sâmbătă, 11 iulie 2009

Băsescu Traian, culmea politicianului abil


Luni, 6 iulie 2009, preşedintele României, Traian Băsescu, a promulgat legea privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate (legea „paşapoartelor electronice”), manifestând astfel un dispreţ total faţă de reprezentanţii societăţii civile care i-au solicitat acestuia o întrevedere pentru a-i prezenta obiecţiile perfect justificate la adresa acestei legi. Legea în cauză nu instituie, aşa cum se clamează, un drept real de opţiune pe criterii de conştiinţă sau religioase, obligându-te să minţi, pretinzând că nu dispui de timpul necesar. Doar astfel poţi obţine un paşaport simplu temporar care nu conţine cip RFID pe care sunt stocate date biometrice. În final, legea presupune o rezolvare românească pentru că, trebuie să recunoaştem, că „suntem foarte ocupaţi” şi, în consecinţă, în trei zile putem obţine acel paşaport. Un astfel de paşaport reînnoibil anual te costă de 3,6 ori mai mult decât un paşaport electronic valabil pe aceeaşi durată de timp, respectiv 5 ani. Paşaportul electronic conţine cip RFID pe care sunt stocate date biometrice: amprentele digitale şi poza facială biometrică.

În aceste condiţii nici nu poate fi vorba de o posibilitate de alegere normală care ar presupune condiţii nondiscriminative. Practic, te forţează într-un mod pervers să optezi pentru paşaportul prevăzut cu cip RFID, care este mai ieftin şi se reînnoieşte o dată la cinci ani, spre deosebire de cel fără cip RFID al cărui termen de valabilitate este de 1 an, după care trebuie reînnoit.
Orice cetăţean care îşi doreşte un paşaport simplu temporar fără cip RFID vrea să poată alege în condiţii nondiscriminative. Cu alte cuvinte, preţul paşaportului simplu temporar ar trebui să fie acelaşi cu preţul paşaportului electronic şi să existe specificat în lege explicit dreptul de a alege pe criterii de conştiinţă sau religioase.

Toate aceste aspecte i-au fost aduse la cunoştinţă preşedintelui Băsescu prin intermediul consilierului său. Domnia sa, în timpul vizitei pe care a realizat-o la Mănăstirea Putna, a fost invitat să semneze referendumul pe listele celor care nu îşi doreau cipuri RFID incluse în actele de identitate. Traian Băsescu a precizat că nu crede în aşa ceva. În ce să nu creadă? În transformarea individului într-un număr? În inventarierea fiinţei umane ca pe un produs de consum? În monitorizarea, urmărirea şi controlul total care se doresc să fie realizate prin intermediul introducerii cipurilor RFID (engl. Radio Frequency Identification; rom. identificarea prin intermediul frecvenţei radio). Aici nu este vorba de credinţă, este vorba de o realitate sumbră pe care forţe obscure doresc să o instaureze în România şi nu numai.

Preşedintele Băsescu putea să mimeze democraţia, putea să îi primească pe reprezentanţii societăţii civile şi să le explice de ce va adopta decizia de a promulga această lege. Nu a făcut-o! Domnul Băsescu este o persoană extrem de informată şi un excelent manipulator. Prin persoane apropiate domniei sale a întreţinut ideea, care nu a reprezentat niciodată altceva decât o iluzie, că va achiesa la ideea referendumului iniţiat de Mănăstirea Petru Vodă, care a strâns 700 de mii de voturi a unor persoane care se opun actelor de identitate prevăzute cu cipuri RFID. Astfel, manipulând eficient, Traian Băsescu a hrănit în mod deşart expectanţele unora.

Băsescu nu are prieteni, are doar interese – ceea ce nu este rău. Fiecare dintre noi avem interese, dar interesele naţionale nu corespund, din nefericire, cu interesele domniei sale. Din postura de preşedinte ar fi fost normal ca acesta să promoveze interesele tuturor românilor. Afirm cu certitudine că toate legile aberante (codurile penal şi civil, legea paşapoartelor electronice etc.) care se adoptă în momentul de faţă sunt adoptate cu bună-ştiinţă, la solicitarea şi cu sprijinul direct al preşedintelui Băsescu la cererea expresă a celor din afară. Preşedintele Băsescu este un „zoon politikon”, un animal politic cu instinct de prădător. În mediul politic se acreditează ideea că acesta este integrat masoneriei de orientare americană, rangul său fiind mai mic decât cel deţinut de Mircea Geoană în cadrul aceleiaşi grupări. De altfel acest straniu concubinaj împotriva naturii între PDL şi PSD a fost pregătit cu doi ani în urmă de către masoni din ambele formaţiuni politice.

