Ajunge!

În ultimii ani, România a devenit loc de pelerinaj pentru iredentistii, radicalii, revizionistii si teroristii maghiari din întreaga lume. Tara noastră e un “sat fără câini”. Servicile noastre speciale, SRI si SIE au devenit niste sinecuri pentru functionărași si retele de protejare a mafiei politice dâmbovitene în loc să stopeze fenomenul extremismului maghiar în Transilvania. De facto, Tinutul Secuiesc există si nu va mai dura mult ca si de jure să fie o realitate, atâta timp cât politicienii si autoritătile române sunt preocupate mai mult de lupte sterile, comisii parlamentare sterpe si cum să fure banii contribuabililor. Mai nou, si presedintele Băsescu a ajuns să dialogheze cu cei care vor dezmembrarea tării, pe la Băile Tusnad, unde se adună floarea revizionismului maghiar. Noroc că mai există în Har-Cov, doi români, care bărbăteste fac ceea ce ar trebui să facă autoritătile statului român muribund: Dan Tanasa si Dan Suciu, liderul OTPD-L Covasna.

În Muntii Ciucas, Legiunea secuiească se antrenează cu kalasnicovul în mână pentru când va veni vremea să ucidă politisti, jandarmi si tăranii români din cele două judete calamitate de iredentism: Harghita si Covasna. Din 1990 se duce o politică de epurare etnică, când functionarii si politistii români au luat calea pribegiei, fiind alungati din casele lor. Dacă în 1990 trăiau etnici români peste 35 - 40% în cele două judete, astăzi se limitează la aproximativ 20%. Zilele acestea ca să fie si mai mare batjocura la adresa românilor din Har-Cov, radicalii maghiari au organizat o tabără de vacantă pentru revizionistii maghiari din Ungaria. Bineînteles că nu-i deranjează nici o autoritate a statului român, în timp ce acestia tipă din gură de sarpe că vor anularea Trianonului si că valahii trebuie alungati de pe pământurile “secuiesti” si proclamată autonomia Tinutului Secuiesc. Trădătorii, pardon?, politicienii din fruntea statului român nu reactionează ca nu cumva să îi deranjeze pe sponsorii maghiari generosi, care au pompat milioane de euro în visteriile partidelor, ca si Arpi, pentru a ajunge la putere. Asa că liderul Gărzii Maghiare atâtă la violentă si pogromuri anti-românesti din inima Transilvaniei, fără să fie deranjat nici măcar de o floare. “Presedintele Partidului Jobbik din Ungaria, Gabor Vona, initiator al Garzii Maghiare, organizatie extremista recent interzisa de autoritatile de la Budapesta, a fost prezent, joi dupa-amiaza, in tabara organizata de Tineretul Maghiar Ardelean - “Erdelyi Magyar Ifjak” (EMI) in apropierea municipiului Gheorghieni. Gabor Vona a afirmat ca Garda Maghiara continua sa existe in Ungaria. In prezenta a 250 de persoane, Vona Gabor a explicat cum a reusit partidul pe care il conduce sa ajunga sa obtina 15 la suta din preferintele electoratului la alegerile europarlamentare, dar a abordat si subiecte mai sensibile, cum ar fi desfiintarea Garzii Maghiare sau problema tiganilor din Ungaria. Vona Gabor a recunoscut ca partidul Jobbik duce o politica revizionista…” (Agerpres)

În 1987, când Serbia s-a confruntat cu extremismul separatist de factură teroristă a islamistilor albanezi, un lider politic din conducerea Serbiei de atunci, necunoscutul aparatcik Slobodan Milosevici a avut curajul să declare în fata unei multimi furioase de sârbi la Pristina: “Nimeni nu va mai îndrăzni să vă lovească!” A fost semnalul care a schimbat istoria Balcanilor. Oare la noi printre impotentii corupti de pe malul Dâmbovitei se va găsi cineva cu coaie să declare separatistilor maghiari: Ajunge! Cine va fi acela va scoate tara din rahatul în care s-a adâncit de 20 de ani?

Ionut Tene - NapocaNews

Schimbarea la Fata a Domnului. Predica a Pr. Calistrat Chifan

Predica pr. Calistrat Chifan - Schimbarea la fata

Elefănţeii politichiei

Şmecherii conduc ţara după ureche. Se aşează în genunchi şi îşi lipesc urechea de pămînt. Cică, zic ei, aud cînd vin elefanţii. Ce să spun, parcă asta ne interesează pe noi! Elefanţii din politică îşi fac tot timpul vînt cu trompa. Vînturînd acelaşi instrument prin aer, lansează veritabile campanii de publicitate pentru Viagra. Tot cu trompa, folosită adeseori pe post de trompetă, ţin discursuri.

Chiar dacă nu are statura impunătoare a unui elefant, premierul este un foarte bun trompetist. Dumnealui face parte din grupa de trompetişti de la Cotroceni, clasa Băsescu. Se poate spune că domnul premier are la bază Conservatorul. Adevărul e că-i talentat, vorba aia, nu glumă! Au fost situaţii cînd a cîntat şi cu cureaua lată pe post de nai. Pot spune, la concurenţă cu Gheorghe Zamfir. De cînd cu criza, elefănţeii politichiei noastre o ţin tot într-o defilare. Cu trompeţica din dotare, se mînjesc reciproc cu noroi. E greu să faci o alianţă cu atîţia elefanţi. Unii au devenit conservatori. Apucă lăturile cu trompa şi le aruncă în aliaţi! Da, aţi citit bine - în aliaţi. Urechile mari sînt folosite ca evantai. Ca să impresioneze poporul, guvernanţii au renunţat la aparatele de aer condiţionat. Îşi fac vînt singuri unii altora. Se înjură ca la uşa cortului, cu toate că astfel de apucături nu caracterizează conduita unor elefănţei normali. Cînd e vorba de plăcinte, nu numai ca simbol, merg în turmă. Se împing reciproc cu trompa de la spate. Pentru vremuri de răstrişte şi jale, au şi o deviză. Decît să se facă frate cu dracul, preferă să-şi înoade trompele în semn de solidaritate pentru supravieţuirea capitalismului de cumetrie. Faţă de elefanţii din vechea generaţie de politicieni, elefănţeii sînt lipsiţi de minimul de bun simţ. Dacă primesc o trompă de ajutor de la Cotroceni, îşi iau lumea în cap. Nu te mai înţelegi cu ei. De cînd o elefănţică a ajuns în Parlamentul Europei, că doar ştim despre cine este vorba, toţi elefănţeii organizaţiilor de tineret caută de zor în raniţă. De ce? Simplu. Orice elefănţel precoce poate avea în raniţa sa trompa de general. Este, desigur, o iluzie măgărească. Cînd sînt scăpaţi la vale, elefanţii din politică fac ravagii. E cîte un elefant care îşi dă tot timpul cu părerea. De necrezut, tocmai dumnealui vorbeşte despre necesitatea promovării elefănţeilor tineri! E drept, atunci cînd dă din gură, ca la paradă, ţine uşa partidului blocată cu piciorul. Ca să nu promoveze nimeni! E cîte un elefant care, deşi intrat în putrefacţie, se crede veşnic tînăr! Argumentul principal - “Încă nu sînt dinozaur”(!!) Aşa e, dar miroase a formol de la distanţă. Zici că a fugit de la Muzeul “ Antipa”. Cu rame cu tot! Mă refer la ramele de la tablou.

