Ecumenismul impins la extrem

In centrul orasului Fisksatra, situat la 15 km de Stockholm, Suedia, urmeaza sa se construiasca un lacas de cult, mai deosebit decat toate celelalte, poate chiar unic in lume: incinta va adaposti zidurile unei biserici, unde protestantii si catolicii se vor ruga sub acelasi acoperis, precum si cele ale unei moschei. S-a stabilit inca de pe acum ca nu i se va spune nici biserica, nici moscheie, nici macar lacas de cult. Se va numi "Casa lui Dumnezeu".(ziare.com)

Se pare ca nimic nu poate impiedica Noua Ordine Mondiala in cursa sa pentru infaptuirea unei religii unice, un fel de struto-camila, un amalgam de convingeri, o alta globalizare. La inceput, probabil ca unii vor adera din convingere, pacaliti de propaganda new-age-ista sau de termeni ca "pacea mondiala", "unitate in diversitate", bla-bla. Apoi vor urma constrangerile, demonizarea ortodoxiei in favoarea acestui ghiveci. Dar noi stim cu totii ca multiculturalismul a esuat peste tot in lume.

Poti amesteca lumina cu intunericul? "Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?" zice Sf. Pavel in a doua epistola catre Corinteni. Iar tot in Sfanta Scriptura sta scris: "Iar dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău şi vei merge după dumnezeii altora, vei sluji acelora şi te vei închina lor, vă mărturisesc astăzi pe cer şi pe pământ că veţi pieri"(Deuteronom). Dar Dumnezeu este democrat si ne-a ingaduit sa alegem. Ai grija ce alegi!

Vatican SRL

Papa a "decretat" in lucrarea sa "Iisus din Nazareth"ca evreii ar fi nevinovati de moartea lui Iisus. Mii si sute de mii de teologi crestini au studiat Sfanta Scriptura de la scrierea ei, au tradus-o, au interpretat-o, dar niciunul nu a avut curajul sa afirme o atare ineptie. Ce este de interpretat la cele scrise atat de clar in cartea Sfanta?

"Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit! A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit! Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea. Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri! Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit." Matei 27,22-26

"Căci voi, fraţilor, v-aţi făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi de la cei de un neam cu voi, după cum şi ele de la iudei, Care şi pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe proorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt potrivnici, Fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască, spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu." Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel

"Fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, Cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră!" Faptele Apostolilor 4,9-10

Cele de mai sus reprezinta parte din probatoriul nostru, al celor ce credem in Iisus Hristos si in Sfanta Evanghelie.  Dar presiunile probabil ca sunt uriase daca a ajuns un reprezentant atat de inalt al Catolicismului sa cada atat de jos. La conferinta Bisericilor Europene din 2003 de la Trondheim, Norvegia s-a luat in discutie asa-zisa "vindecare a memoriei", dupa cum scrie Ieromonahul Agapit Popovici in lucrarea sa "Ecumenismul Incotro?".

Astfel  "Ni se recomanda sa uitam, la comanda, ceea ce deranjeaza pe cei de la putere, si ceea ce deranjeaza planul de instaurare a noii ordini mondiale.Ni se cere sa uitam doar o parte din trecut, selectiv, doar ceea ce îi deranjeaza pe arhitectii noii ordini mondiale, pe cei de la Putere. De pilda, trebuie sa ne reamintim, la comanda, de suferintele evreilor, reale sau închipuite; Biserica romano-catolica trebuie sa-si aminteasca cu umilinta ca i-a persecutat pe evrei, dar nu trebuie sa-si aminteasca nimic de nelegiuirile si crimele savârsite de unii evrei contra neevreilor.

Tot asa si noi, românii ortodocsi, suntem îndemnati sa nu ne mai amintim de suferintele îndurate de ortodocsi din partea iezuitilor si a stapânirii catolice din Transilvania, în perioada 1700-1948. Nu trebuie sa ne mai amintim de atrocitatile savârsite de hortystii din Transilvania asupra românilor si evreilor, în perioada 1940-1944. La fel, nu trebuie sa ne mai amintim de suferintele crestinilor în perioada regimului comunist si nici de colaborarea unor clerici cu regimul comunist de la putere...............

