Trădare fara perdea

Charles de Gaulle spunea: "În politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul". Si a fost sanctionat de catre alegatorii francezi.

Ai nostri conducatori sunt ceva mai "speciali", trădeaza si tara si electoratul. Si nu pătesc nimic. Deocamdată "mămăliga" nu explodează.  Istoria Romaniei este plină de trădări si trădatori, de răsturnari de domnii, de inchinari la turci, de asasinate. Dupa marii tradatori al secolului 20, Pacepa, Răceanu, Răută, iata ca se profilează un nou tip de trădatori, deloc subversivi, deloc speriati, care nici măcar nu se mai feresc sa se exprime impotriva propriei tari. Ba chiar bravează cu trădarea lor.

Aici mă refer in special la Băsescu Traian, care doreste o cedare a independentei tărilor in favoarea Europei desfranate."Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară" a spus Traian Băsescu la o reuniune a studentilor din diaspora. Tot el a mai spus ca proiectul Rosia Montana trebuie facut. De ce?

Pai atunci pentru ce au luptat inaintasii nostri? Pentru ce au murit milioane de romani in razboaie pentru apărarea gliei romanesti? Ca noi sa dam tara gratuit mizerabililor care conduc Europa si nu numai? Ca deciziile privind viata, soarta si viitorul nostru sa le ia inchinatorii la diavoli? Dispari Traian Băsescu, dispari in iadul istoriei!

PS. In orice tară normală, Basescu ar fi fost anchetat si judecat pentru trădare, pentru subminarea economiei nationale, pentru coruptie. Istoria a aratat ca roata se poate intoarce oricand, asa ca trebuie doar sa ne inarmăm cu răbdare.

Alianta contra naturii

Dupa revolutie, se spune ca si-ar fi insusit fonduri ale securitatii, adica ale statului roman, transferand patrimoniul firmei Crescent grupului de firme Grivco printr-o frauda majora. Lasand toate astea la o parte, interesant este ca banii nu i-au putut sterge trecutul de colaborator al securitatii, stabilit prin sentinta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Oricat ar lucra la imaginea lui, nu reuseste sub nici o forma sa se faca placut, iubit sau respectat. Oricate fundatii ar face Voiculescu - Felix, caci despre el e vorba,  oricate televiziuni ar avea in spate, oricati tineri ar beneficia de bursele lui, nu am auzit pe nimeni sa-i aduca cuvinte de lauda sau de apreciere(cu exceptia lui Gadea, sagartul lui desigur). Partidul acestuia, PC, nu ar fi intrat niciodata in Parlament fara asocierea cu alte partide. Pe scurt, el ofera timpii de antena si ceilalti ii dau cateva locuri in legislativ.

Verdictul clar si fara echivoc de colaborare cu securitatea a dat o lovitura nu atat imaginii sale(care oricum era proasta), cat aliantei pe care vesnic necoptul Crin Antonescu s-a grabit s-o faca cu Felix. Pe langa imaturitate, Crin Antonescu a dovedit iar lipsa de viziune, dar si faptul ca ramane doar un politician de "fara-frecventa".

Tupeul, argumentul care nu convinge pe nimeni

Mostrele de tupeu ale anului 2009 sunt tot mai numeroase. Elena Udrea sustine cu aceeasi nonsalanta tipica alesilor ca se astepta sa i se ridice o statuie (probabil, tot una din banii publici) pentru economiile facute la Ministerul Turismului. Fara cuvinte! La randul sau, unul dintre numerosii vicepresedinti ai PSD, Liviu Dragnea, staroste peste Teleorman si peste Consiliile Judetene la nivel national, considera ca premierul Boc si colegii de guvernare democrat-liberali se joaca cu focul atunci cand continua sa anunte asumarea raspunderii guvernului pe mai multe pachete de legi, printre care si cele ale Educatiei. Nu cumva cei care se joaca cu focul nemultumirilor sociale sunt chiar liderii celor doua partide ale Coalitiei, lideri din care face parte si ironicul Dragnea? Ce sa mai spunem despre declaratiile mai-marilor liberali, care anunta ca ei, si doar ei, au reprezentat guvernarea cea mai responsabila din Romania. Peisajul nu poate fi completat decat cu recentele scandaluri Ridzi, Udrea, Basescu sau Nemirschi, in care niciunul dintre cei aflati pe baricadele electorale nu a catadicsit sa se incline cu adevarat in fata aplicarii legii si aflarii adevarului. Marko Bela si colegii sai din UDMR nu ezita sa acuze, in fiecare zi, un Executiv si asa corupt si depasit de situatia economica tot mai grava, omitand faptul ca in cazul in care ar fi fost cooptati la guvernare, pe fondul acelorasi “performante” economice criticile s-ar fi transformat in laude.