Elefănţeii politichiei au deprins apucăturile porcilor. Se tăvălesc toată ziua prin noroi. Dacă ţara o cere, învaţă să şi grohăie. Concluzia este clară. Toţi elefănţeii sînt o apă şi un glod. A nu se citi “gold”.

Telegraf Online - Lucius

Florian Pittiş †2007

Florian Pittis - Sunt tanar, doamna

O viata frumoasa, umbrita de anii petrecuti in masonerie.

Economia se prabuseste, ministrii sunt in... concediu

In toiul discutiilor despre prabusire economiei si concedierea a sute de mii de bugetari, aproape jumatate din Guvern se relaxeaza in vacanta. Sapte ministri sunt plecati in concediu, desi printre ei sunt si cei care, in aceste zile, ar fi trebuit sa stea la masa sa negocieze cu reprezentantii FMI, informeaza Antena 3. Toti ministrii au fost chemati de premierul Boc, in pelerinaj la Guvern, sa stabileasca modul in care decimeaza agentiile din subordine. Asta se intampla in teorie, pentru ca in practica vin la Palatul Victoria doar cei care au ramas in Bucuresti, desi initial, prezenta trebuia sa fie obligatorie. Sapte sefi de ministere si-au luat insa vacanta cu orice risc. Ministrul Economiei, Adrian Videanu si colegii lui de partid Radu Berceanu de la Transporturi si Mihai Stanisoara, ministrul Apararii, au ignorat dispozitia conducerii PD-L si au plecat in concediu, desi exista o decizie votata de Biroul Permanent National al partidului, care ii obliga sa ramana toata vara la serviciu. Si la PSD, vacanta a fost de nenegociat pentru unii ministri. Seful de la Mediu, Nicolae Nemirschi, ministrul Muncii, Marian Sarbu, si cel al Sanatatii, Ion Bazac sunt cu totii plecati in concedii si si-au trimis inlocuitori la discutiile cu primul ministru. Tot in vacanta este si Ilie Sarbu, ministrul Agriculturii, care de asemenea si-a trimis un subordonat la sedinta de la Palatul Victoria. Absentele de la intrevederea cu premierul nu sunt insa cele mai grave. Trei dintre ministri: Videanu, Berceanu si Marian Sarbu, fac parte si din comisia de negociere cu reprezentantii FMI, prezenti la Bucuresti. Fiind in vacanta, au lipsit si de la aceste discutii. Cronica Romana

Ecuatorul in varianta mioritica

In Florida, o familie de americani a ajuns sa locuiasca singura într-un bloc de treizeci si doua de etaje. Aceasta nu este o stire de presa; este un diagnostic al economiei mondiale. Atunci când America stranuta, restul Lumii cauta tratament pentru pneumonie cronica. Vorbim despre lumea normala, nu despre România. În România, tara fara guvern, în multe orase, prin blocurile de locuinte urla, de mai multa vreme, singuratatile, asa cum tiuie si marile pustietati prin buzunarele a peste cincizeci la suta din populatie. În timp ce americanii si multe alte natiuni înzestrate cu ratiune si har moral cauta cu înfrigurare tratamente sociale, noi traim într-o lume paralela cu firescul.

La polul opus cozii rechinului politic dâmbovitean, totul este în putrefactie. Înalti Preasfintitii Pimen si Teodosie sunt clienti ai CNSAS si DNA. Patriarhul Daniel, om de afaceri, a ajuns preaslavitorul ciolanistilor politici. Vadim si Paunescu sarutau cu versul. Patriarhul saruta cu predica si cadelnita. Principalii mincinosi oficiali ai natiei - Basescu, Geoana, Boc – l-au aruncat în derizoriu pe celebrul Pinocchio. Daca le-ar creste nasul direct proportional cu numarul minciunilor lor desucheate, ar avea nasuri mai mari decât lungimea Ecuatorului terestru. Va rog sa ma credeti ca am stiinta despre faptul ca lungimea teoretica a Ecuatorului pamântean este de 40.074,99840 km. Acesti trei megapinocchisti – plus Crin Antonescu (nas în crestere, aidoma cotelor apelor Dunarii la vreme de binecuvântare acvatica excesiva) - dau tonul depravarii morale nationale. Nastrusnica Ridzi, care a debutat spectaculos în inginerii financiare, ne-a spus pe sleau ca va dovedi în instanta faptul ca este mai curata decât lacrima neplânsa. O va dovedi. Cealalta inocenta a natiei, Udrea, a zis – si are dreptate – ca altii au comis magarii financiare mai de cucurigu decât ea. În competitia asta a jafului fara de egal, posesoarea de inteligenta blonda este o începatoare care va progresa miraculos. Justitia îi va confirma (si ei) virginitatea financiara. Pariem? Fostul premier Tariceanu este (si el) un inocent al afacerii care a dus la pierderea petrolului din platoul maritim. Contractul acela a fost semnat de o stafie potrivnica României. Avem de admirat, carevasazica, o poveste paranormala pe care Justitia o va lasa, pentru clarificare – exista precedentul navelor lui Basescu – posteritatii. Va spun eu: posteritatea este, atunci când trebuie sa cuvântam adevarul despre marile mizerii, cel mai bun amic al românilor. Daca am putea broda pe tema jafului national si cu alte argumente care îsi fac veacul prin dosare (of, Justitie româna!), va asigur ca am reusi sa demonstram ca nasul unora dintre politicienii mioriticii ar putea deveni – în situatia în care organul lor olfactiv ar creste tot direct proportional cu dimensiunile banditismului supercalificat – mult mai lung decât Ecuatorul Universului.

Aici trebuie sa ma declar învins. Desi, dupa cum ati înteles, sunt atotstiutor si a toate judecator, îmi declar incompetenta în acest domeniu. Chiar nu stiu – pur si simplu nu pot cuprinde cu mintea – ce lungime ar putea avea un asemenea Ecuator. Desi, cunoscând ca Universul este infinit…

Ion Fercu - Desteptarea

Duminica 8 dupa rusalii- Inmultirea painilor

Predica pr. Teofil Paraian la duminica 8 dupa rusalii- Inmultirea painilor

Postul Adormirii Maicii Domnului. Cuvant al Pr. Arsenie Papacioc despre Maica Domnului

Pr. Arsenie Papacioc despre Maica Domnului

Patriarhul Teoctist † 30 iulie 2007

Prea Fericitul Părinte
† TEOCTIST

Din milostivirea lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Cezareei Capadociei şi
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

(1986-2007)

Motto:

Mărturisesc acum că numai Dumnezeu ştie cu câtă dragoste şi iubire mi-am împlinit în viaţa mea din tinereţe şi până astăzi îndatoririle legate de Biserica noastră strămoşească!