Astazi ierarhii ecumenisti vor sa rescrie istoria încercând sa ascunda adevarul despre erezia papistasa si ecumenista, promovând unirea fatarnica si sincretista, alaturi de integrarea în Uniunea Europeana satanista si evreiasca, ca etapa spre instaurarea noii ordini mondiale si a guvernului mondial.

Prigoane au fost si vor mai fi, însa adevarul nu va înceta a fi marturisit pâna la sfârsitul veacurilor, chiar daca aceasta va cere în continuare jertfe."

Prin atitudinea papei Benedict, Vaticanul a demonstrat inca o data ca nu mai are mare lucru in comun cu crestinismul, ci se comporta ca un simplu SRL, Vatican SRL.

PS. Israelul mulţumeşte Papei după exonerarea evreilor de moartea lui Isus.

Marea Schisma din 1054

La 16 iulie 1054, cele doua Biserici crestine, Apuseana si Rasariteana, s-au separat. Pana atunci cele doua Biserici erau cunoscute ca o singura Biserica nedespartita. Schisma din 1054 dintre cele doua Biserici de Rasarit si de Apus a fost un eveniment tragic in istoria crestinismului, pentru ca a avut efecte negative pentru ambele Biserici. Din punct de vedere politic, dupa 17 ani de la acest eveniment s-a inregistrat prima infrangere suferita de fortele crestine bizantine in fata turcilor, in 1071, si aceasta infrangere a fost urmata de altele, fapt care a dus, pana la urma, la cucerirea intregii Asii Mici si la cucerirea Constantinopolului, in 1453.

Din punct de vedere religios, trebuie spus ca Biserica de Rasarit si-a pastrat vechea traditie apostolica, traind mai aproape de duhul Sfintilor Parinti, a supravietuit chiar si sub dominatia foarte dura a puterilor islamice. Sursa: Radio Reîntregirea

Vezi si articolul Marea Schisma de anul trecut.

Marea Schisma

Probabil ca majoritatea celor ce zabovesc pe acest blog stiu motivele si modul cum s-a petrecut ruptura dintre cele doua Biserici, cea mare, din 1054, intrucat rupturi de mica amploare au mai avut loc si inainte. Dar aceasta schisma a avut cele mai grave consecinte.

In fruntea cauzelor schismei trebuie asezate lipsa dragostei crestine si mai ales conceptiile diferite referitoare la fiinta si unitatea Bisericii dar si dorinta nemarturisita a papalitatii de a-si întinde stapânirea peste întreaga Biserica şi inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea. Papa prezenta pretentiile sale politice ca dogme religioase si de aceea Biserica ortodoxa lupta în fapt pentru respingerea unei false dogme , a dogmatizarii puterii lumesti universale a papei . Rezultatele au fost anatemele(16 si 24 Iulie) si in final ruptura.

Cand discutam despre ortodoxie, nu trebuie sa uitam ca Biserica Ortodoxa este Biserica propriu-zisa si nu o confesiune oarecare. Eforturile ecumenistilor de a apropia Bisericile sunt sprijinite de mari capi ai Bisericii ortodoxe, spre disperarea credinciosilor si a marilor duhovnici ortodocsi. Ce argumente clare sunt impotriva ecumenismului?

1) Nu are temei patristic

Nici un sfant nu a fost ecumenist si nu s-a rugat impreuna cu cei de alte confesiuni. Din contra, multi sfinti s-au opus ecumenismului (ex: Sfantul Marcu Eugenicul) si discutiilor cu ereticii. Cat despre rugaciunea impreuna cu ereticii, fiind interzisa de Sfintele Canoane, sfintii nu doar ca nu s-au rugat, dar chiar au strigat cu glas mare impotriva acestei grave calcari a canoanelor. De exemplu, Sf. Efrem Sirul a zis: “Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”

2) Nu se stie prea clar ce este

“Nimeni nu stie ce este ecumenismul”. Chiar un episcop foarte ecumenist - PS Serafim Joanta, o recunoaste. Nu doar ca nimeni nu stie, dar multi ortodocsi vad ce vor in ecumenism si mai ales vad ce pare bun:

• intalniri reciproce de cunoastere si intelegere
• actiuni impreuna impotriva ateismului
• pace si bunaintelegere intre confesiuni
• calea pentru unitatea crestinilor
• etc

