Decizie salutara, dar tardiva. Intre timp, marele poet Cezar Ivanescu a murit. O moarte la care Mircea Dinescu si nu numai, a contribuit din plin.
PS. Cine nu cunoaste situatia in intregul ei, rog sa citeasca aici.





"S-au suit, spune Domnul, fariseul si vamesul la templu sa se roage. Si a inceput fariseul sa-si insire virtutile: "Eu nu sunt un pacatos ca toata lumea, spune el, nici ca vamesul acesta!". Suflete ticalos si nefericit! Ai osandit toata lumea! Pentru ce-l mai indurerezi pe cel de langa tine? Nu te multumesti cu intreaga lume decat daca osandesti si pe vames? Pe toti cei de aici i-ai hulit! Pe nici un om n-ai crutat! "Eu nu-s ca toata lumea, spui tu, nici ca vamesul acesta! Postesc de doua ori pe saptamana; dau zeciuiala din averile mele saracilor!". Cuvinte de lauda rostea! Om ticalos! Fie, ai osandit intreaga lume! Pentru ce lovesti si in vamesul de langa tine? Nu te saturi cu hulirea intregii lumi decat daca osandesti si pe cel de langa tine?
Ce-a facut vamesul? A auzit tot ce spunea fariseul, dar n-a zis: "cine esti tu de spui unele ca acestea despre mine? De unde-mi stii viata? N-am crescut impreuna! N-am trait la un loc, n-am fost unul langa altul! Cine da marturie de faptele tale bune? Pentru ce te lauzi singur? Pentru ce te cinstesti singur?" Nici un cuvant din acestea n-a grait vamesul, ci, plecandu-si capul la pamant, s-a inchinat si a spus" "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!". Vamesul s-a smerit si a ajuns drept. Fariseul s-a pogorat de la templu pierzandu-si dreptatea; vamesul s-a pogorat dobandind dreptatea. Cuvintele au biruit faptele. Unul, cu faptele, a pierdut dreptatea; altul, cu cuvant de smerenie, a dobandit dreptatea. Si totusi aceea nu era smerenie. Atunci e smerenie, cand unul mare se micsoreaza pe sine. Fapta vamesului nu era smerenie, ci adevar. Adevarate erau cuvintele lui ca era pacatos.
Spune-mi, te rog, poate fi om mai rau ca vamesul? Negutatoreste nenorocirile altora, ia parte la roadele muncii altora; nu munceste, dar ia parte la castig. Grozav e pacatul vamesului! Vamesul nu-i nimic altceva decat silnicie acceptata de toata lumea, pacat legalizat, lacomie cu nume bun. Cine poate fi mai rau decat vamesul, care sta la drum si culege roadele muncii altora? Cand e vorba de munca, lui nici nu-i pasa! Cand insa e vorba de castig, isi ia partea din cele ce n-a muncit. Deci daca vamesul, care-i un pacatos, a dobandit un dar atat de mare cand s-a smerit, cu atat mai mult omul virtuos cand se va smeri! Daca-ti vei marturisi pacatele si te vei smeri, vei fi drept."
Sfantul Ioan Gura de Aur - Omiliile despre pocainta


Infrangerea lui Honorius Prigoana reprezinta un semnal clar ca bucurestenii s-au saturat de "bamboizi", de papagali sau de demagogie. Mai mult chiar, sora lui Corneliu Coposu il numeste pe Honorius "gunoiul cel tanar"(Inpolitics) . Personal cred ca motivul pentru care tinerelul a pierdut este obraznicia familiei Prigoana in intregul ei, atitudinea sfidatoare la adresa cetatenilor si, de ce nu, contracampania colegilor din PDL.


Nu pot sa nu-mi amintesc, la fiecare comemorare a celui care a fost Ion Ratiu, cum Romania a ratat o mare sansa, aceea de a invata si aplica democratia autentica, sobrietatea, seriozitatea, cinstea si omenia care il caracterizau pe acest om politic. Din pricini pe care nu e momentul sa le enumeram acum, nu s-a putut impune nici in propriul partid. A ramas in amintire ca un bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată. Dumnezeu sa-l aiba in paza sa!




