiu: Tismaneanu, Plesu, Manolescu, Patapievici, Cornea, Djuvara etc.

Dar sunt in asentimentul lui George Bara de la "Napocanews" care ilustreaza cel mai bine sentimentele care ma incearca si pe mine si pe foarte multa lume. El se intreaba: 

"Sincer, nici nu stiu cu cine sa incep!

Cu Vladimir Tismăneanu, fiul kominterniştilor Leonte Tismaneţki şi Hermina Marcuhson care au venit în România pe tancurile Armatei Roşii, şi care a redactat la comanda lui Băsescu raportul de condamnare a comunismului, unde sunt obfuscate toate realele valori ale luptei anticomuniste?

Cu Nicolae Manolescu care, cu toate că părinţi săi a fost membri ai Mişcării Legionare, scria în anii 1960 oribile articole de omagiere a sistemului bolşevic, precum “Tineri muncitori în creația literară contemporană”?

Cu Patapievici, filozof inchipuit care a primit de la acelaşi Băsescu sinecura Institutului Cultural Român, total irelevant pentru exportul culturii româneşti în lume? Cel care descria România în cuvintele „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”. Şi al cărui tată, Dionisie, a fost un membru al Partidului Comunist Austriac şi apoi un marcant membru al PMR şi PCR?

Cu Andrei Pleşu, cel care îi scria lui Ceauşescu scrisori de iertăciune, după ce a fost implicat în scandalul “meditaţiei transcedentale”? Şi apoi a devenit, pe vremea lui Iliescu, ministru al Culturii?

Cu Gabriel Liiceanu , care a primit tot de la Iliescu cadou Editura Politică, transformată apoi în Humanitas-ul GDS, unde a apărut acest volum “de dreapta”? Liiceanu, cel care se unge cu alifii şi colecţionează maşini, pentru a păstra intactă moştenirea lui Constantin Noica, pe care se pare că mai mult l-a spionat decât l-a … discipolat?

Cu Andrei Cornea, care îl ataca pe Adrian Păunescu, chiar în ziua morţii sale, alături de Tismăneanu? Amândoi răspunzând oricăror replici scoţând din buzunar învechita placă a “antisemitismului”, căci amândoi sunt evrei? 

Să nu uităm că de atacuri al adresa lui Păunescu nu este străin nici chiar Pătrăsconiu, poetul răspunzându-i cu un apelativ care avea să se lipească de ziaristul de la Cotidianul care musca de rahat: “Eşti un porc!”. Desigur, replica virulentă a lui Păunescu a venit după ce Pătrăşconiu a publicat un articol mai avechi al poetului, laudativ la adresa regimului ceauşist. Acum de ce nu publică acest Pătrăşconiu articolele marxiste şi pline de ură proletcultiste din anii 1960 ale “dreptaciului” Manolescu, în cartea “stelelor de dreapta”?

Dacă aceste emulaţii ale fostului regim comunist sunt noile valori autentice de dreapta, atunci eu sunt marxist convins! Dacă toţi aceşti beneficiari ai tuturor regimurilor politice de după 1989 sunt reprezentativi pentru “dreapta românească”, atunci şi Ion Iliescu şi Petre Roman, poate şi Brucan, sunt şi ei legionari! Conceptele ideologice în România par a fi în derivă, în pragul autodesfiinţării. Sunt, poate, nişte concepte mult prea abstracte şi mult prea avansate pentru mintea românilor şi ar trebui să le interzicem. Cum să mai vorbim despre stânga, dreapta, comunism, capitalism sau naţionalism, când toate aceste concepte sunt reprezentate de aceleaşi persoane, în funcţie de conjunctură? Să ne hotărâm, ori pseudo-personalităţile de sus nu există, de fapt, ori ele există şi se se manifestă ca nişte mamifere vii, însă în afara oricărui curent politic sau filozofic, în afara oricărei ideologii."