Oricare dintre aceste viziuni, daca ar fi sa le luam separat, nu doar ca sunt bune, dar nici nu e nevoie de o idelogie ca sa se manifeste. Daca suntem ortodocsi, oricum trebuie sa plinim toate acestea, la ce ne trebuie o ideologie pentru asta? Ortodocsii au coexistat in istorie cu multe confesiuni si religii. Au trait in pace chiar si cu turcii si nu au avut ecumenismul ca sa ii invete cum sa o faca. Insa niciodata nu ei au fost sursa conflictelor, niciodata nu au pornit razboaie sau opresiuni. Daca ceilalti au facut-o, sa se impace ei intre ei, pentru ca noi ca ortodocsi oricum suntem datori sa purtam crucea fara incrancenare, iar testamentul unui martir al temnitelor comuniste este graitor: “Sa nu ne razbunati!” Nu doar el, ci toti ortodocsii care au murit si au fost oprimati de alte culte si de alte religii, nu au spus altceva vreodata. Prin urmare, argumentul ca ecumenismul este necesar deoarece facem pace intre noi este hilar: ortodocsii au fost tot timpul in pace cu toti si cu Dumnezeu, doar cu vrajmasul diavol sunt pururea in razboi ortodocsii - ori cu acesta nu vrem si nu trebuie sa facem pace.

Cu atat mai grav este ca nu stim ce inseamna ecumenismul, cu cat vedem ca deja a devenit o ideologie, cu institute, cu program, cu centre de studiu, etc. Ori a face ecumenism cata vreme nici nu stim ce inseamna nu poate fi decat falimentar pentru unitatea noastra, a ortodocsilor. Si vedem cum lupta pentru unitate cu ereticii aduce dezbinare intre ortodocsi. Noi nu am realizat inca unitatea deplina a ortodocsilor, pe schismaticii stilisti nici nu ii bagam in seama, desi au aceeasi credinta cu noi, dar pe ereticii protestanti care injura pe Maica Domnului ii numim frati in Hristos si ne pupam cu ei.

3) Pica bine pentru antihrist

O singura supra-religie in care sa nu mai exista conflicte intre oameni si neintelegeri si in care fiecare sa cedeze la lucrurile care ne despart este ceea ce isi doreste antihrist. Cand o sa vina, o sa puna mana pe ea si o sa se puna pe el in locul lui Hristos. Daca ortodocsii se roaga impreuna cu ereticii, ei calca in picioare canoanele. Cei care calca in picioare canoanele, pierd Duhul Sfant si ajung in rataciri si mai mari decat rugaciunea impreuna cu ereticii. Ora vrajmasul nu doreste altceva decat sa ne rupem de Dumnezeu. Chiar daca in aparenta parem ortodocsi, facem slujbe ortodoxe, avem biserici frumos pictate si icoane minunate, cat timp nu avem Duhul Sfant suntem ai vrajmasului. E cu totul de mirare ca vedem cum se construieste sub ochii nostri statul global, politica globala, sistemul economic global, dar cand vedem ca se pun bazele unei religii globale, ne facem ca ploua si intram in hora.

Inca unul …

Dincolo de aceste argumente, ierarhii ecumenisti ar trebui sa se gandeasca si la faptul ca Biserica trebuie sa fie si soborniceasca si sa asculte de glasul poporului care nu vrea ecumenism. Insa asa cum inaintasii lor care au semnat unirea cu papa au regretat mai apoi cand poporul nu mai venea in bisericilor unde slujeau ei, poate ca asa o sa se intample si acum. Fereasca Dumnezeu ca acesti ierarhi care iubesc atat de mult pe eretici incat uita de oile lor sa se amageasca si sa vada oi pe capre.

ortodoxie-ecumenism.com(Gigel Chiazna)

Marii duhovnici romani despre ecumenism

Sursa:saccsiv's weblog

Modele de viata si traire duhovniceasca pe care le putem urma si noi.

