Maimute printre noi

Nici bine nu a trecut sarbatoarea Invierii Domnului, ca atacurile impotriva Ortodoxiei se intetesc. O organizatie de lipitori care-si zic ASUR(Asociatia Secular-Umanista) infiintata de cca. un an, nu este de acord cu urmatoarea fraza din Pastorala de Sfintele Paste a Patriarhului Daniel:

"..părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământesti..."

Indivizii spun ca Patriarhul BOR ataca astfel Constitutia, mai precis egalitatea intre cetateni si dreptul la identitate(?). Le-as raspunde sa consulte un jurist, pentru ca motivatia lor este penibila. Art. 4 nu se refera nicidecum la ce sugereaza asociatia. Iar dreptul la identitate, art. 6 din Constitutie, se refera strict la minoritati nationale. Or cei care cred ca se trag din maimuta, in speta ASUR, nu sunt nici o minoritate nationala, ci doar cativa insi rataciti, manati de interese materiale si masonice.

Le-as mai raspunde ca aceeasi Constitutie spune la art. 30 printre altele ca: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."  Or asta a facut PF Daniel, a facut uz de dreptul sau la libera exprimare, dar si la libertatea de constiinta(art. 29 Constitutie).

Spune Sfantul Ioan Gura de Aur:

"Pâna când vom mai fi doar carne? Pâna când o sa ne tot aplecam spre pamânt? Sa lasam totul si prima noastra grija sa fie aceea de a ne crestem copiii în învatatura si certarea Domnului Iisus Hristos.

Daca copilul învata de la început sa se gândeasca la virtute, atunci deja a dobândit cea mai mare bogatie si cea mai mare slava. Nu câstigi mai mult învatându-l ceva arta si filosofia celor din antichitate, cu care sa faca bani, decât ai câstiga si ai realiza daca-l vei învata arta de a dispretui banii.

Daca vrei sa fie bogat, învata-l sa dispretuiasca banii.

Bogat nu e acela care are nevoie de bani multi si e înconjurat de multe lucruri, ci cel care nu are nevoie de nimic. Asta sa-l înveti pe fiul tau, asta trebuie sa stie, fiindca aceasta este bogatia cea mai mare. Nu-ti bate capul cum sa sa-l faci sa progreseze în învatatura lumeasca ca sa devina ambitios. Gândeste-te cum sa-l înveti sa dispretuiasca slava acestei vieti. Numai asa ar putea avea cu adevarat un nume bun si ar deveni cu adevarat un om important.

Asta pot sa faca si saracul si bogatul. Aceste lucruri nu se învata de la profesori si nici din arte, ci din cuvintele dumnezeiesti. Nu te îngriji sa stea în aceasta viata multi ani, ci mai bine îngrijeste-te sa traiasca viata cea vesnica si fara sfârsit."

Cuvant la Invierea Domnului

Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut. Dupa cum, cand posteati, va spuneam ca se poate sa nu postesti, desi postesti, tot astfel si acum va spun ca se poate sa postesti, desi nu postesti. Cum poate sa nu posteasca cel care posteste? Iata: cand cineva se opreste de la mancare, dar nu se opreste de la pacate. Cum poate sa posteasca cel care nu posteste? Iata: cand se bucura de mancare, dar nu gusta din pacat.

Poate sa se imbete si cel care nu bea vin ("Vai de cei care se imbata fara vin!" - Isaia 28, 1) si poate sa fie cumpatat si cel care bea vin ("Foloseste-te de putin vin pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni" - I Timotei 5, 23). Si oare nu ne invata Apostolul: "Nu va imbatati cu vin, in care este desfranarea, ci umpleti-va de Duhul" (Efeseni 5, 18). Aceasta este betia cea buna. Umple mintea pana sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul sa nu mai poata turna nimic in el! Paharul nostru de buna betie sa fie potirul cel duhovnicesc, potirul neintinat al sangelui Celui Inviat, care nu imbata, nici nu moleseste, ci ne intareste intru cumpatare. De aceasta betie sa ne imbatam, iar de la cealalta sa ne abtinem, ca sa nu pangarim acest mare praznic, al pamantului si al cerului deopotriva. Caci bucurie mare este astazi si pe pamant, si in cer. Daca, atunci cand se intoarce un singur pacatos, este bucurie pe pamant si in cer (Luca 15, 7), cu cat mai mare bucurie va fi in cer cand intreaga lume este smulsa din mainile diavolului? Acum salta de bucurie ingerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii si serafimii praznuiesc impreuna cu noi Invierea cea de a treia zi.