Guvernul României: FMI. Premierul Țării: Jeffrey Franks

Trebuie să recunosc faptul că atunci când l-am acuzat pe premierul Emil Boc că nu guvernează el țara am greșit. De fapt, și cei care îl acuză pe Emil Boc că este “trompeta” sau marioneta lui Traian Băsescu și că președintele României este premierul greșesc și ei profund. De un an de zile de când avem un Acord cu cea mai importantă instituție financiară mondială adevăratul Guvern al României este FMI și premierul nostru a devenit “trimisul special”, Jeffrey Franks. Acesta se poartă în țara noastră, paradoxal membră UE, ca în Paraguay, de unde a venit de la fosta sa slujbă, din țara unei dictaturi sud-americane. Nu poporul care votează partidele, nu parlamentarii, nu guvernul marionetă, nici chiar președintele Băsescu guvernează acum țara, ci funcționarul cu mutră de tocilar al FMI, Jeffrey Franks. Vă spun că din lunga istorie pe unde a asistat Fondul țările a lăsat în urmă datorii uriașe, economii falimentare, sărăcie, deznădejde și foamete. Țările care au rupt-o definitiv cu FMI, ca Brazilia sau Argentina au cunoscut un boom economic fără precedent.

În chestiunea Ordonanței nr. 50, FMI dovedește că este apărătorul intereselor băncilor spoliatoare, nu al capitalului autohton și al românilor sărăciți de criză.România va primi urmatoarea transă a împrumutului de la FMI doar dacă modifică Ordonanta 50 privind creditele populatiei astfel incat sa evite o criza a sistemului bancar. Conditiile puse de FMI nu au facut, însă, decat să unească Puterea și Opoziția în Parlament. Cum nici Guvernul Boc și nici Consiliul Concurentei nu se pronunta în legatură cu cererea Fondului, raspunderea este aruncată integral pe umerii parlamentarilor. Parlamentarii sunt de fapt uniți și susțin ca nu vor vota modificarile cerute de FMI pe Ordonanța creditelor. Mai mult, atat Puterea, cât și Opozitia îl acuză la unison pe Jeffrey Franks, seful misiunii Fondului în România, că face lobby numai pentru banci.

Nu mai am nici o îndoială că FMI și Jeffrey Franks nu au nici un interes să scoată țara din criză, ci să apere interesele băncilor și firmelor străine din România, percepută acum ca o neocolonie financiară. Azi, Guvernul Emil Boc este văzut în ochii FMI – adevăratul Guvern al României – ca o interfață aborigenă, iar Traian Băsescu ca un executant al imixtiunilor financiare ale bancherilor și marilor puteri, care coordonează mersul politic și economic mondial. Proiectele și hotărârile de guvern se iau, nu la Palatul Victoria ci în ședințele bordului FMI și ale Trilateralei? Boc și Băsescu nu sunt acum decât mandatari ai FMI și ai Băncii Mondiale. Ruperea Acordului cu FMI ar fi primul pas ca România să-și recapete suveranitatea și să identifice calea spre prosperitate așa cum au făcut-o Brazilia și Argentina acum câțiva ani.

Ionuț Țene(napocanews)

PS. Vasilescu, tristul consilier BNR, la emisiunea Saptamana Financiara, Antena 3, azi la ora 20,  intrebat fiind de ce am luat bani de la FMI, a dat din colt in colt, cica aveam nevoie de un capital de "incredere" si ca avem nevoie de un certificat de buna purtare de la FMI pentru a fi vazuti "bine". De toata jena. Complotul este cat se poate de evident. Totul s-a facut impotriva Romaniei!

Băsescu Traian, culmea politicianului abil

Luni, 6 iulie 2009, preşedintele României, Traian Băsescu, a promulgat legea privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate (legea „paşapoartelor electronice”), manifestând astfel un dispreţ total faţă de reprezentanţii societăţii civile care i-au solicitat acestuia o întrevedere pentru a-i prezenta obiecţiile perfect justificate la adresa acestei legi. Legea în cauză nu instituie, aşa cum se clamează, un drept real de opţiune pe criterii de conştiinţă sau religioase, obligându-te să minţi, pretinzând că nu dispui de timpul necesar. Doar astfel poţi obţine un paşaport simplu temporar care nu conţine cip RFID pe care sunt stocate date biometrice. În final, legea presupune o rezolvare românească pentru că, trebuie să recunoaştem, că „suntem foarte ocupaţi” şi, în consecinţă, în trei zile putem obţine acel paşaport. Un astfel de paşaport reînnoibil anual te costă de 3,6 ori mai mult decât un paşaport electronic valabil pe aceeaşi durată de timp, respectiv 5 ani. Paşaportul electronic conţine cip RFID pe care sunt stocate date biometrice: amprentele digitale şi poza facială biometrică.