Uniunea Europeana a iluziilor

Despre Uniunea Europeană ni s-a spus în mod repetat că reprezintă singura şansă a popoarelor europene de a supravieţui într-o lume dominată de puterea militară a SUA, de monopolul asupra resurselor energetice deţinut de Federaţia Rusă şi de spectaculosul avânt economic înregistrat de marile naţiuni ale Orientului Îndepărtat, precum China, Taiwan sau Japonia. Românii au privit cu speranţă umilă şi cu supuşenie la Uniunea Europeană, aşa cum strămoşii lor priveau la Înalta Poartă, la Curtea de la Viena, la Cancelaria Berlinului sau la Kremlinul Uniunii Sovietice. Au aşteptat de la Uniune împărţirea dreptăţii, o bunăstare materială dobândită rapid şi facil, ridicarea unui fel de rai al fericirii pe pământul românesc. La 1 ianuarie 2007, românii au salutat cu mare bucurie aderarea României la UE. Anii de jaf, de nedreptate, de minciună la care fuseseră condamnaţi de politicienii autohtoni, după momentul Decembrie 1989, se încheiau, deveneau doar o amintire tristă. Aşa au crezut românii! Au crezut şi s-au înşelat.

În iulie 2009, la aproape doi ani de la aderare, situaţia ţării este parcă mai nenorocită ca niciodată. Politicienii au renunţat la orice umbră de bun-simţ şi se luptă în văzul lumii pentru bucăţile rămase din cadavrul ţării, justiţia şi-a consacrat funcţia de prostituată de serviciu, făcându-i scăpaţi de pedeapsă „pe bandă rulantă“ pe politicienii penali sau pe afaceriştii care stau în spatele partidelor, economia este controlată de câţiva „moguli“, „baroni“, „băieţi deştepţi“, iar jaful la care este supusă agravează efectele crizei financiare în care se chinuieşte ţara. Românul de rând nu mai crede în nimeni şi în nimic şi trăieşte de pe azi pe mâine, singura însoţitoare fiindu-i frica. Frica de şomaj, frica de boală, frica de sărăcie, frica pentru viitorul propriei familii.

Un sondaj Eurobarometru realizat în perioada mai-iunie 2009 ne demonstrează că şi europenii din celelalte ţări membre ale Uniunii încep să-şi piardă încrederea în capacitatea UE de a salva popoarele de la dezastrul provocat de criza actuală. Peste 60% dintre europeni cred că efectele crizei se vor manifesta abia de acum înainte, aşteptându-se ca situaţia economică a Europei să fie tot mai gravă în lunile următoare. 58% dintre români apreciază în acelaşi sens, ce este mai rău abia acum începe. Într-o proporţie medie de aproximativ 35%, cetăţenii europeni, ca şi cei români, sunt foarte îngrijoraţi de perspectivele pe care le au la locul de muncă şi consideră că sunt în pericol de a ajunge şomeri. În Uniunea Europeană, şomajul afectează tot mai puternic soarta tinerilor. Astfel, în primul trimestru al acestui an, existau peste cinci milioane de tineri europeni în şomaj, adică aproximativ 19% din numărul total al europenilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. În România, peste 20% dintre tineri sunt şomeri, iar ritmul actual de degradare a situaţiei economice nu ne dă motive să sperăm că acest procent se va reduce, ci, dimpotrivă, este foarte mare probabilitatea creşterii numărului de tineri români fără loc de muncă. Uniunea Europeană şi-a propus de mai mulţi ani să realizeze o reformă a pieţei forţei de muncă. În acest sens s-a înfiinţat şi un Fond Social European, care îşi propune să ajute la crearea de noi locuri de muncă. Rezultatele concrete încă nu se văd. Ciudat îmi pare că, în pofida semieşecului primelor măsuri iniţiate în numele aşa-zisei reforme a pieţei de muncă europene, aproximativ 52% dintre europenii chestionaţi prin Eurobarometru consideră că Uniunea Europeană are un rol pozitiv în ocuparea locurilor de muncă.

Reforma pieţei de muncă europene porneşte de la premise nefavorabile. Nordul Europei este locuit de popoare care au reuşit să-şi dezvolte un sistem economic şi social în care respectul pentru drepturile cetăţeanului este superior faţă de restul continentului şi care nu se grăbesc să-şi asume aşa-zisa reformă. Ţările care formează „motorul“ Uniunii sunt foste imperii, Germania, Franţa, Marea Britanie, state ale căror cetăţeni nu au acceptat încă realitatea faptului că resursele la care au acces sunt doar cele ale propriei ţări, şi nu ale coloniilor de mult pierdute. În aceste ţări, noţiuni precum mobilitatea forţei de muncă sau educaţia permanentă a adulţilor nu sunt suficient înţelese şi, deci, nu sunt acceptate. Ţări precum Spania, Italia, Grecia sunt afectate de sărăcia moştenită din anii de după ultimul război mondial şi agravată de incapacitatea politicienilor locali de a reforma viaţa economică şi, eventual, mentalitatea popoarelor respective. La acest melanj s-au adăugat ţările care au aderat la Uniune în procesul de extindere a acesteia spre graniţa cu Imperiul Rus. Ţări cu diferite probleme economice, sociale şi politice rămase nerezolvate după căderea dictaturilor aşa-zis comuniste. Actuala criză ne va răspunde la întrebarea dacă Uniunea Europeană este doar o „fata morgana“ care ne hrăneşte cu iluzii sau o soluţie viabilă pentru supravieţuirea popoarelor europene. Vom afla în curând...

sursa

Doi patriarhi si ale lor imagini

Patriarhul Daniel este "imaginea" Audi in Romania. Audi A8, simbol al sigurantei, al bunastarii materiale, al luxului, al opulentei.

In comparatie, "Patriarhul Pavle al Serbiei, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel şi după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlnesc adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz... Astfel, odată, pe când mergea singur, suind trotuarul străzii Regele Petru I, în care se afla sediul Patriarhiei, îl ajunse, cu un Mercedes ultimul răcnet, unul din preoţii cunoscuţi ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul şi a ieşit:
- Sfinţia Voastră, permiteţi-mi să vă conduc! Spuneţi numai încotro... Patriarhul a intrat în automobil, şi îndată ce s-au pus în mişcare, a întrebat:
- Spuneţi, părinte, al cui este automobilul acesta?
- Al meu, Sfinţia Voastră!
- Opriţi! - porunci Patriarhul, a ieşit, şi-a făcut semnul Crucii şi a zis preotului:
- Dumnezeu să vă aibă în pază!

Fusese şedinţa Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinţia Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieşi din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre. Întrebă:
- Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
- Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului -răspunse preotul care-l însoţea.
- O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!"