Tokes Laszlo: UDMR îşi merită soarta pentru că a făcut "prostituţie politică"

Europarlamentarul Tokes Laszlo a declarat, sâmbătă, la Timişoara, în cadrul unui eveniment comemorativ dedicat Revoluţiei din 1989, că UDMR îşi merită soarta de a nu fi în coaliţia de guvernare pentru că a făcut "prostituţie politică". "Uniunii Democrate Maghiare din România i s-a împlinit soarta. Nu merită altceva pentru că a făcut prostituţie politică. S-a aliat cu toate partidele politice, unde se plătea mai bine şi a uitat de idealurile Revoluţiei", a spus Tokes.Potrivit acestuia, UDMR se aseamănă cu PSD, iar intrarea în coaliţia de guvernare nu este obligatorie."UDMR este un PSD de secţie maghiară. Pe de altă parte, ce? Este scris în Biblie că UDMR trebuie să fie în coaliţia de guvernare?", a spus Tokes Laszlo.Tokes Laszlo a participat, sâmbătă, la Timişoara, la un eveniment comemorativ prilejuit de împlinirea a 19 ani de la Revoluţia din 1989.

Sursa:Mediafax

Nota Blog: Tokes a declarat că este dezamăgit deoarece idealurile Revoluţiei nu s-au îndeplinit si ca revoluţia s-a realizat datorită ecumenismului care există la noi. Laslo Tokes stie foarte bine ca printre cei adunati la casa lui acum 19 ani, 70% erau agenti ai serviciilor straine, 20% erau agenti ai serviciilor romanesti iar 10% erau gura-casca. Deci ecumenismul si motivele religioase lipseau din acel tablou cu desavarsire.

IPS Nicolae Corneanu nu regreta nimic

De neinteles atitudinea sfidatoare a IPS Nicolae, mitropolitul Banatului, in interviul acordat revistei Lumea Credintei, reprodus pe site-ul "Razboi intru Cuvant". Acesta declara cu stupoare ca nu se caieste pentru gestul sau de a se fi impartasit cu greco-catolicii, chiar vede o intercomuniune viitoare, fara a vedea vreo diferenta intre dogmele bisericilor. Afirma chiar ca gestul sau a fost salutat si aprobat de mii de persoane, fara a preciza ignoranta, lipsa de cunoastere si de educatie crestina a acestora. "O spun mereu: noi avem nevoie nu doar de ecumenism, ci şi de fraternitate, care este ceva mai mult decât ecumenismul." Dar sa vedem ce spun marii duhovnici romani despre ecumenism:
Pr. Arsenie Boca: "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa"
Pr. Adrian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"
Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"
Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"
Pr. Dumitru Staniloae :"Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicând ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decât un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie."

Pentru a va convinge, accesati: http://www.razbointrucuvant.ro/

Ecumenismul sau globalizarea în plan religios: pasul decisiv către religia masonică planetară

„Iluminaţii” (francmasoni) au pus la cale, cu mai bine de un secol în urmă, crearea unui stat unic planetar care va fi o veritabilă dictatură de tip fascist. Iată ce se ascunde de fapt în spatele sintagmei „Noua Ordine Mondială”. Acest stat unic va avea o monedă virtuală unică, un unic guvern mondial şi o religie unică. Ecumenismul este pasul decisiv către atingerea acestui ultim obiectiv. Prin ecumenism, maeştrii francmasoni speră să obţină „monopolul” asupra religiei, denaturând-o pentru a distruge spiritualitatea autentică. Ecumenismul va face să se realizeze un fel de amestecătură ciudată între religiile cunoscute la ora actuală pe pământ, iar prin denaturarea acestora se va ajunge de fapt la un satanism deghizat.

Ecumenismul, un alt nume dat globalizării

Termenul de ecumenism este un echivalent al celui de globalizare; din punct de vedere etimologic, el provine din grecescul oikumene, care înseamnă „întregul pământ locuit”. În plan spiritual, ecumenismul este echivalentul globalizării din plan politic şi economic. Ceea ce înseamnă globalizarea pentru geopolitică, însemnă ecumenismul pentru diferitele religii şi culte religioase. Globalizarea urmăreşte dispariţia naţiunilor, unificarea tuturor naţiunilor într-un unic stat, astfel încât popoarele să nu mai aibă niciun fel de putere şi să poată fi controlată întreaga planetă cu multă uşurinţă de către un unic guvern mondial. Ecumenismul urmăreşte unificarea aberantă a diferitelor religii într-un amestec eterogen. Această unificare presupune o serie de compromisuri care vor duce la compromiterea şi devierea religiilor. „Iluminaţii” vor submina astfel căutările şi reperele spirituale ale oamenilor de pe întreg pământul şi vor substitui false valori, valorilor spirituale tradiţionale.