În aceste condiţii nici nu poate fi vorba de o posibilitate de alegere normală care ar presupune condiţii nondiscriminative. Practic, te forţează într-un mod pervers să optezi pentru paşaportul prevăzut cu cip RFID, care este mai ieftin şi se reînnoieşte o dată la cinci ani, spre deosebire de cel fără cip RFID al cărui termen de valabilitate este de 1 an, după care trebuie reînnoit.
Orice cetăţean care îşi doreşte un paşaport simplu temporar fără cip RFID vrea să poată alege în condiţii nondiscriminative. Cu alte cuvinte, preţul paşaportului simplu temporar ar trebui să fie acelaşi cu preţul paşaportului electronic şi să existe specificat în lege explicit dreptul de a alege pe criterii de conştiinţă sau religioase.

Toate aceste aspecte i-au fost aduse la cunoştinţă preşedintelui Băsescu prin intermediul consilierului său. Domnia sa, în timpul vizitei pe care a realizat-o la Mănăstirea Putna, a fost invitat să semneze referendumul pe listele celor care nu îşi doreau cipuri RFID incluse în actele de identitate. Traian Băsescu a precizat că nu crede în aşa ceva. În ce să nu creadă? În transformarea individului într-un număr? În inventarierea fiinţei umane ca pe un produs de consum? În monitorizarea, urmărirea şi controlul total care se doresc să fie realizate prin intermediul introducerii cipurilor RFID (engl. Radio Frequency Identification; rom. identificarea prin intermediul frecvenţei radio). Aici nu este vorba de credinţă, este vorba de o realitate sumbră pe care forţe obscure doresc să o instaureze în România şi nu numai.

Preşedintele Băsescu putea să mimeze democraţia, putea să îi primească pe reprezentanţii societăţii civile şi să le explice de ce va adopta decizia de a promulga această lege. Nu a făcut-o! Domnul Băsescu este o persoană extrem de informată şi un excelent manipulator. Prin persoane apropiate domniei sale a întreţinut ideea, care nu a reprezentat niciodată altceva decât o iluzie, că va achiesa la ideea referendumului iniţiat de Mănăstirea Petru Vodă, care a strâns 700 de mii de voturi a unor persoane care se opun actelor de identitate prevăzute cu cipuri RFID. Astfel, manipulând eficient, Traian Băsescu a hrănit în mod deşart expectanţele unora.

Băsescu nu are prieteni, are doar interese – ceea ce nu este rău. Fiecare dintre noi avem interese, dar interesele naţionale nu corespund, din nefericire, cu interesele domniei sale. Din postura de preşedinte ar fi fost normal ca acesta să promoveze interesele tuturor românilor. Afirm cu certitudine că toate legile aberante (codurile penal şi civil, legea paşapoartelor electronice etc.) care se adoptă în momentul de faţă sunt adoptate cu bună-ştiinţă, la solicitarea şi cu sprijinul direct al preşedintelui Băsescu la cererea expresă a celor din afară. Preşedintele Băsescu este un „zoon politikon”, un animal politic cu instinct de prădător. În mediul politic se acreditează ideea că acesta este integrat masoneriei de orientare americană, rangul său fiind mai mic decât cel deţinut de Mircea Geoană în cadrul aceleiaşi grupări. De altfel acest straniu concubinaj împotriva naturii între PDL şi PSD a fost pregătit cu doi ani în urmă de către masoni din ambele formaţiuni politice.

Se ştie intima şi profunda legătură care există între serviciile secrete din România şi preşedintele Traian Băsescu. Aşteptăm de altfel cu interes, în preambulul şi de-a lungul campaniei electorale pentru prezidenţiale, scoaterea la iveală pe piaţa media a unor noi dosare de la CNSAS pentru a întregi circul politic – „panem et circensis”. Dacă nu avem pâine din cauza crizei economice, măcar să beneficiem de circul gratuit care ni se oferă din plin. Băsescu este şi va fi extrem de atent cu viitorul său politic. Prin urmare, va urma întru totul într-un mod obedient directivele ierarhiilor superioare. Traian Băsescu este singurul care ar putea da curs referendumului iniţiat de Mănăstirea Petru Vodă prin prerogativele conferite de Constituţie. O va face doar dacă îl avantajează în contextul viitoarelor alegeri prezidenţiale. Personal cred că va prevala obedienţa domniei sale în a-şi păstra funcţia prezidenţială.

