1. Vietnam (1964-1975)
Minciună mediatică: August 2-3, 1964, Pentagonul afirmă că forţele militare ale Vietnamului de Nord atacă două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin.
Ulterior s-a aflat: Nici un vas nu a fost vreodată atacat. Casa Albă a inventat povestea.
Obiectivul real: Anularea independenţei vietnameze şi menţinerea dominaţiei americane în Asia de Sud-Est.
Consecinţe: Milioane de victime (numărul lor exact nu este cunoscut, evaluările sunt cuprinse între 2 şi 4), malformaţii genetice (agentul orange), probleme sociale masive.
2. Grenada (1983)
Minciună mediatică: Mica insulă din Caraibe este acuzată că instalează o bază militară sovietică şi ameninţă vieţilor studenţilor medicinişti americani.
Ulterior s-a aflat: Complet fals. Preşedintele american Reagan a inventat totul fără nici un fundament.
Obiectivul real: Oprirea reformelor sociale şi democratice ale primului-ministru Bishop (care a fost asasinat). Reagan spunea: “Nu putem permite apaşilor comunişti să se infiltreze în grădina noastră...”
Consecinţe: Invazia puşcaşilor marini, represiunea brutală şi restaurarea controlului Washingtonului.
3. Panama (1989)
Minciună mediatică: Scopul invaziei puşcaşilor marini era arestarea preşedintelui Noriega pentru trafic de droguri.
Ulterior s-a aflat: Noriega, care beneficiase anterior de sprijinul CIA, ceruse canalul Panama pentru ţara pe teritoriul căreia se afla, şi terminarea închirierierii americane. Intolerabil pentru SUA.
Obiectivul real: Menţinerea controlului american asupra rutelor maritime strategice.
Consecinţe: Bombardamentele americane au ucis între 2000 şi 4000 de civili. Ignorate de mass-media.
4. Iraq (1991)
Minciună mediatică: Iraqienii au furat incubatoare din maternităţile kuweitiene.
Ulterior s-a aflat: Emirul Kuweitului a plătit agenţia de publicitate Hill & Knowlton, care a inventat minciuna.
Obiectivul real: Anularea rezistenţei Orientului Apropiat în faţa Israelului şi a înaintării independenţei în raport cu dominaţia americană.
Consecinţe: Nenumărate victime de război, urmate de un embargou de lungă durată, care a vizat şi medicamentele.
5. Somalia (1993)
Minciună mediatică: Kouchner apare ca erou al campaniei umanitare în Somalia.
Ulterior s-a aflat: Patru companii americane au cumpărat drepturile asupra unui sfert din petrolul somalez.
Obiectivul real: Controlarea militară a unei regiuni strategice.
Consecinţe: Incapabil să controleze Somalia, Washingtonul menţine această ţară în haos prelungit.
6. Bosnia (1992-1995)
Minciună mediatică: Ruder Finn şi Bernard Kouchner vorbesc despre “lagărele de exterminare sârbeşti”.
Ulterior s-a aflat: Ruder Finn şi Kouchner au minţit. Lagărele respective conţineau prizonieri de război în vederea schimburilor ulterioare. Preşedintele bosniac musulman Izetbegovic a admis acest lucru.
Obiectivul real: Distrugerea Yugoslaviei socialiste, a sistemului ei de securitate socială, în vederea instaurării controlului multinaţionalelor, a controlării fluviului Dunărea şi a drumurilor strategice din Balkani.
Consecinţe: Patru ani de război înfiorător pentru toate naţionalităţile (bosniaci, sârbi şi croaţi). Provocat de către Berlin, prelungit de Washington.
7. Yugoslavia (1999)
Minciună mediatică: Sârbii comit genocid împotriva albanezilor kosovari.
Ulterior s-a aflat: Pură invenţie, aşa cum purtătorul de cuvânt oficial NATO, Jamie Shea, a admis.
Obiectivul real: Transformarea NATO într-o forţă poliţienească globală şi impunerea controlului NATO în Balkani. Instalarea unei baze militarea americane în Kosovo.
Consecinţe: 2000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo pusă în practică de către UCK, sub acoperirea NATO.
8. Afghanistan (2001)
Minciună mediatică: Bush vrea să se răzbune după 9/11 şi să-l captureze pe Bin Laden.
Ulterior s-a aflat: Nici o dovadă n-a existat despre Al-Qaida. În orice caz, talibanii propuseseră să-l extrădeze pe Bin Laden.
Obiectivul real: Controlarea militară a acestei regiuni asiatice strategice, în vederea construirii unei conducte de-a lungul Afghanistanului care să controleze rezervele de petrol din Asia de Sud.
Consecinţe: Ocupaţie pe termen lung, creştere masivă a producţiei şi a traficului de opium.
9. Iraq (2003)
Minciună mediatică: Saddam posedă arme de distrugere în masă. A afirmat-o Colin Powel la Naţiunile Unite.
Ulterior s-a aflat: Casa Albă a ordonat agenţiilor de spionaj să falsifice rapoartele sau să le inventeze pur şi simplu (afacerea Libby).
Obiectivul real: controlarea tuturor resurselor pentroliere şi abilitatea de a îndepărta rivalii: Europa, Japonia, China...
Consecinţe: Iraqul a fost scufundat într-un haos sângeros.
10. Venezuela (2008?)
Minciună mediatică: Chavez sprijină terorismul, importă arme, este un dictator (pretextul definitiv nu a fost încă ales).
Ce ştim acum: Mai multe baloane mediatice au fost deja înţepate şi s-au dezumflat: Chavez trage în propriul popor, Chavez anti-semit, Chavez militarist... Încercările de demonizare continuă.
Obiectivul real: Multinaţionalele americane doresc să menţină controlul asupra petrolului şi a celorlalte resurse sud-americane, temându-se de eliberarea socială şi democratică a Americii Latine.
Consecinţe: Washingtonul duce un război global împotriva tuturor ţărilor Americii Latine: lovituri de stat, sabotaj economic, jaf, amplasarea bazelor militare lângă resursele naturale...
Concluzie:
O campanie masivă de minciuni mediatice precede orice război. Iar lista este departe de a fi completă! Pentru a opri războaiele, trebuie mai întâi să demascăm aceste minciuni mediatice cât mai repede cu putinţă, şi la cea mai mare scară. În războiul informaţional, tu eşti un luptător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu