Înălţarea Sfintei Cruci

"Voi, iubiţii mei, sper că primiţi propovăduirea Crucii şi cinstiţi profund taina Crucii. Nu sunteţi din cei care batjocoresc taina. Dimpotrivă, sunteţi creştini credincioşi şi binecinstitori. Credeţi în Hristos, pocăiţi-vă pentru păcatele voastre. Mărturisiţi-vă părintelui vostru duhovnicesc, împărtăşiţi-vă cu Sfântul Trup şi Cinstitul Lui Sânge. Lumea, vânătorii de distracţii, modernii clienţi ai cluburilor de noapte şi ai jocurilor de cărţi, poate să vă considere proşti. Nu sunteţi proşti, sunteţi inteligenţi. Sunteţi oameni care au înţeles sensul vieţii. Proşti şi neghiobi şi nebuni, care se îndreaptă spre pierzarea cea veşnică, sunt cei care nu cred în Hristos. Prin urmare, dacă oricine, fie soţ, fie rudă, fie vecin, fie vecină vă spune: De ce nu participaţi la viaţa lumii, pierdeţi prilejurile de a vă bucura şi vă petreceţi vremea inutil, crezând în Hristos, voi nu luaţi în calcul aceste vorbe. Această caracterizare s-o aveţi drept laudă şi medalie. Pentru că vedeţi, din epoca Apostolului Pavel, cuvântul Crucii pentru unii era „nebunie”, iar pentru alţii era „înţelepciune şi putere”.

Fie ca cinstita Cruce să ne întărească, aşa încât să înaintăm continuu din putere în putere şi din virtute în virtute până ce vom ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu, căreia fie ca toţi să ne învrednicim prin jertfa izbăvitoare şi prin învierea Domnului nostru Iisus Hristos."

† Episcopul Augustin, Mitropolit de Florina la 14.09.1974

sursa

Crucea celtica din Chiuiesti

In curtea bisericii din Chiuiesti am descoperit o cruce celtica. Inscriptia de pe aceasta cruce este ortodoxa: "Iisus Hristos biruieste". Nu am reusit sa aflu cui apartine, banuiesc doar ca unui om instarit de pe la inceputul secolului trecut. Pe vremea aceea crucile se faceau doar din lemn, marmura nu exista in zona, nici piatra. Deci sigur a fost adusa din alta parte pe bani buni. Interesant nu mi se pare existenta pietrei, ci forma celtica a sculpturii care nu caracterizeaza zona geografica respectiva. Voi mai cauta raspunsuri.

Crucea

Crucea

                                 de Grigore Vieru

Stiam ca tot

Ce in mare se varsa

Cale intoarsa nu are.

Apropiatu-m-am de cantec,

Fiind Tara departe si alt

Sprijin, alt reazam

Neavand.

Toate in jur

Se intindeau straine,

Iar singurul loc

De-ntalnire cu el

Era cel de pe cruce.

Da, numai crucea

Ne apartinea.

Cu mare dispret

Impinsu-ne-au cu piciorul

Chiar de pe ea.

Si-atunci n-am mai putut

Indura umilinta,

Am luat sabia-n mana,

Si, cum am stiut,

Cum am putut

Crucea ne-am aparat.

In Anglia continua discriminarea crestinilor

O asistenta din Marea Britanie risca sa fie data afara pentru ca poarta in jurul gatului un crucifix, chiar daca el nu este la vedere. Helen Slatter, in varsta de 43 de ani, a primit o nota interna semnata de la sefii ei, potrivit careia era anuntata ca nu are voie sa poarte crucea de un centimetru jumatate in jurul gatului, desi nu este nici o problema sa o poarte in buzunar, titreaza luni "Mail Online".