Mai mult, presedintele-jucator de la Cotroceni devine brusc irascibil si refuza sa comenteze afacerile care il au in prim-plan pe fratele sau. In aceste conditii, cand eviti sa dai un mesaj ferm in calitatea ta de sef al statului si de garant al aplicarii legii, indiferent de numele persoanei cercetate, balbaiala autoritatilor este pana la un punct fireasca. Dar si acest dosar va ramane cu actuala administratie unul dintre numeroasele uitate prin sertarele largi ale autoritatilor, fiind cel mult folosit in razboaiele pentru Putere. Ironia a luat locul argumentelor, iar sustinerea politica este perceputa ca o platosa in fata organelor de ancheta. Dupa comisia Ridzi, comisia Udrea a aruncat definitiv in ridicol credibilitatea si asa scazuta a Parlamentului. Intre membrii comisiei si Ministerul Turismului, vazut ca o feuda proprie de un demnitar care stie foarte bine care au fost meritele ce l-au propulsat in acest scaun, se duce o lupta pe viata si pe moarte, in care aliatii de conjunctura sunt manati doar de propriile interese.

Chiar ieri, intr-un nesfarsit sir de citatii, membrii comisiei in frunte cu Ludovic “Organ” (asa cum este numit presedintele comisiei, Orban) sunt contestati vehement. De fapt, argumentele nici nu mai conteaza in fata acestor mostre de nesimtire care depasesc cu mult barierele unei campanii electorale civilizate. Si atunci, de ce sa ne mai miram cand simtim pe propria noastra piele cum o Putere impotenta pierde razboi dupa razboi cu o criza ce este departe de a parasi Romania. In locul unor dezbateri responsabile, in care energiile liderilor sa fie canalizate in directia potrivita, clasa politica continua sa subjuge interesul national unor tinte politice marunte.

Pana pe 22 noiembrie, data cea mai probabila a prezidentialelor, mai sunt aproape trei luni. Trei luni de intensificare a luptelor pentru Putere. Milioanele de cetateni sunt deja victimele acestor alesi care refuza sa isi depaseasca conditia mizera. Tupeul nu poate suplini competenta si nici iresponsabilitatea, obligatia strangerii randurilor in fata recesiunii. O clasa politica care va iesi urat din istorie. In corul de huiduieli ale celor pe care i-au umilit 20 de ani...


Iulian Badea - Cronica Romana

Datori vânduti

Datoria externă a României a ajuns la circa 70 miliarde euro pe termen lung. De două zeci de ani, toate guvernele noastre, indiferent că s-au numit Ciorbea, Roman, Isărescu, Năstase, Tăriceanu sau Boc, s-au împrumutat în nesimtire pe spatele românilor. Fiecare român este dator băncilor si fondurilor străine cu circa 4.500 euro. Scadenta acestor datorii si dobânzi o vor plăti odată si odată românii, nu politicienii. Ce concluzie pot trage de aici: că de douăzeci de ani guvernantii nostri s-au împrumutat pentru îmbogătirea personală, consum si costuri sociale. Banii împrumutati nu au fost directionati spre infrastructură, investitii, autostrăzi, ci spre cheltuieli curente pentru a da un sentiment fals românului că trăieste mai bine. De fapt, românul a primit, ca un asistat, bani de la guvern via bănci străine, iar economia noastră s-a umflat si a “duduit” pe datorie. Criza mondială a dovedit cât de slabă si necompetitivă este economia de piată construită pe împrumuturi si importuri de către inconstientii politicieni români, indiferent de culoarea politică. Nu avem autostrăzi, nici industrie natională si nici agricultură pentru a produce si exporta în vederea echilibrării balantei de plăti si a stingerii datoriilor. Suntem o tară datoare vândută, în care românii trebuie să suporte noi “curbe de sacrificii”, într-o sărăcie perpetuă. Doar nu politicienii plătesc aceste datorii. Ei sunt preocupati să-si umfle conturile în Brazilia sau prin insule exotice si să cheltuiasă pe “perdele” electorale si contracte de publicitate dubioase, prin care se scurg bani pentru partide, care au devenit oficine de spălat banii negrii din tară.

În 1989, dictatorul N. Ceausescu ne-a sacrificat cu salam de soia si ne-a facilitat cozi pentru tacâmuri si lapte, dar tara nu avea datorii, ci un excendent la Banca Natională de 2 miliarde de dolari. Ca infrastructură se construia atunci în cinci ani, ce nu au reusit guvernele post-decembriste în 20 de ani. Si cu toate acestea, Ceausescu a fost împuscat ca un câine pentru subminarea economiei nationale. Spuneti voi cum trebuie să plătească guvernantii post-decembristi, că au lăsat o tară datoare vândută, fără economie de piată natională fiabilă si pe români datori si fără sperantă?

Ionut Tene - Napocanews

Clasă politică sau liotă?