Politica - de la tupeu la lichelism si retur

Tupeu. Lichelism. Dispret. Iresponsabilitate, Cam in acest mod ar putea fi caracterizata prestatia clasei politice. Cu indulgenta chiar, in conditiile in care orbecaim tot mai mult printr-o criza din ce in ce mai agresiva. Cu ochii spre prezidentiale, liderii au uitat cu desavarsire de soarta milioanelor de romani. Doar lupte politice disperate, cu consecinte incalculabile, de dimineata pana seara. Nimic altceva. Nu exista o initiativa legislativa de bun simt, o sedinta a Coalitiei in care cei doi parteneri sa lase deoparte pentru cateva ore orgoliile marunte si sa se gandeasca la combaterea crizei, o sesiune extraordinara la Parlament, in care problemele cu adevarat importante (si sunt, slava Domnului, atatea!) sa fie dezbatute. Partidele au intrat intr-o febra a disperarii electorale pe care o pot intelege doar cei care cunosc cat de benefica este obtinerea Puterii. Nimeni nu vrea sa faca pasul inapoi, sa renunte la paguboasa demagogie sau la disputele sterile care nu au niciun efect concret. Infiintam comisii peste comisii, toate de “ancheta”, care nu fac altceva decat sa arunce si mai mult in derizoriu imaginea unui Parlament si asa puternic decredibilizat. Nu mai exista Putere si Opozitie. Apele sunt atat de agitate incat aliantele se fac si se desfac, in functie de interese, de la o zi la alta. Liberalii identifica astazi puncte de conexiune cu social-democratii, pentru ca maine aceiasi social-democrati sa voteze alaturi de partenerii de Coalitie, impotriva liberalilor. Nebuloasa este totala, toate acestea pe fondul unei economii afectate din ce in ce mai grav de criza. Nu de comisii in care votul politic primeaza in dauna adevarului (pe cine oare mai intereseaza la nivel politic aflarea adevarului si sanctionarea drastica a celor responsabili de devalizarea bugetelor ministerelor?), ci de comisii care sa ancheteze, sa ii traga la raspundere pe cei vinovati de situatia grava in care se gaseste Romania. In timp ce toti cei care se cred intangibili in politica, finante, agentii, “smecherii” ce nu dau doi bani pe suferinta “prostimii” stau pe milioane si zeci de milioane de euro, flagelul somajului continua sa faca ravagii in Romania. Intreprinderile mici si mijlocii, ca si cele mari, au fost abandonate de un guvern incompetent pe altarul crizei, iar falimentele pe banda rulanta nu fac altceva decat sa completeze un tablou dezolant. Statisticile ne arata in fiecare luna cum ajungem jos, si mai jos. Industria, transporturile, agricultura, exporturile, sunt din ce in ce mai vulnerabile in fata recesiunii. Numarul romanilor aflati sub pragul saraciei creste cu fiecare zi, institutiile statului reprezinta doar niste focare de coruptie, birocratia este excesiva, in timp ce politicul tine strans la pieptul sau actul de Justitie si administratia publica. Educatia a fost adusa la pragul cel mai de jos al calitatii, diplomele ajungand sa nu mai aiba, practic, nicio valoare. Doar scandaluri, nemultumiri, dezamagiri. Sindicatele se pregatesc de greva generala, in conditiile in care directia in care se indreapta Romania este una gresita.

Perspectivele sunt sumbre, iar toti indicatorii economici arata ca situatia populatiei este de-a dreptul disperata. Si ne referim aici in mod deosebit la disponibilizati, la pensionari, la profesori, la cei din Justitie, la toti cei care sunt loviti crunt in aceasta perioada de neajunsurile bugetului, ca si de amatorismul si dispretul cronic al celor care au tupeul ca de la inaltimea functiilor detinute sa se comporte ca si cum nu ar avea nicio legatura cu disperarea milioanelor de romani. Liderii Coalitiei nu mai dau doi bani unii pe ceilalti. Din pacate, in aceasta lupta, nu exista decat un singur perdant: Romania. Nu Basescu sau Geoana, Boc sau Nica, sunt cei afectati de inconstienta electorala, ci toti cei care asteapta solutii pentru combaterea crizei, nu scandaluri interminabile. Este atat de greu sa fii simplu cetatean al Romaniei europene. Intr-o tara in care primii patru oameni in stat sunt Basescu, Geoana, Anastase si Boc. Cum am putea cere solutii, cand cei mai indrituiti sa le gaseasca nu fac altceva decat sa se paruiasca pe aleile electorale...

din Cronica Romana- Iulian Badea

Auto de vanzare

Autoturisme aproape noi din oferta BCR Leasing la preturi de criza. Iata oferta.

Scrisoare catre Emil B.

„În plină perioadă de criză economică este nevoie de optimism. Dacă fiecare dintre noi ne facem datoria, putem depăşi această perioadă dificilă”- Emil Boc.


Domnule premier,

Aveti dreptate. In criza, e nevoie de optimism, ca altfel crapi. Daca optimism nu e, nimic nu e, domnule Boc. Pana la urma, poporul asta a fost un popor de optimisti. Cand ne atacau turcii, ai nostri ziceau „Lasa dom-ne, ca o sa se incheie cumva si razboaiele astea, ca doar n-or dura la infinit” Si nu durau, domnule premier. Chiar se incheiau, cu toate ca dupa ele, economia noastra se dovedea secatuita rau de tot. Pe urma, mai tineti minte, pe vremea lui Ceausescu, toti eram niste optimisti mascati, convinsi ca odata si-odata tot se va termina si cu comunismul. Si uite ca iar aveam dreptate.

Optimista era si doamna Ridzi (va mai aduceti desigur aminte de ministresa pe care Dv insiva ati numit-o la Tineret), care spera sa nu se descopere potlogariile facute de ea cu banii de care aveti atata grija. Numai ca din pacate pentru coana Ridzi, optimismul ei nu prea s-a adeverit. Dar asta-i viata, domnule premier, ministrul cu m mic nu se poate pune cu Destinul cu D mare.
Pentru ca vedeti, exista optimism si optimism. Exista un optimism al sinucigasului, care spera si el sa-i reuseasca tentativa de suicid. Exista optimismul razboinicului care spera sa castige batalia, chiar daca ramane fara nimic in jur (victoria a la Pyrrus, cum ii spun unii). Si, in fine, exista un alt optimism, cel la care probabil faceti Dumneavoastra referire. E optimismul celui care spera sa se rezolve cumva de la sine problemele, fara sa faca nimic pentru asta.

Mi-a placut tare mult cum ati spus sa ne facem cu totii datoria, dom` Boc. Curat le-ati spus-o! Cum ar veni, romanii sa isi faca datoriile, asa cum si Guvernul face datorii! Ca tot veni vorba, dom- Boc, asta cu fiecare ce trebuie sa-si faca datoria, este ca se referea si la Guvern? Ca nu stiu de ce, parca in anumite zone, in afara taierii amproasta de cheltuieli, nu prea se leaga nimic din ceea ce faceti, cu toate ca intentiile sunt onorabile. E ca si cum un copil declara ca se va face ( atunci cand va fi mare) aviator, dar se duce sa urmeze cursuri de moasa comunala.