Asistenta a inteles ca trebuie sa aleaga intre slujba si religie. Cu toate acestea, mai marii spitalului s-au aparat spunand ca problema nu este religia femeii ci conformarea cu uniforma spitalului. Noua politica a unitatii medicale limiteaza numarul de bijuterii pe care membrii echipei medicale ii pot purta, din dorinta de a reduce numarul infectiilor. Astfel, angajatii trebuie sa poarta maneci scurte si sa renunte la ceasuri si bijuterii cand intra in contact cu pacientii. "Stiam despre noua politica cu privire la bijuterii, insa acesta este un simbol al credintei mele. Unele femei musulmane care lucreaza aici poarta batice. Nu mi se pare corect. Am fost pusa intr-o situatie dificila", a declarat Helen. Slatter spune ca a purtat cruciulita sub uniforma de cand a inceput sa lucreze la spital, cu cinci ani in urma. Ea crede ca a fost parata de colegi, dupa ce, in mod accidental, lantul i-ar fi iesit de sub guler, luna aceasta. "Crucea inseamna foarte mult pentru mine. Mi s-a spus ca o pot tine in buzunar, dar nu e acelasi lucru. Credinta este importanta pentru mine", a mai adaugat britanica. Vineri, ea a fost somata ca, in cazul in care nu renunta la crucifix,va fi trimisa acasa. Intre timp, Helen si-a luat concediu medical, tritreaza "Mail Online". Sursa: ziua.ro

Despre cele sapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Ati vrut sã stiti întelesul celor sapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu stiu ce fac.

Prin aceste cuvinte, Domnul a arãtat în primul rând mila Sa fatã de ucigasi, a cãror rãutate nu L-a lãsat nici în chinurile de pe Cruce; iar, în al doilea rând, a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevãr dovedit, dar niciodatã bãgat la cap, si-anume: cã fãcãtorii de rele nu stiu niciodatã ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoarã în fapt pe sine însisi, în vreme ce pe drept îl proslãvesc. Cãlcând legea lui Dumnezeu, ei nu vãd piatra de moarã ce se pogoarã nevãzut asupra lor ca sã îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu vãd cum îsi preschimbã propria fatã în bot de animal. Îmbãtati de rãu, ei niciodatã nu stiu ce fac.

A doua: Adevãrat zic tie: astãzi vei fi cu Mine în Rai. Aceastã spusã a fost îndreptatã cãtre tâlharul care s-a pocãit pe Cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru pãcãtosii care se pocãiesc fie si în ultima clipã. Milostivirea lui Dumnezeu e negrãit de mare. Domnul îsi sãvârseste misiunea si pe Cruce. Pânã la ultima suflare, El mântuieste pe cei care aratã fie si cea mai micã vointã de a se mântui.

A treia: Femeie, iatã fiul tãu. Asa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stãtea sub Crucea iubitului ei Fiu rãstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iatã mama ta. Cuvintele acestea aratã grija de fiu, pe care oricine o datoreazã pãrintilor. Iatã, Cel ce a dat porunca: sã cinstesti pe tatãl tãu si pe mama ta împlineste El însusi porunca Sa pânã în ultima clipã.

A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit? Cuvintele acestea aratã pe câtã neputintã a firii omenesti, pe atâta clarviziune – fiindcã omul este cel care pãtimeste. Aici, însã, sub suferinta omeneascã, se ascunde o tainã. Iatã, fie si doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea sã cutremure mai târziu Biserica si care învãta gresit cã Dumnezeirea a pãtimit pe Cruce. Însã Vesnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul si cu sufletul, în clipa rânduitã, sã pãtimeascã pentru om si sã moarã pentru om; cãci dacã în Hristos a pãtimit Dumnezeirea, înseamnã cã Dumnezeirea a murit în El – iar acest lucru e de neconceput. Adânciti-vã cât mai mult în aceste mari si înfricosatoare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit?

A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De aici, setea. Soarele care apunea îi bãtea în fatã, si una peste alta cu celelalte chinuri, setea îl ardea cumplit. Fireste cã Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar ti-e sete de apã sau esti, cumva, însetat de dragoste? Esti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau si una si alta? Iatã, legionarul roman Îti dã buretele înmuiat în otet. O singurã picãturã de milã pe care ai simtit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micsoreazã pãcatul lui Pilat – pãcatul împãrãtiei romane – fatã de Tine, fie si cu otet. De aceea, Tu vei strica împãrãtia Romei, însã în locul ei vei zidi o împãrãtie nouã.

A sasea: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. Fiul îsi dã duhul în mâinile Tatãlui Sãu. Ca sã se stie cã de la Tatãl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însã, si ca sã audã si sã priceapã budistii, pitagoreii, ocultistii si toti acei filosoficare bãsmuiesc despre sãlãsluirea sufletelor celor morti în alti oameni sau în animale sau în plante sau în stele si minerale. Lepãdati toate aceste fantezii si priviti încotro se îndreaptã duhul Dreptului mort: Pãrinte, în mâinile Tale îmi dau duhul.