Foarte mult am dorit sa mananc Pastele acesta cu voi", a zis Domnul (Luca 22, 15). Iar daca a dorit sa praznuiasca Pastele impreuna cu noi, atunci negresit ca a dorit sa praznuiasca si Invierea. Asadar, cand ingerii si arhanghelii se bucura, iar Stapanul tuturor puterilor ceresti praznuieste El Insusi impreuna cu noi, ce pricina de intristare mai ramane?

Sa praznuim sarbatoarea aceasta atat de mare si de luminata, a Invierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci si cu prisos de evlavie. Caci Domnul a inviat, si a inviat si lumea dimpreuna cu El, si legaturile mortii s-au rupt prin Inviere. Adam a pacatuit si a murit. Dar Hristos n-a pacatuit si a murit. O, lucru nou si minunat: acela a pacatuit si a murit, Acesta n-a pacatuit si a murit! Pentru ce? Pentru ca acela ce-a pacatuit si a murit sa poata sa scape de legaturile mortii prin Cel Care n-a pacatuit, dar a murit. Asa se petrece si in afacerile banesti: cineva, de multe ori, ramane dator si, pentru ca nu are cu ce sa plateasca, este tinut in lanturi. Altul nu e datornic nimanui, dar, pentru ca poate sa plateasca, plateste si il slobozeste pe cel vinovat. Astfel s-a intamplat si cu Adam: era dator si stapanit de diavol, dar nu putea sa plateasca. Hristos nu era dator, nici nu era stapanit de diavol, dar putea sa plateasca datoria. Si iata ca, venind, a platit cu moartea Sa pentru acela care era stapanit de diavol, ca pe acela sa-l slobozeasca.

Ai vazut ispravile Invierii? Ai vazut iubirea de oameni a Stapanului? Ai vazut maretia purtarii Lui de grija? Sa nu fim asadar nerecunoscatori fata de un astfel de binefacator, nici sa nu ne lenevim sub cuvant ca a trecut postul, ci acum, mai mult chiar decat inainte, sa avem mare grija de suflet, ca nu cumva, ingrasandu-ne trupul, sa ramana sufletul mai neputincios, sau nu cumva, ingrijindu-ne de rob, sa neglijam stapanul! Caci care este folosul daca, sub pretextul sarbatorii, mananci peste trebuinta si depasesti in toate masura? Acest lucru si trupul il pangareste, si puterea sufletului o micsoreaza. Sa pazim deci masura si trebuinta, implinind cu sufletul si cu trupul cele cuvenite, ca nu cumva sa varsam deodata toate cele adunate prin post. Va opresc eu oare de la a va desfata de hrana si de odihna? Nicidecum. Va indemn insa ca, implinindu-va cele de trebuinta, sa nu depasiti masura in desfatari, incat sanatatea sufletelor voastre sa nu cunoasca vatamare.

In adevar, unul care depaseste hotarele trebuintei, nici de placere nu se bucura, cad pateste boli si alte necazuri. Eu insa nu ma indoiesc ca veti da urmare acestor indemnuri, pentru ca stiu ascultarea voastra.

Sf. Ioan Gura de Aur

Pilda samarineanului milostiv

Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Luca10,25-37

"În această luptă mulţi fraţi de-ai noştri zac la pămînt, acoperiţi de răni, plini de sînge şi nu-i nimeni care să-i îngrijească: nici mirean, nici preot, nimeni; n-au alături de ei nici ajutător, nici prieten, nici frate; că toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii.

Numai atunci sîntem tari, atunci sîntem biruitori, cînd nu urmărim interesul nostru; acum însă sîntem slabi şi ne biruie cu uşurinţă şi oamenii şi diavolul, pentru că urmărim numai interesul nostru, pentru că nu ne apărăm unii pe alţii, nici nu ne întărim cu dragostea cea după Dumnezeu, ci căutăm alte pricini de prietenie: unii neamurile, alţii obişnuinţa, alţii tovarăşii de slujbă, alţii vecinii; orice altă pricină, afară de credinţa în Dumnezeu; şi ar trebui ca numai credinţa în Dumnezeu să lege pe prieteni. Lucrurile însă se petrec cu totul dimpotrivă; sîntem prieteni cu iudeii şi cu păgînii, şi nu sîntem prieteni cu fiii Bisericii."