Eu insumi sunt un optimist, domnule Boc. Am fost de cand v-au instalat in functie si le promiteati profesorilor ca le veti mari salariile. Le-ati insuflat, cum ar veni, o doza de optimism Dv insiva. Sigur ca era o minciuna asta cu maritul salariilor, dar cine mai sta acum sa numere cate minciuni s-au spus…Important e sa fim optimisti. Mi-a placut de asemenea optimismul cu care anuntati tot felul de planuri anticriza. Nu se dovedeau ele eficace, dar erau de un optimism debordant. O tineti minte pe aia cu forfetarul? Doamne, cat optimism….Intre timp au crapat cateva zeci de mii de firme, dar dati-mi voie sa va zic ca se crapa si din optimism. Oricum, cred ca firmele acelea n-o mai duceau mult. Asa cum probabil ca n-o s-o mai duca nici urmatoarele zeci de mii care deja isi manifesta optimismul fata de cariera Dvs politica viitoare.

Am recitit acum cateva minute programul Dvs de guvernare. Optimism de optimism, ce mai…E drept ca dupa ce v-ati revenit din optimismul acela, ati zis ca nu stiati adevarata stare a economiei. Eu mai sper, domnule premier, sa recunoasteti ca nici acum n-o stiti. Si sa va ganditi putin mai altfel la ce e de facut. Ati auzit ca Franta a aplicat un credit fiscal strainilor. Creditul fiscal reprezintă o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate. Optimist din fire, imi dau seama ca aveti argumente solide impotriva unei asemenea solutii. Ca si impotriva unei gandiri economice relaxate, care sa puna bazele unei cresteri economice sustenabile. Pana la urma, optimist la optimist nu-si scoate ochii, nu?

Inchei, ca simt ca mi se termina optimismul. Pentru ca mai e un proverb care, putin modificat, zice cam asa. Cine ridica optimismul, de optimism va pieri.

Dan Popa's Weblog

Citatul zilei

“Creditul este bun doar doua zile din viata : in ziua in care a fost aprobat si in ziua in care a fost rambursat. In restul timpului creditul este sub supraveghere, caci atunci se manifesta riscul”- Daniel Eyles

Dan Popa's Weblog

Miscarea de la 26 Iulie a lui Fidel Castro. Inceputul revolutiei

Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum

Predica pr. Teofil Paraian - Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum

Cum arunca Elena cu banii tarii, in vremuri de criza

Ministerul Turismului - Planul anual al achiziţiilor publice pe anul 2009

-8.000 de euro pentru mochetă
-8.000 de euro pentru jaluzele verticale şi perdele
-12.000 de euro pentru mobilier de birou
-11.500 de euro pentru mobilier de computer
-câte 8.000 de euro pentru amenajarea sălilor de primire şi salilor de conferinţe
-aranjamente florale 3.000 de euro
-televizioare color 2.000 euro
-filtre de cafea 500 euro
-3.300 de euro pentru a cumpăra hârtie igienică, batiste, şerveţele de hârtie pentru mâini şi pentru masă
-3.000 de euro pentru a cumpăra odorizante de interior
-3.000 de euro pentru produse de curăţenie
-20.000 de euro curatenia in Minister
- 37.000 de euro pentru distribuţia de gaz
-37.000 de euro pentru energia electrică
-30.000 de euro pentru apă
-9.900 de euro pentru colectarea deşeurilor menajere
-15.000 de euro pentru hârtie de fotocopiatoare!!!
-2.500 de euro pentru instrumente de scris
-3.000 de euro pentru suporturi de memorie
-2500 de euro pentru CD-uri şi DVD-uri
-65.000 de euro cartuşe de toner
-186.741 de euro din bugetul ministerului şi 13.000 de euro din finanţări nerambursabile pentru achiziţia de autoturisme
-38.000 de euro pentru benzină şi motorină
-50.000 de euro pentru asigurarea CASCO a automobilelor în ţară şi străinătate
-90.000 de euro pentru telefonie fixă, 90.000 de euro pentru telefoanele mobile, 15.000 de euro pentru servicii de internet, 9.300 de euro pentru servicii de televiziune prin cablu, 15.000 de euro pentru servicii poştale de curierat. Sursa: Jurnalul national.

Si lista e mai lunga... Toate astea, chiar daca Ministerul se pare ca se va inchide in aceasta toamna. Sa ne imaginam ce cheltuieli ar fi facut Elena de Plescoi daca nu ar fi fost criza economica!

Mazare, silit sa se "pocaiasca"

PSD-istul Radu Mazăre se pocăieşte în faţa comunităţii evreieşti, după ce în urmă cu cinci zile defila pe podium îmbrăcat în uniformă de nazist.

„După durerea pe care v-am pricinuit-o involuntar, simt în acest moment nevoia de a merge în reculegere la unul dintre cele mai sfinte locuri de omagiere a inocenţilor din acest popor, care au suferit crunt în urma Holocaustului, pentru a le aduce un omagiu pios şi sincer”, susţine primarul Constanţei într-o scrisoare de scuze, remisă ieri organizaţiilor evreieşti.

El adaugă că nu împărtăşeşte „ideile naţionaliste, fasciste sau antisemite”, ba, mai mult, „din dorinţa de a cunoaşte istoria poporului evreu”, a vizitat Israelul de trei ori, „de fiecare dată mergând şi la Memorialul Yad Vashem”. „În Germania, am vizitat fostul lagăr de concentrare Dachau (la Dachau şi Yad Vashem m-am documentat şi m-am recules în memoria victimelor Holocaustului, însoţit fiind de bunul meu prieten Elan Schwartzenberg)”, adaugă Mazăre. El precizează că atât personal, cât şi în calitate de primar are relaţii „extrem de strânse şi cordiale” cu cetăţenii israelieni, companiile şi reprezentanţii comunităţii.

Mazăre enumeră o serie de firme şi îndrumă pentru relaţii către preşedintele Comunităţii Evreieşti din Constanţa, Carol Friedman. „Dovada concretă a sentimentelor mele de profundă sinceritate sunt relaţiile şi sprijinul Primăriei Municipiului Constanţa, la a cărei conducere mă aflu, faţă de nevoile specifice şi particulare ale acestei comunităţi restrânse în prezent, dar puternică şi reprezentativă, cândva, prin calitatea membrilor săi distinşi sau chiar de excepţie”, mai arată liderul PSD. Evz.ro

Ciolanul versus demnitate!

