joi, 10 decembrie 2009

Poezie trista. Magda Isanos

O poezie trista, o mare poeta.

Murim... ca mâine


E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

2 comentarii:

mirko spunea...

mi-am amintit de timisoara anilor '80, si, cu permisiunea ta, as adauga:
Strofele poetului bolnav

De trupu-n care ma pindesti, durere,
m-as despartii cu inima usoara,
ca sa rasar intr-o imprastiere
de iarba si de flori la primavara.

I-o taina pentru ce i-a trebuit
lui Dumnezeu acest clondir de singe
( dizgratios si greu de minuit ),
cind gindul se putea, de-o pilda, stringe,

scinteietor, pe-aripa unui flutur,
ori intre doua foi de trandafir,
Care-s asa frumoase cind se scutur
pe-al straturilor verde cimitir.

De cite ori imi simt putrezaciunea
in care sufletul mi-ai rasadit,
eu, Doamne, nu-ti contest antelepciunea,
da-mi zic c-a sasea zi ai obosit.

Anonim spunea...

Mi-am amintit de anii de liceu cand citeam poeziile ei cu multa pasiune, ba chiar participam la un cenaclu ce-i purta numele. Ani fara griji. S-a dus dracului tot. TVA, forfetar, CAS, fisc, hoti, "piata libera" si capitalism salbatic. Ma supar degeaba, eu am ales acest drum, ca si tine...
R.L.

Mediafax