A saptea: Sãvârsitu-s-a. Aceasta nu înseamnã: „S-a sãvârsit viata”. Nu; ci înseamnã: „S-a sãvârsit misiunea rãscumpãrãrii si mântuirii neamului omenesc”. Sãvârsitu-s-a si s-a pecetluit cu sânge si moarte pe pãmânt lucrarea cea dumnezeiascã a singurului Mesia adevãrat al oamenilor. Sãvârsitu-s-a chinul, dar viata de-abia apare. Sãvârsitu-s-a tragedia, însã nu drama. Urmeazã ultimul, mãretul act: biruinta asupra mortii, învierea, slava!

Sfântul Nicolae
Velimirovici

revista Ortograffiti.

Sf. Andrei (Cel Dintai Chemat)

Numele sau este de origine greaca ("andreia" insemnand barbatie sau valoare) si se pare sa fi fost destul de raspandit printre evreii din secolele doi si trei inainte de Iisus.Sf. apostol Andrei s-a nascut in Bethsaida din Galileea si este fratele Sf. Petru.Amandoi erau pescari si traiau in aceeasi casa la Capernaum in momentul cand l-au intalnit pe Iisus. Din evanghelia lui Ioan aflam ca Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezatorul.Andrei recunoaste deindata pe Iisus ca Mesia si il aduce pe fratele sau Petru la acesta (Ioan 1.41), din acel moment amandoi fratii devenind ucenici ai lui Iisus.In celelalte trei evanghelii, Luca (v,11) Matei (iv,19,20) si Marcu (i,17,18), se mentioneaza cum Iisus i-a chemat pe amandoi sa-L urmeze si sa lase toate celelalte preocupari deoparte.In cele din urma Andrei a fost ales ca unul din cei doisprezece apostoli si de fiecare data de cate ori evanghelistii ii enumera pe apostoli il putem gasi pe Andrei intotdeauna printre primii patru, ceea ce semnifica importanta care i-a fost acordata.Sf. Andrei este mentionat explicit de catre Marcu (xii,3) ca fiind unul dintre apostolii care L-au intrebat pe Iisus despre ceea ce are sa urmeze, Ioan il mentioneaza cu ocazia minunii cu painile si pestii si mai tarziu cand este intrebat de catre Filip daca sa aduca la Iisus pe cativa greci care doreau sa-L cunoasca.Se poate spune ca Sf. Andrei a fost unul dintre cei mai apropiati ucenici ai lui Iisus si se stie ca el a fost prezent in cele mai importante evenimente cum ar fi: Cina cea de taina, prinderea lui Iisus, Inaltarea, Pogorarea Sfantului Duh.El a jucat un rol important in propovaduirea credintei crestine dar exista pareri contradictorii cu privire la zona geografica in care el a activat.Eusebius, care se bazeaza pe scrierile lui Origen afirma ca Sfantul Andrei s-a aflat mult timp in Scitia unde a convertit populatia la crestinism, in timp ce altii mentioneaza Epirul si Ahaia.Este foarte posibil ca Sfantul Andrei sa se fi aflat in toate aceste locuri asa cum mentioneaza Nicephorus, care se bazeaza pe scrieri timpurii si care afirma ca Sf. Andrei a predicat in Cappadocia, Galatea, Bithynia, in deserturile Scitiei, in Bizant unde a numit pe Sf. Stachys ca prim episcop, apoi in Tracia, Macedonia, Tesalia si Ahaia.
In cele din urma Sf. Andrei a fost crucificat din ordinul guvernatorului roman Aegeas in Patras si este stiut ca a fost legat si nu batut in cuie de cruce, pentru a i se prelungi suferinta.Sf. Andrei a murit ca martir in anul 60 pe data de 30 Noiembrie in timpul imparatului Nero.Atestarile cu privire la forma crucii pe care a fost rastignit Sf. Andrei se pare ca dateaza numai dupa secolul al paisprezecelea.
Moastele Sf. Andrei au fost aduse la Constantinopol in anul 357 si depuse in Biserica Apostolilor.La inceputul secolului XIII cand trupele franceze ocupa Constantinopolul, cardinalul Petru din Capua a luat moastele Sf. Andrei si le-a depus la catedrala Amalfi, unde au stat pana in anul 1963, cand au fost restituite Greciei.Sf. Andrei este onorat ca patron al Rusiei si Scotiei.Biserica ortodoxa romaneasca se considera biserica apostolica deoarece Sf. Andrei a evangelizat pe teritoriul actual al Romaniei.