Sigur, Mazare a facut gestul de pocainta, intrucat a realizat ca organizatiile evreiesti i-ar fi anihilat toate initiativele si activitatile, probabil mergand pana la blocarea viitorului sau politic! Frica l-a facut sa dea inapoi. Frica de a-si pierde privilegiile, coroana de primar, puterea. Nu a fost destul de barbat pentru a-si asuma fapta sa, ci a preferat scuze care l-au coborat la nivelul invinsilor. Si nu orice invinsi, ci cei care cersesc indurare!

Niste impostori hotarasc cine a colaborat si cine nu cu fosta Securitate

O gasca de naimiti politic face furori in lumea politica , sportiva si mondena, si se joaca de-a Dumnezeu. Aceasta gasca decide cine trebuie aratat cu degetul, cine trebuie evitat, cine trebuie "impuscat" sau lapidat. Acesti infami indivizi l-au asasinat pe Cezar Ivanescu, unul din ultimii poeti romani, cu a lor acuzatii niciodata dovedite. Este gasca de la CNSAS(vezi foto), instrument prin care se platesc polite la orice nivel, la ordin politic sau economic.

Acum o luna, Gica Popescu, fost international roman, era declarat colaborator al securitatii, dupa ce s-au gasit vreo noua note informative semnate de acesta. Agitatie, negare, urmate de recunoastere! Bun. Trece o luna si aceleasi personaje dubioase de la CNSAS decreteaza: Gică Popescu nu a fost colaborator al Securităţii!

Stimati cetateni, daca poate cineva sa-mi spuna si mie ce inseamna asta, unde este adevarul si cine il poate rosti, il rog sa o faca fara ezitare, ca eu de minciuni m-am saturat!

Cui ii pasa de CEDO?

O avalansa de dosare privitoare la cauze de incalcare a dreptului de proprietate in Romania tind sa se prabuseasca peste Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) instanta care risca sa se blocheze daca numarul de cereri de revendicare continua. Practic, statul roman a gasit solutia si anume blocarea CEDO sub gretatea muntelui de dosare. Specialistii in domeniu continua sa faca recomandari statului sa emita ipoteze de corelare legislativa si alte solutii miraculoase. Daca privim legislatia actuala, intelegem cat de ingradit este dreptul de a revendica bunul deposedat si chiar acela de a petitiona, garantat de constitutie.

In ciuda emiterii de catre CEDO a unui numar mare de decizii care condamna statul roman, legislatia nu a tinut cont de CEDO, CA SI CUM NU AR EXISTA si mai mult, a urmat un curs opus si anume de interzicere a retrocedarii. Aparent pare absurd, dar este practic pentru clasa conducatoare. Ultima scuza oficiala este citarea unei decizii CEDO din anii 60 prin care se ingradeste accesul la justitie. In fapt vechiul slogan "ia vezi cine ne face morala!" este reluat si arata cu degetul spre CEDO. Omul simplu din Romania vede cum a ramas singur cu visele de libertate democratie si stat de drept.

Cercuri din Bucuresti mizeaza pe dorinta a primului-ministru de a indrepta legislatia din dorinta de a nu se face tara de ris. Aceste cercuri sunt la fel de bine informate ca cei care in anii 45-49 credeau la o debarcare anglo-americana in Balcanii de nord. Dezamagirea lasa locul sperantelor nejustificate iar romanul se agata de orice veste care ar parea pozitiva.

Realitatea este ca CEDO si Europa merg intr-o directie, iar Bucurestiul in cea opusa. De 20 de ani asteptam CEDO. Daca venea pe jos ar fi ajuns pina acum.

Sursa: www.romanialibera.com

Predica a Pr. Nicolae Tanase la Sfantul Maritul Prooroc Ilie Tesviteanul

Predica Pr. Nicolae Tanase la Sf. Prooroc Ilie

Predica IPS Bartolomeu Anania - Vindecarea slabanogului din Capernaum

Predica IPS Bartolomeu Anania - Vindecarea slabanogului din Capernaum

Omul instruit, pe cale de dispariţie

Omul instruit - studiu de caz? Pare un subiect pe cât de pretenţios, pe atât de preţios, în zilele noastre. Şi totuşi, în fiecare om ar putea înmuguri, într-un ceas anume, interesul pentru cultură; dorinţa de a fi un ins cultivat; de a cunoaşte cât mai multe din toate domeniile. Depinde, însă, de felul cum porneşte la drum, încă din pruncie. Unii se aventurează de bună voie în lumea lui "vreau să ştiu". Alţii, fug de rup pământul în sens opus. Mai există şi o categorie de mijloc: indivizi care, indiferent de sex, vârstă sau apartenenţă religioasă, vor să se instruiască repede şi cu folos. Ei reuşesc să-şi atingă ţinta doar pe tărâm... politic. Politica nu are nevoie, în general - după cum am văzut cu toţii - de indivizi şcoliţi. Exemple sunt destule. În acest caz şi numai în acest caz, presimţi de departe eşecul. Nu al politicianului - ajuns în fruntea instruiţilor şi neinstruiţilor - ci al comunităţii, al ţării întregi pe care are pretenţia să o manipuleze. Cred că de aici vin toate neajunsurile zilelor noastre; piedicile, erorile, amatorismele, înclusiv cele în materie de cultură. La noi, proverbul "Omul potrivit, la locul potrivit" pare să se răzbune crunt, aşa încât cu cât eşti mai nepotrivit pentru un loc, cu atât îl găseşti mai uşor. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în România nu este demn de o societate normală. În orice societate normală, politicul este cel care decide ce oameni sunt mai potriviţi în domeniul respectiv. Din această stare de lucruri pe dos, rezultă două întrebări (sau nedumeriri):

1. Este omul instruit pe cale de dispariţie?
2. După ce criterii se alege omul nepotrivit tocmai pentru un loc ce se lasă greu ocupat de omul capabil?

Desigur, mai sunt nedumeriri. Cum se întâmplă că într-un post care necesită pregătire culturală, se află un ceferist?! Cine răspunde, oare, de incapacitatea omului nepotrivit de a pune lucrurile cap la cap?! Este el fratele, cumnatul, finul propriului său naş aflat în fruntea unui "compartiment" politic, specialist, la rândul lui, în cultura leguminoaselor?! Referitor la cultură, îmi amintesc de vorbele lui Constantin Noica: "Prea mulţi buiestraşi în cultura română. Cultura e prea mult a anahoreţilor, înfrânţilor, modeştilor, complexaţilor, netrebnicilor; e prea mult o revanşă". Şi totuşi, pentru a-l cita tot pe Noica "De unde începe cultura?". "De la lucrul neprivit direct, ci reflectat - fie şi în ochii altora; ca fiinţa frumoasă. Cultura ca tăcere, asimilare, hrană. Cultura ca detectare a maladiilor realului de orice fel". Cred că "timpul" nostru cultural e pe mâna unor chirurgi care au absolvit "şcoala de măcelărie". La ce să ne mai aşteptăm?

Veronica Marinescu - Curierul National

Nota 10

Nadia Elena Comăneci a devenit prima gimnasta din toate timpurile care a obţinut scorul perfect de zece la olimpiada de la Montreal 1976.

