Omule
O lacomie crancena, nebuna.
Aduna, omule, aduna,
Caznestete, fura, surpa si omoara.
Iti trebuiesc putere si comoara.
Iti trebuiescc palate si vesminte
Sa-ti zaca-n ele hoit si oseminte.
Morminte, omule, morminte.
Avida, mana ta se strange,
Storci aur si se scurge sange.
Nadejde, sange, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Si-n beciul tau zidit inghiata
Neprihanita oamenilor viata,
Avantul, bucuria, puse bine
De starvul tau, pastrate pentru tine.
Imi e rusine, omule, imi e rusine.
Tudor Arghezi 1945
Se afișează postările cu eticheta Tudor Arghezi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tudor Arghezi. Afișați toate postările
sâmbătă, 9 aprilie 2011
marți, 14 iulie 2009
TUDOR ARGHEZI 21 mai 1880-14 iulie 1967
De-abia plecaseşi
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
