Reala "inaltime" a lui Boc

Primul ministru Emil Boc a intrat in direct la emisiunea "Sinteza Zilei", la Antena3. Lui Emil Boc nu i-a pasat nici de faptul ca Mugur Ciuvica l-a facut "mincinos", nici de faptul ca Radu Tudor s-a declarat incantat de "incompetenta sa innascuta" sau de faptul ca Victor Ciutacu l-a caracterizat ca fiind "un om care nu este demn nici macar de compasiune", ci l-a afectat faptul ca s-a ras de inaltimea sa.

Desi toate celelalte "rele" s-au spus cu doar cateva minute inainte sa intre in direct, Emil Boc s-a facut ca nu le-a auzit, plangadu-si de mila ca, de cand este la guvernare, i s-au gasit mult prea multe defecte fizice: "ba ca este mic, ba ca se uita nu stiu cum, ba ca are ochelari, ba ca are capul nu stiu cum".

"Daca astea sunt singurele probleme pe care le am, atunci eu sunt fericit. Criticati, radeti si glumiti, pe mine nu ma deranjeaza", s-a lansat Emil Boc. Cum sa crezi ca nu ii pasa, cand a pronuntat fraze intregi doar despre acest aspect al discutiei analistilor si nici macar un cuvant despre acuzatiile la competenta sa de a conduce tara, de exemplu.

Spre deosebire de invitatii lui Mihai Gadea, pe care i-a certat pentru aluziile la complexele sale, Emil Boc a recunoscut faptul ca Traian Basescu face glume mai bune pe seama inaltimii sale, motiv pentru care nu s-a simtit lezat in momentul in care seful statului a ras de la pupitrul Parlamentului de el.

Ce-ti mai poti dori dupa o astfel de demonstratie in direct de la omul care este prim ministru in tara in care traiesti? De la un prim ministru despre a carui inaltime tu nu ai discutat, sa zicem, niciodata, pe niciun ton, din respectul pe care il ai, in primul rand, fata de tine? Si de la care te astepti sa auzi ca are niste solutii pentru criza prin care tocmai treci? Cum il mai poti lua in serios, prima data cand va mai vorbi raspicat si rastit dupa o sedinta de guvern, dupa ce i-ai auzit filosofia ieftina facuta in jurul problemei nr 1 cu care se confrunta acum Romania: inaltimea primului ministru si cresterea cu doi cm prin ridicarea pe varfuri? ziare.com

Televiziunea, balci al desertaciunilor

Pe vremuri, cu ocazia diferitelor sarbatori, in orase se organizau iarmaroace si balciuri, asezonate cu tot felul de mascarici, ringhispiluri, circari, prestidigitatori, cantareti, animale exotice sau ursi autohtoni. Toata populatia participa entuziasmata. Erau tot felul de ciudatenii ale naturii, oameni nascuti cu diferite malformatii, la cap, picioare, maini, si care, pentru a putea fi vazuti se percepea o taxa. Poate credeti ca balciurile acelea si atmosfera ce le inconjura au disparut. Da de unde! Nimic nu dispare, totul se transforma. Asa si balciurile, acum se inghesuie pe tejghelele televiziunilor de divertisment, in fiecare seara, continuind pana spre dimineata. Ce ofera aceste balciuri TV? Aceleasi produse, dar diferit ambalate. In loc sa vedem animale, trapezisti, dansul sabiilor, roata mortii si alti deformati ai soartei, vedem pe Sexy-Israela care umbla neimalsamata din televiziune in televiziune cu gerontofilul dupa ea, Sexy-Braileanca, care orice e in afara de sexy, Nichita, monument de idiotenie si cretinism patologic, Simona Sensual, care a inventat o noua valoare lui Pi, Monica si Iri, ce nu se sfiesc sa-si filmeze actele sexuale pe gaura cheii si lista e deschisa. Uneori te intrebi de ce oare trebuie sa-ti dublezi eforturile ca sa-i explici copilului ce inseamna viata si valorile ei, cand televiziunile le "predau" aceste lectii cu atata aplomb si daruire. Impotriva acestui flagel, numit televiziune, trebuie luptat insotit de cuvintele Sfintei Scripturi: “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (I Cor, 6, 12).

Transa Colectiva

Comoditatea preluarii mesajului audiovizual a facut ca telespecatatorii sa accepte bucurosi informatii prefabricate subtil malefic, aranjate si decupate, care le capteaza atentia, transformandu-i astfel, din fiinte care ar trebui sa gandeasca in fiinte gandite.

In fata micului ecran, vrand-nevrand, fiinta umana isi formeaza psihologia de consumator, devine foarte receptiv, iar televizorul va deveni o necesitate (generand boli psihice), asa cum este alcoolul pentru un betiv sau cum sunt tigarile pentru un fumator.

Libertatea telespectatorului de a alege este limitata, lui i se propun emisiuni special create, avand scopuri prestabilite, fiecare din ele avand un mesaj subtil ales. Un om care vine obosit de la serviciu este foarte receptiv (pasiv) in fata televizorului, iar psihologia lui este de a prelua fara nici un discernamant mesajul primit.

Un element esenţial pentru înţelegerea mijloacelor de comunicare video-audio este efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului într-o stare semihipnotică (unde cerebrale alpha). Aceasta explică atracţia pe care mass-media audio-video o exercită asupra tuturor, însă mai cu seamă asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniştiţi atât de repede şi aproape imobilizaţi pe o perioadă lungă de timp, aşa cum se întâmplă atunci când sunt aşezaţi în faţa televizorului. De altfel, acesta este şi motivul pentru care părinţii şi, în unele cazuri şi educatorii, folosesc televizorul ca sedativ.

Depersonalizarea individului si transformarea creierului acestuia intr-o gelatina inerta sunt din ce in ce mai evidente. La urma urmei nu se doreste decat obtinerea unor zombie care sa munceasca mult si sa consume pe masura.

Sursa: http://schimbarea.blogspot.com