România între Plăcintă, Ridzicol şi Diplomatul-Porno

Scena politică românească a devenit un OTV generalizat. Multă vreme am crezut că Tolea, Magda Ciumac, Piticul – Porno, Elevul – Porno, Profesoara – Porno sunt personaje numai în studioul lui Dan Diaconescu, ca într-o menajerie de circ la care ne uităm, dar nu ne băgăm să nu ne sfâşie leii. Dar viaţa m-a făcut să mă înşel amarnic. Din ce în ce mai mult politica a devenit populată de personaje din studioul „DD în direct”. Nu ne-a fost de-ajuns că avem piticul-porno că acum ne reprezintă în ţara frăţescă Diplomatul – Porno Nuică. Sunt jalnice comentariile unor bloggeri securişti că cizma de consul a fost victima unui şantaj. Păi idiotul dacă nu şi-a putut ţine pulanul în pantaloni să nu dea cu el în găurile SIS, dovedeşte clar incompetenţa nu numai a lui Nuică, dar şi a factorilor decizionali din MAE şi SIE. Cristian Diaconescu tace chitic şi se face că nu a auzit că subalternii săi stau cu mâna pe pulan la vedere, compromiţând foarte grav imaginea României şi a diplomaţiei româneşti în lume şi bătându-şi joc de bruma de românism din Moldova. Securitatea lui Nicolae Ceauşescu nu ar fi permis ca un diplomat sau un membru DIE să ajungă, prin incompetenţă, ciuca bătăii servicilor secrete ruseşti. A doua zi un astfel de om era judecat ca şi trădător, cu consecinţele legale de rigoare. În posturi cheie pentru viitorul României un astfel de porno-diplomat aduce grave prejudicii unităţii naţionale pe termen lung.

Într-un editorial de acum vreo două săptămâni am scris că numai demisia lui Ridzi de la Ministerul Tineretului mai poate opri compromiterea guvernului şi a PDL în ochii opiniei publice. Ministru Ridzi prin faptele sale a introdus un nou cuvânt - adjectiv în DEX, acela de ridzicol. Nu intru în detaliile scandalului pentru că am mai scris şi se cunosc faptele, dar nu pot fi de acord cu A. Videanu, care prin declaraţiile sale elogioae la adresa demisiei lui Ridzi mai dă o palmă credibilităţii PDL în ochii electoratului. Demisia trebuia dată în primele zile ale scandalului şi tot scandalul de presă s-ar fi stins, iar PDL nu ar fi ieşit şifonat cu vreo 5 procente în minus, în urma acestuia. În acest context nu pot fi de acord decât cu vocile lucide din PDL: Cezar Preda, Th. Stolojan, Berceanu, Sulfina Barbu, I. Oltean, Sever Voinescu şi Andreea Vass, care şi-au exprimat îngrijorarea faţă de acest abuz la adresa banului public în vreme de criză. Nu înţeleg de ce Emil Boc a acceptat să o înlocuiască pe Ridzi cu Plăcintă, o afaceristă controversată din Focşani, care are deja bube grave în CV: afaceri cu statul şi firme nedeclarate. Emil Boc a numit-o numai că a donat milioane de euro partidului? Toate aceste scandaluri de presă se referă numai la PDL, despre PSD ziariştii nu spun mai nimic, preferând o tăcere ciudată şi suspectă.

Cum s-a ajuns ca diplomaţia română să fie reprezentată de Diplomatul-Porno şi Tineretul de Ridzi şi Plăcintă? Foarte simplu. Cheia provine de la selecţia de cadre din ultimii 20 de ani în România? Atât în diplomaţie sau politică, şi nu numai, cheia promovării este următoarea: clientelismul, şpaga, sexul, corupţia, delaţiunea, nepotismul etc. Credeţi cumva că în România motorul promovării este: competenţa, profesionalismul, cinstea, corectitudinea, munca etc? Bineînţeles, a fost o întrebare retorică. Reforma adevărată va începe în România numai atunci când se va depăşi etapa fanariotă de selecţie a cadrelor în toate domeniile. Numai atunci diplomatul – porno, Nuică nu va mai fi la post în străinătate pe banii contribuabililor, ci un biet custode de bordel, iar Ridzi nu ar fi mai cheltuit din banul public ca din averea bărbatului, ci ar fi fost o simplă secretară la o şcoală din Petroşani, iar Plăcintă nu ar mai fi donat bani pentru a ajunge ministru, ca pe vremea lui Caragea, ci ar fi lăsat locul de ministru la un Bellu, Bitang sau la cineva tânăr şi cu studii, ca Vass de la PDL.

Ionuţ Ţene-napocanews.

Marea Schisma

Probabil ca majoritatea celor ce zabovesc pe acest blog stiu motivele si modul cum s-a petrecut ruptura dintre cele doua Biserici, cea mare, din 1054, intrucat rupturi de mica amploare au mai avut loc si inainte. Dar aceasta schisma a avut cele mai grave consecinte.

In fruntea cauzelor schismei trebuie asezate lipsa dragostei crestine si mai ales conceptiile diferite referitoare la fiinta si unitatea Bisericii dar si dorinta nemarturisita a papalitatii de a-si întinde stapânirea peste întreaga Biserica şi inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea. Papa prezenta pretentiile sale politice ca dogme religioase si de aceea Biserica ortodoxa lupta în fapt pentru respingerea unei false dogme , a dogmatizarii puterii lumesti universale a papei . Rezultatele au fost anatemele(16 si 24 Iulie) si in final ruptura.

Cand discutam despre ortodoxie, nu trebuie sa uitam ca Biserica Ortodoxa este Biserica propriu-zisa si nu o confesiune oarecare. Eforturile ecumenistilor de a apropia Bisericile sunt sprijinite de mari capi ai Bisericii ortodoxe, spre disperarea credinciosilor si a marilor duhovnici ortodocsi. Ce argumente clare sunt impotriva ecumenismului?