Serviciile secrete din România îşi fac datoria cu brio. În ultimul timp au infiltrat cu sârg informatori, precum şi ofiţeri sub acoperire în organizaţiile ortodoxe din ţară. Sub pretextul luptei pentru credinţa ortodoxă, românism, luptă antimasonică (sic!) şi informaţii despre anul 2012 (sic!), au promovat un soi de fundamentalism şi exclusivism. Numai noi suntem cei autentici, restul sunt pleavă! Fiinţe care nu au postit o zi în viaţa lor, care nu s-au rugat sincer lui Dumnezeu au devenit brusc, subit şi dintr-o dată promotorii luptei anti-cip şi „apostoli ai neamului”. Această strategie a serviciilor secrete a căror membrii sun grupaţi şi ei în diverse loje masonice (vezi ultima carte a lui Ovidiu Ohanesian, Puterea din umbră) care ne-a fost revelată de persoane din mediul monahal, urmăreşte o marşare exclusivă pe criterii teologice (cărora nimeni nu le contestă validitatea) şi se constituie într-o modalitate eficientă prin intermediul căreia să îi îndepărteze de lupta anti-cip pe toţi aceia care sunt de o altă confesiune decât cea ortodoxă sau împărtăşesc o altă credinţă religioasă. Îi informăm pe această cale că există persoane care nu sunt dispuse să joace în scenariul lor. Unii nu s-au dovedit naivi şi i-au trimis la plimbare pe infiltraţi, alţii însă au marşat pe această direcţie, acceptându-i. Ghinionul lor!

O eventuală campanie media care ar presupune ca punct de plecare exclusiv demersul teologic va fi uşor de contracarat prin sintagme ca fundamentalism ortodox, exclusivism, naţionalism extremist, superstiţii de ev mediu cu care a fost categorisit şi autorul acestor rânduri. De aceea în condiţiile date, ei nu se tem de un eventual referendum.

Ei se tem totuşi de faptul că persoane din mediul juridic şi academic ar putea să se ralieze mişcării anti-cip şi se asigură astfel că ei vor fi îndepărtaţi prin această modalitate exclusivă de acţiune. Şi până în prezent această strategie le-a reuşit.

Nimeni nu mişcă în PDL fără aprobarea lui Traian Băsescu. Nici Monica Iacob Ridzi, nici preşedintele grupului parlamentar PDL din Camera Deputaţilor, Mircea Toader. Toţi sunt, aşa cum plastic i-a definit d-na Ridzi, „soldaţi devotaţi ai partidului”. De altfel, cu unele mici excepţii, situaţia este aceeaşi în toate partidele politice care evoluează pe eşichierul politic românesc. Acest aspect a fost foarte clar vizibil în cazul votului în cazul legii paşapoartelor electronice. Doar 13 voturi împotrivă şi 13 abţineri, restul de 206 de deputaţi au votat pentru adoptarea acestei legi în cazul paşapoartelor electronice la votul final.

Cine cunoaşte caracterul preşedintelui a putut constata că acesta este un politician cinic, abil şi extrem de pragmatic, ahtiat după putere, înconjurat de aplaudaci servili, între care includem, din nefericire, jurnalişti şi intelectuali de la care ne-am fi aşteptat la ceva mai mult. Postura de prostituate intelectuale nu îi avantajează decât, eventual, sub aspect financiar – în definitiv, un câştig cinstit în vremuri de criză, practicând pupincurismul jurnalistic. În această categorie se încadrează posturile de televiziune B1TV şi Antena 3, acesta din urmă făcându-şi un titlu de glorie din critica constantă şi tendenţioasă la adresa preşedintelui Băsescu. Ambele ipostaze jurnalistice nu fac altceva decât să ne dezguste profund, fiind departe de echidistanţa presupusă de o minimă deontologie profesională.

O întrebare care se impune: dacă Băsescu este ceea ce este, de ce l-am vota în continuare? Un răspuns cinic pe care îl pot oferi este acesta: pentru că gradul de obedienţă al contracandidaţilor nu îl ştim. Astfel, gradul de obedienţă al eventualilor candidaţi poate să fie mult mai mare. Iar domnul Traian Băsescu este extrem de previzibil în ciuda independenţei pe care aparent o afişează.

P.S.: Softul care a fost primit de la americani de către autorităţile române pentru viitoarele cărţi de identitate prevăzute cu smart-carduri (în fapt, cipuri RFID) presupune o cheie de operare care include numărul 666. Reacţia unui informatician român care nu are nici în clin, nici în mânecă cu aspectele teologice, a fost: „Măi, nu puteau să pună şi ei 667, ca să nu fie probleme cu cei obsedaţi de apocalipsă?”. Răspunsul meu este: nu, pentru că aceia care le-au introdus îşi doresc într-un mod premeditat să instituie apocalipsa.

Radu Hadârcă