Conciliile Ecumenice şi schisma bisericilor creştine

Originea noţiunii de ecumenism trebuie căutată în secolele de început ale creştinismului, când reprezentanţii diferitelor biserici căutau să aducă la o uniformitate organizarea şi dogma Bisericii creştine. În tradiţia ortodoxă se vorbeşte despre Cele Şapte Sinoade (Concilii) Ecumenice, care au avut loc între anii 325 şi 757 d. Hr. În cadrul lor au fost întocmite canoanele şi dogmele care guvernează administrarea Bisericii. Spre exemplu, în cadrul primului Conciliu ecumenic, care a fost convocat la Niceea în anul 325 de împăratul Constantin cel Mare, a fost stabilit textul uneia din cele mai cunoscute rugăciuni creştine, Crezul. Forma Crezului a fost subiectul unor numeroase controverse în cadrul Conciliilor ulterioare şi a reprezentat unul dintre pretextele Marii Schisme din anul 1054, care a dus la separarea dintre Biserica ortodoxă şi cea catolică.

„Dezbină şi stăpâneşte”

În realitate acest moment cheie în istoria creştinismului a fost o consecinţă a aplicării principiului „dezbină şi stăpâneşte”. O privire de ansamblu asupra istoriei creştinismului relevă interferenţa aproape continuă a factorului politic, începând cu primul Conciliu Ecumenic, convocat de un împărat. Chiar şi mai deranjant este reversul, adică implicarea Bisericii în intrigi politice, în războaie, în finanţe. După schisma din 1054, ocupate să se lupte între ele, Bisericile nu mai puteau fi atente la duşmanul lor comun. De-a lungul timpului au mai apărut nenumărate confesiuni: protestanţii, luteranii, evangheliştii, baptiştii sunt doar câteva exemple.

Fanatismul religios şi divergenţele teologice au fost mereu încurajate de francmasonerie. După secole de războaie având la bază conflicte religioase (istoria omenirii este plină de astfel de exemple), maeştrii francmasoni vin acum cu o soluţie care îi avantajează doar pe ei: unificarea tuturor religiilor într-una singură, aflată sub controlul lor. Organizaţiile ecumenice pregătesc terenul în acest sens: militează pentru standardizarea confesională, stabilesc protocoale de comunicare şi conlucrare între Biserici, exact aşa cum în mediul economic companiile stabilesc relaţii de afaceri conform unor protocoale de colaborare. În numele unei aşa-zise toleranţe, hotărăsc forma în care învăţăturile religioase să fie comunicate şi practicate, golindu-le de încărcătura lor spirituală.

Primele organizaţii ecumenice

Pentru a atinge acest obiectiv de pe agenda instaurării Noii Ordini Mondiale, francmasoneria s-a folosit de agenţi din cadrul comunităţii protestante. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, în Marea Britanie şi SUA luaseră naştere în cadrul acestui curent religios mult mai pragmatic decât catolicismul, o multitudine de asociaţii, organizaţii, fundaţii şi comitete. Acestea aveau rolul de a dezbate şi de a se implica în probleme sociale, morale, politice şi de afaceri; reprezentau deci un fel de think-tankuri religioase.

În anul 1937, Comitetul celor 35 (Committee of Thirty-five), una din grupările coordonatoare ale acestei reţele, s-a întâlnit la Westfield College, în Londra, pentru a dezbate problema unirii tuturor organismelor de acest gen sub o conducere unică. În cadrul acestei adunări s-a decis crearea Consiliului Mondial al Bisericilor (World Council of Churches).

Consiliul Mondial al Bisericilor, preambulul pentru Biserica unică planetară

Acesta urma să fie constituit prin unirea celor mai importante grupări din sânul comunităţii anglicane: Life & Work din Oxford, care se concentra asupra activităţilor practice din cadrul Bisericii şi Faith & Order din Edinburgh, care se concentra asupra aspectelor religioase. Întrucât planul viza includerea sub tutela acestui consiliu unic şi a Bisericilor Catolică şi Ortodoxă, gruparea din Edinburgh avea sarcina suplimentară de a găsi soluţii pentru anularea diferenţelor confesionale.