1) Nu are temei patristic

Nici un sfant nu a fost ecumenist si nu s-a rugat impreuna cu cei de alte confesiuni. Din contra, multi sfinti s-au opus ecumenismului (ex: Sfantul Marcu Eugenicul) si discutiilor cu ereticii. Cat despre rugaciunea impreuna cu ereticii, fiind interzisa de Sfintele Canoane, sfintii nu doar ca nu s-au rugat, dar chiar au strigat cu glas mare impotriva acestei grave calcari a canoanelor. De exemplu, Sf. Efrem Sirul a zis: “Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”

2) Nu se stie prea clar ce este

“Nimeni nu stie ce este ecumenismul”. Chiar un episcop foarte ecumenist - PS Serafim Joanta, o recunoaste. Nu doar ca nimeni nu stie, dar multi ortodocsi vad ce vor in ecumenism si mai ales vad ce pare bun:

• intalniri reciproce de cunoastere si intelegere
• actiuni impreuna impotriva ateismului
• pace si bunaintelegere intre confesiuni
• calea pentru unitatea crestinilor
• etc

Oricare dintre aceste viziuni, daca ar fi sa le luam separat, nu doar ca sunt bune, dar nici nu e nevoie de o idelogie ca sa se manifeste. Daca suntem ortodocsi, oricum trebuie sa plinim toate acestea, la ce ne trebuie o ideologie pentru asta? Ortodocsii au coexistat in istorie cu multe confesiuni si religii. Au trait in pace chiar si cu turcii si nu au avut ecumenismul ca sa ii invete cum sa o faca. Insa niciodata nu ei au fost sursa conflictelor, niciodata nu au pornit razboaie sau opresiuni. Daca ceilalti au facut-o, sa se impace ei intre ei, pentru ca noi ca ortodocsi oricum suntem datori sa purtam crucea fara incrancenare, iar testamentul unui martir al temnitelor comuniste este graitor: “Sa nu ne razbunati!” Nu doar el, ci toti ortodocsii care au murit si au fost oprimati de alte culte si de alte religii, nu au spus altceva vreodata. Prin urmare, argumentul ca ecumenismul este necesar deoarece facem pace intre noi este hilar: ortodocsii au fost tot timpul in pace cu toti si cu Dumnezeu, doar cu vrajmasul diavol sunt pururea in razboi ortodocsii - ori cu acesta nu vrem si nu trebuie sa facem pace.

Cu atat mai grav este ca nu stim ce inseamna ecumenismul, cu cat vedem ca deja a devenit o ideologie, cu institute, cu program, cu centre de studiu, etc. Ori a face ecumenism cata vreme nici nu stim ce inseamna nu poate fi decat falimentar pentru unitatea noastra, a ortodocsilor. Si vedem cum lupta pentru unitate cu ereticii aduce dezbinare intre ortodocsi. Noi nu am realizat inca unitatea deplina a ortodocsilor, pe schismaticii stilisti nici nu ii bagam in seama, desi au aceeasi credinta cu noi, dar pe ereticii protestanti care injura pe Maica Domnului ii numim frati in Hristos si ne pupam cu ei.

3) Pica bine pentru antihrist

O singura supra-religie in care sa nu mai exista conflicte intre oameni si neintelegeri si in care fiecare sa cedeze la lucrurile care ne despart este ceea ce isi doreste antihrist. Cand o sa vina, o sa puna mana pe ea si o sa se puna pe el in locul lui Hristos. Daca ortodocsii se roaga impreuna cu ereticii, ei calca in picioare canoanele. Cei care calca in picioare canoanele, pierd Duhul Sfant si ajung in rataciri si mai mari decat rugaciunea impreuna cu ereticii. Ora vrajmasul nu doreste altceva decat sa ne rupem de Dumnezeu. Chiar daca in aparenta parem ortodocsi, facem slujbe ortodoxe, avem biserici frumos pictate si icoane minunate, cat timp nu avem Duhul Sfant suntem ai vrajmasului. E cu totul de mirare ca vedem cum se construieste sub ochii nostri statul global, politica globala, sistemul economic global, dar cand vedem ca se pun bazele unei religii globale, ne facem ca ploua si intram in hora.

Inca unul …

Dincolo de aceste argumente, ierarhii ecumenisti ar trebui sa se gandeasca si la faptul ca Biserica trebuie sa fie si soborniceasca si sa asculte de glasul poporului care nu vrea ecumenism. Insa asa cum inaintasii lor care au semnat unirea cu papa au regretat mai apoi cand poporul nu mai venea in bisericilor unde slujeau ei, poate ca asa o sa se intample si acum. Fereasca Dumnezeu ca acesti ierarhi care iubesc atat de mult pe eretici incat uita de oile lor sa se amageasca si sa vada oi pe capre.

ortodoxie-ecumenism.com(Gigel Chiazna)

Demisia lui Ridzi, un gest la ordin, fara onoare, fara demnitate

Ministrul Tineretului si Sportului, Monica Iacob Ridzi, a demisionat ieri, pe fondul scandalului privind modul in care au fost cheltuiti 730.000 de euro pentru Ziua Tineretului. Presedintele Basescu a semnat deja decretul de numire a noului ministru in persoana senatorului PDL de Vrancea, Sorina Luminita Placinta, din Comisia de Agricultura.

In discursul de demisie, Monica Iacob Ridzi si-a sustinut in continuare nevinovatia, dar a spus ca isi da demisia "pentru a nu prelungi in mod nejustificat dezbaterea publica si a nu afecta implicit imaginea Guvernului". De asemenea, a spus ca familia sa este prea expusa presiunii scandalului: "Mama mea e deja bolnava". Pe tot parcursul scandalului, primul-ministru a declarat ca Monica Iacob Ridzi nu va pleca din Guvern daca procurorii nu vor decide inceperea urmaririi penale impotriva sa. Acest lucru nu s-a intamplat, dar se pare ca liderii PDL au decis ca pierderile politice sunt prea mari daca ministrul Ridzi ramane in Guvern.

Demisia ministrului Tineretului vine dupa ce mass-media a dezvaluit ca evenimentele platite de MTS pentru Ziua Tineretului au fost mult supraevaluate si ca realizarea lor a fost incredintata, fara licitatie, unor firme de apartament. Romania Libera.

Sigur, daca nu era lupta ziaristilor si nu in ultimul rand a bloggerilor, Ridzi nu s-ar fi dat dusa niciodata. Adio d-na Ridzi! Te-ai compromis definitiv!

Update. Traian Basescu acuza televiziunile care ar fi luat bani negri de la politicieni: Este cea mai urata motivatie a vreunei remanieri, cazul Ridzi este doar varful aisbergului.

O atitudine de rahat, cu care ne-a obisnuit Basescu, aceea de a arunca cu dejectii , in a acuza pe toata lumea, cu scopul de a-si ascunde matrapazlacurile clanului propriu.

Invatamintele lui Ion Nuica

Ce a invatat Nuica dupa ce a fost implicat in scandalul sexual care a inflamat relatiile moldo-romane:

1. La Chisinau nu se face sex caci te filmeaza politia si te da la televizor.
2. La Chisinau serviciile secrete sunt obsedate sexual si au boala voyerismului.
3. La Chisinau cand spui sex ai in vedere campanie electorala, cand spui campanie electorala ai in vedere sexul.
4. Serviciile Secrete moldovenesti se tem ca romanii “o sa-i aiba” pe moldoveni.
5. Nici la Chisinau nu poti sa ai incredere in femei.
6. La Chisinau “Uniti-va” se scrie “Unitiva”.

Sursa

Amatorismul a impanzit si Ministerul Afacerilor Externe, unde bantuie tot felul de unchi si matusi, nepoti si pupile, fara nici o pregatire pentru asa posturi, sau macar un minim de inteligenta.

TUDOR ARGHEZI 21 mai 1880-14 iulie 1967

De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?