Mă seaca expresia "clasa politica". In loc sa li se zica "O liota de talhari" sau mai pe scurt "hotii", ei vor sa li se spuna "clasă", si nu i-ar deranja sa ii numim chiar "elite". Indivizii apar fara scrupule in fata tarii la emisiuni televizate, să ne spună cum si cat de repede vor scoate tara din criză, ce masuri de rahat vor lua ei (că pana acum au frecat la greu), ce mult iubesc ei populatia, bla-bla... Guvernul colcaie de ministri ale caror interese proprii primeaza in fata intereselor nationale (Ce-i aia national?). Basescu e in tot si in toate. Ii domina copios pe PDL-isti, unde nimeni nu miscă in front, dar si pe Geoană, care isi merita cu prisosinta numele pe care i l-a "trasat" Ion Iliescu, de "prostanac" national. Crin Antonescu continua sa se dezvaluie gol, asa cum este, fără fortă, fără mesaj. Oprescu, aceeasi garagară de manelist. Poporul este in pragul unei imbecilizari fără precedent, supus unor manipulari de care mass-media nu e deloc straină si terfelit zilnic de Basescu si clanul lui. Zilnic se dau tunuri financiare, zilnic se goleste avutia tarii cu largul concurs al unei justitii care are grijă sa nu supere "liota". Si atunci mă intreb, de ce e rău vazută nostalgia?

Ecuatorul in varianta mioritica

In Florida, o familie de americani a ajuns sa locuiasca singura într-un bloc de treizeci si doua de etaje. Aceasta nu este o stire de presa; este un diagnostic al economiei mondiale. Atunci când America stranuta, restul Lumii cauta tratament pentru pneumonie cronica. Vorbim despre lumea normala, nu despre România. În România, tara fara guvern, în multe orase, prin blocurile de locuinte urla, de mai multa vreme, singuratatile, asa cum tiuie si marile pustietati prin buzunarele a peste cincizeci la suta din populatie. În timp ce americanii si multe alte natiuni înzestrate cu ratiune si har moral cauta cu înfrigurare tratamente sociale, noi traim într-o lume paralela cu firescul.

La polul opus cozii rechinului politic dâmbovitean, totul este în putrefactie. Înalti Preasfintitii Pimen si Teodosie sunt clienti ai CNSAS si DNA. Patriarhul Daniel, om de afaceri, a ajuns preaslavitorul ciolanistilor politici. Vadim si Paunescu sarutau cu versul. Patriarhul saruta cu predica si cadelnita. Principalii mincinosi oficiali ai natiei - Basescu, Geoana, Boc – l-au aruncat în derizoriu pe celebrul Pinocchio. Daca le-ar creste nasul direct proportional cu numarul minciunilor lor desucheate, ar avea nasuri mai mari decât lungimea Ecuatorului terestru. Va rog sa ma credeti ca am stiinta despre faptul ca lungimea teoretica a Ecuatorului pamântean este de 40.074,99840 km. Acesti trei megapinocchisti – plus Crin Antonescu (nas în crestere, aidoma cotelor apelor Dunarii la vreme de binecuvântare acvatica excesiva) - dau tonul depravarii morale nationale. Nastrusnica Ridzi, care a debutat spectaculos în inginerii financiare, ne-a spus pe sleau ca va dovedi în instanta faptul ca este mai curata decât lacrima neplânsa. O va dovedi. Cealalta inocenta a natiei, Udrea, a zis – si are dreptate – ca altii au comis magarii financiare mai de cucurigu decât ea. În competitia asta a jafului fara de egal, posesoarea de inteligenta blonda este o începatoare care va progresa miraculos. Justitia îi va confirma (si ei) virginitatea financiara. Pariem? Fostul premier Tariceanu este (si el) un inocent al afacerii care a dus la pierderea petrolului din platoul maritim. Contractul acela a fost semnat de o stafie potrivnica României. Avem de admirat, carevasazica, o poveste paranormala pe care Justitia o va lasa, pentru clarificare – exista precedentul navelor lui Basescu – posteritatii. Va spun eu: posteritatea este, atunci când trebuie sa cuvântam adevarul despre marile mizerii, cel mai bun amic al românilor. Daca am putea broda pe tema jafului national si cu alte argumente care îsi fac veacul prin dosare (of, Justitie româna!), va asigur ca am reusi sa demonstram ca nasul unora dintre politicienii mioriticii ar putea deveni – în situatia în care organul lor olfactiv ar creste tot direct proportional cu dimensiunile banditismului supercalificat – mult mai lung decât Ecuatorul Universului.

Aici trebuie sa ma declar învins. Desi, dupa cum ati înteles, sunt atotstiutor si a toate judecator, îmi declar incompetenta în acest domeniu. Chiar nu stiu – pur si simplu nu pot cuprinde cu mintea – ce lungime ar putea avea un asemenea Ecuator. Desi, cunoscând ca Universul este infinit…

Ion Fercu - Desteptarea