În anul următor, 1938, a avut loc o conferinţă la Utrecht, în Olanda, pentru a fi pregătită constituţia noii grupări. Tot aici a fost aleasă şi o conducere provizorie formată din: Arhiepiscopul Temple din York ca preşedinte, Arhiepiscopul Germanos din Thyateria, Dr. John Mott şi Dr. Marc Boegner ca vicepreşedinţi şi dr. W.A. Viss’t Hooft ca secretar general. Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut ca momentul lansării şi înregistrării oficiale a noii organizaţii să fie amânat până în 1948. În acest interval însă ea şi-a continuat activitatea. În 1946 a avut loc o întâlnire în cadrul căreia a fost aleasă o nouă conducere, alcătuită din cinci preşedinţi: Arhiepiscopul Fisher de Canterbury, Arhiepiscopul Germanos de Thyateria, Arhiepiscopul Eidem de Uppsala, Pastorul Marc Boegner şi acelaşi Dr. John Mott (foto). Tot acum au fost stabilite trei cartiere generale: unul la Geneva, al doilea la Londra şi al treilea la New York. S-au constituit mai multe subcomisii care aveau ca sarcină dezbaterea unor probleme cu puternice implicaţii sociale şi politice. Spre exemplu, în 1947 existau comisii care se ocupau de teme precum: „Biserica universală în planul lui Dumnezeu” sau „Biserica şi dezordinea socială”.

„Frăţiile” ecumenice

Practic, constituirea Consiliului Mondial al Bisericilor a reprezentat momentul în care ecumenismul masonic a căpătat o formă instituţională. Definit de la început ca fiind o „frăţie a bisericilor” (fellowship, în limba engleză), aşa cum putem citi şi astăzi pe site-ul său oficial, Consiliul Mondial al Bisericilor este o organizaţie masonică de prim ordin. Chiar utilizarea cuvântului „fellowship”, acelaşi cu care este desemnată masoneria, este prima dovadă în acest sens. Nu e de mirare faptul că principalul militant în implementarea şi propagarea noului concept, John Mott, a fost mason.

Printre obiectivele nou constituitului Consiliu Mondial al Bisericilor se afla şi „promovarea creşterii conştiinţei ecumenice în rândul membrilor tuturor Bisericilor”. Primii vizaţi au fost tinerii. S-au folosit metode deja experimentate de masonerie: oferirea de burse, schimburile de studenţi între ţări, organizarea de „frăţii” în marile universităţi. Doar momeala era diferită: unora masoneria le facilita accesul la bani, putere şi relaţii în societate printr-o apartenenţă făţişă la o lojă, altora le oferea posibilitatea de a participa la misiuni de evanghelizare a planetei, prin înscrierea într-o organizaţie religioasă paravan. Astfel masoneria îşi atrăgea de partea sa o categorie de tineri care în mod firesc ar fi fost de partea cealaltă a baricadei.

John Mott, masonul ecumenist

Pentru a pune în aplicare acest plan a fost desemnat pastorul John Mott, care era şi mason. El avea o largă experienţă în ceea ce priveşte mobilizarea studenţilor. Încă din tinereţe activase în organizaţia Young Men's Christian Association (Asociaţia Tinerilor Creştini), cunoscută drept The Y (numele şi sigla amintesc mai degrabă de frăţiile din campusurile universitare, decât de religie). John Mott a fost întemeietorul şi preşedintele unei aripi a acestei organizaţii, care încuraja tinerii să se implice în misiuni de evanghelizare, numită Student Volunteer Movement for Foreign Missions (Mişcarea Studenţilor Voluntari pentru Misiuni Externe). Din 1895 până în 1928, Mott a fost secretar general şi apoi preşedinte al World Student Christian Federation (Federaţia Mondială a Studenţilor Creştini). Tot el a condus din 1921 şi International Missionary Council (Consiliul Internaţional Misionar), care în 1961 s-a unit cu Consiliul Mondial al Bisericilor. Mott a prezidat la Edinburgh, Scoţia, în 1910, World Missionary Conference (Conferinţa Mondială Misionară) în cadrul căruia a lansat conceptul de ecumenism în sensul lui masonic modern. A făcut apoi parte din toate organismele de conducere ale Consiliului Mondial al Bisericilor, fiind numit pe rând vicepreşedinte, preşedinte şi în final preşedinte onorific pe viaţă.