Sf. Ioan Gura-de-Aur                    
sursa

†) Sf. Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantipolului

 Eşti păcătos? Nu deznădăjdui! Şi eu nu voi înceta de a vă unge neîncetat cu aceste alifii. Ştiu doar ce armă puternică avem împotriva diavolului atunci când nu pierdem nădejdea. De ai păcate, nu deznădăjdui! Şi n-am să încetez de a-ti spune necontenit aceasta. De păcătuieşti în fiecare zi, în fiecare zi pocăieşte-te! Să facem cu noi ceea ce facem cu casele noastre, care se învechesc; când părţi din ele putrezesc, scoatem părţile putrezite şi punem în loc materiale noi; şi niciodată nu încetăm a face asta. Te-ai învechit azi din pricina păcatului? Innoieşte-te prin pocăinţă!
-   Dar  pot  să  mă  mântuiesc  dacă  mă pocăiesc?
- Da, poţi!
-  Am trăit toată viata în păcate! Dacă mă pocăiesc, mă mântuiesc?
-Da!
- De unde ştiu?
- De la iubirea de oameni a Stăpânului tău!
- Să am, oare, încredere numai în pocăinţa de care îmi vorbeşti? Este, oare, în stare pocăinţa să şteargă atâtea păcate?
-  Dacă ar fi numai pocăinţa, atunci, pe bună dreptate, teme-te! Dar când iubirea de oameni a lui Dumnezeu se alătură pocăinţei, prinde  curaj!  Iubirea lui  Dumnezeu  nu  are hotar, nici bunătatea Lui nu se poate tălmăci cu cuvântul. Păcatul tău are hotar; leacul însă nu are hotar. Păcatul tău, oricum ar fi, este păcat făcut de om; dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu este negrăită.  Ai  curaj!  Pocăinţa biruie păcatul! Inchipuie-ti o scânteie ce cade în ocean! Poate rămâne ea aprinsă? Poate să se vadă? Nu! Ei bine, ce e scânteia fată de ocean, aceea e păcatul fată de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dar, mai bine spus, nici atâta. Oceanul, oricât de mare-ar fi, tot are margini. Bunătatea lui Dumnezeu însă e fără de margini.

Sf. Ioan Gura de Aur - fragment din Omilia a opta(despre pocainta)

Pilda Vamesului si a Fariseului

"S-au suit, spune Domnul, fariseul si vamesul la templu sa se roage. Si a inceput fariseul sa-si insire virtutile: "Eu nu sunt un pacatos ca toata lumea, spune el, nici ca vamesul acesta!". Suflete ticalos si nefericit! Ai osandit toata lumea! Pentru ce-l mai indurerezi pe cel de langa tine? Nu te multumesti cu intreaga lume decat daca osandesti si pe vames? Pe toti cei de aici i-ai hulit! Pe nici un om n-ai crutat! "Eu nu-s ca toata lumea, spui tu, nici ca vamesul acesta! Postesc de doua ori pe saptamana; dau zeciuiala din averile mele saracilor!". Cuvinte de lauda rostea! Om ticalos! Fie, ai osandit intreaga lume! Pentru ce lovesti si in vamesul de langa tine? Nu te saturi cu hulirea intregii lumi decat daca osandesti si pe cel de langa tine?

Ce-a facut vamesul? A auzit tot ce spunea fariseul, dar n-a zis: "cine esti tu de spui unele ca acestea despre mine? De unde-mi stii viata? N-am crescut impreuna! N-am trait la un loc, n-am fost unul langa altul! Cine da marturie de faptele tale bune? Pentru ce te lauzi singur? Pentru ce te cinstesti singur?" Nici un cuvant din acestea n-a grait vamesul, ci, plecandu-si capul la pamant, s-a inchinat si a spus" "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!". Vamesul s-a smerit si a ajuns drept. Fariseul s-a pogorat de la templu pierzandu-si dreptatea; vamesul s-a pogorat dobandind dreptatea. Cuvintele au biruit faptele. Unul, cu faptele, a pierdut dreptatea; altul, cu cuvant de smerenie, a dobandit dreptatea. Si totusi aceea nu era smerenie. Atunci e smerenie, cand unul mare se micsoreaza pe sine. Fapta vamesului nu era smerenie, ci adevar. Adevarate erau cuvintele lui ca era pacatos.

Spune-mi, te rog, poate fi om mai rau ca vamesul? Negutatoreste nenorocirile altora, ia parte la roadele muncii altora; nu munceste, dar ia parte la castig. Grozav e pacatul vamesului! Vamesul nu-i nimic altceva decat silnicie acceptata de toata lumea, pacat legalizat, lacomie cu nume bun. Cine poate fi mai rau decat vamesul, care sta la drum si culege roadele muncii altora? Cand e vorba de munca, lui nici nu-i pasa! Cand insa e vorba de castig, isi ia partea din cele ce n-a muncit. Deci daca vamesul, care-i un pacatos, a dobandit un dar atat de mare cand s-a smerit, cu atat mai mult omul virtuos cand se va smeri! Daca-ti vei marturisi pacatele si te vei smeri, vei fi drept."


Sfantul Ioan Gura de Aur - Omiliile despre pocainta