Clanul Rockefeller a finanţat ecumenismul

Mai mult decât atât, John Mott a fost principalul promotor al obiectivului de evanghelizare a întregii planete în timpul generaţiei sale, pe motiv că doar aşa Iisus se va putea întoarce pe Pământ. Principala sa lucrare „The Evangelization of the World in this Generation” (Evanghelizarea lumii în timpul acestei generaţii) prezintă pe larg modalităţile practice de punere în aplicare a acestei idei, care a devenit sloganul misionarismului în secolul XX.

Puţini ştiu că John Mott avea strânse relaţii cu clanul Rockefeller. Datorită acestei legături, Rockefeller a finanţat constituirea în 1946 în Elveţia a Institutului Ecumenic, una din principalele aripi ale Consiliului Mondial al Bisericilor.

Organizaţii ecumenice finanţează conflicte armate

Ca şi masoneria, prezentată pentru cei naivi şi proşti drept o „organizaţie discretă implicată în acţiuni de caritate”, grupările ecumenice organizează strângeri de fonduri. Aceşti bani ajung însă de multe ori să finanţeze acţiuni armate în ţări din lumea a treia.

În urma conferinţelor ecumenice care au avut loc la Geneva în 1966 şi la Uppsala în 1968, Comitetul Executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor a votat în unanimitate subvenţionarea a 19 mişcări armate din Africa. În 1977, acelaşi Consiliu Mondial al Bisericilor a acordat un alt ajutor financiar consistent unor mişcări de acelaşi gen din Africa Centrală. Aceşti bani au fost utilizaţi pentru cumpărarea de arme şi muniţii şi au întreţinut conflictele sângeroase din aceste ţări africane.

Globalizarea şi problemele economice, pe agenda ecumenismului

Organizaţia „Conferinţa Bisericilor Europene" înfiinţată la Nyborn (Danemarca) în anul 1959 este una din principalele militante ale ecumenismului. Din obiectivele prezente în statul său lipsesc însă tocmai cele ce ţin de spiritualitate. Organizaţia este mult mai preocupată de „problemele pe care le pune azi fenomenul globalizării şi al mondializării din punct de vedere economic şi nevoia unei strategii de dreptate şi asistenţă socială.” În 1972, în cadrul celei de-a 25-a sesiuni a Comitetului Central al Conferinţei Bisericilor Europene care a avut loc la Utrecht, teologul german Jurgen Moltmann a susţin teza masonică a unui guvern mondial unic, prezentat drept soluţia indispensabilă pentru a putea face faţă actualelor nevoi ale societăţii. Tot el a accentuat necesitatea ca Biserica să se degajeze de particularităţile ei confesionale şi structurale.

Aceste organizaţii ecumenice se comportă ca şi cum scopul lor este să vegheze la transformarea bisericilor în nişte instituţii de binefacere, de caritate, care să militeze pentru toleranţă, combaterea sărăciei şi drepturile omului sau să organizeze acţiuni ecologice. Nu este nimic rău în a realiza astfel de acţiuni, însă există o multitudine de organisme create special în aceste scopuri. Cât despre preocupările legate de globalizare, acestea sunt bătătoare la ochi în contextul religios.

Din nou, afirmaţiile din Protocoale se adeveresc!

Biserica are o cu totul altă funcţie spirituală, pe care, sub tutela noilor consilii ecumenice masonice, riscă să nu şi-o mai îndeplinească. Iar oamenii ajung încetul cu încetul să vadă în ea doar o instituţie a statului la care apelează atunci când se căsătoresc, când li se naşte un copil sau le moare cineva. Biserica devine tot mai străină de viaţa şi nevoile spirituale ale oamenilor.

Se confirmă astfel ceea ce era prevăzut în al XIV-lea Protocol al maeştrilor francmasoni: „Când va fi sosit domnia noastră planetară, nu vom recunoaşte nicio altă religie afară de aceea a noastră, care este unică. Din acest motiv va trebui să nimicim toate credinţele. Faptul că prin această nimicire a credinţei se sporeşte numărul ateilor din zilele noastre, nu ne va stânjeni străduinţele, ci din contră va servi drept pildă generaţiilor care vor asculta predicile noastre asupra religiei, al cărei sistem stoic conceput de noi va izbuti să cucerească toate popoarele.”

Sursa