Se ştie intima şi profunda legătură care există între serviciile secrete din România şi preşedintele Traian Băsescu. Aşteptăm de altfel cu interes, în preambulul şi de-a lungul campaniei electorale pentru prezidenţiale, scoaterea la iveală pe piaţa media a unor noi dosare de la CNSAS pentru a întregi circul politic – „panem et circensis”. Dacă nu avem pâine din cauza crizei economice, măcar să beneficiem de circul gratuit care ni se oferă din plin. Băsescu este şi va fi extrem de atent cu viitorul său politic. Prin urmare, va urma întru totul într-un mod obedient directivele ierarhiilor superioare. Traian Băsescu este singurul care ar putea da curs referendumului iniţiat de Mănăstirea Petru Vodă prin prerogativele conferite de Constituţie. O va face doar dacă îl avantajează în contextul viitoarelor alegeri prezidenţiale. Personal cred că va prevala obedienţa domniei sale în a-şi păstra funcţia prezidenţială.

Serviciile secrete din România îşi fac datoria cu brio. În ultimul timp au infiltrat cu sârg informatori, precum şi ofiţeri sub acoperire în organizaţiile ortodoxe din ţară. Sub pretextul luptei pentru credinţa ortodoxă, românism, luptă antimasonică (sic!) şi informaţii despre anul 2012 (sic!), au promovat un soi de fundamentalism şi exclusivism. Numai noi suntem cei autentici, restul sunt pleavă! Fiinţe care nu au postit o zi în viaţa lor, care nu s-au rugat sincer lui Dumnezeu au devenit brusc, subit şi dintr-o dată promotorii luptei anti-cip şi „apostoli ai neamului”. Această strategie a serviciilor secrete a căror membrii sun grupaţi şi ei în diverse loje masonice (vezi ultima carte a lui Ovidiu Ohanesian, Puterea din umbră) care ne-a fost revelată de persoane din mediul monahal, urmăreşte o marşare exclusivă pe criterii teologice (cărora nimeni nu le contestă validitatea) şi se constituie într-o modalitate eficientă prin intermediul căreia să îi îndepărteze de lupta anti-cip pe toţi aceia care sunt de o altă confesiune decât cea ortodoxă sau împărtăşesc o altă credinţă religioasă. Îi informăm pe această cale că există persoane care nu sunt dispuse să joace în scenariul lor. Unii nu s-au dovedit naivi şi i-au trimis la plimbare pe infiltraţi, alţii însă au marşat pe această direcţie, acceptându-i. Ghinionul lor!

O eventuală campanie media care ar presupune ca punct de plecare exclusiv demersul teologic va fi uşor de contracarat prin sintagme ca fundamentalism ortodox, exclusivism, naţionalism extremist, superstiţii de ev mediu cu care a fost categorisit şi autorul acestor rânduri. De aceea în condiţiile date, ei nu se tem de un eventual referendum.

Ei se tem totuşi de faptul că persoane din mediul juridic şi academic ar putea să se ralieze mişcării anti-cip şi se asigură astfel că ei vor fi îndepărtaţi prin această modalitate exclusivă de acţiune. Şi până în prezent această strategie le-a reuşit.

Nimeni nu mişcă în PDL fără aprobarea lui Traian Băsescu. Nici Monica Iacob Ridzi, nici preşedintele grupului parlamentar PDL din Camera Deputaţilor, Mircea Toader. Toţi sunt, aşa cum plastic i-a definit d-na Ridzi, „soldaţi devotaţi ai partidului”. De altfel, cu unele mici excepţii, situaţia este aceeaşi în toate partidele politice care evoluează pe eşichierul politic românesc. Acest aspect a fost foarte clar vizibil în cazul votului în cazul legii paşapoartelor electronice. Doar 13 voturi împotrivă şi 13 abţineri, restul de 206 de deputaţi au votat pentru adoptarea acestei legi în cazul paşapoartelor electronice la votul final.

Cine cunoaşte caracterul preşedintelui a putut constata că acesta este un politician cinic, abil şi extrem de pragmatic, ahtiat după putere, înconjurat de aplaudaci servili, între care includem, din nefericire, jurnalişti şi intelectuali de la care ne-am fi aşteptat la ceva mai mult. Postura de prostituate intelectuale nu îi avantajează decât, eventual, sub aspect financiar – în definitiv, un câştig cinstit în vremuri de criză, practicând pupincurismul jurnalistic. În această categorie se încadrează posturile de televiziune B1TV şi Antena 3, acesta din urmă făcându-şi un titlu de glorie din critica constantă şi tendenţioasă la adresa preşedintelui Băsescu. Ambele ipostaze jurnalistice nu fac altceva decât să ne dezguste profund, fiind departe de echidistanţa presupusă de o minimă deontologie profesională.

O întrebare care se impune: dacă Băsescu este ceea ce este, de ce l-am vota în continuare? Un răspuns cinic pe care îl pot oferi este acesta: pentru că gradul de obedienţă al contracandidaţilor nu îl ştim. Astfel, gradul de obedienţă al eventualilor candidaţi poate să fie mult mai mare. Iar domnul Traian Băsescu este extrem de previzibil în ciuda independenţei pe care aparent o afişează.

P.S.: Softul care a fost primit de la americani de către autorităţile române pentru viitoarele cărţi de identitate prevăzute cu smart-carduri (în fapt, cipuri RFID) presupune o cheie de operare care include numărul 666. Reacţia unui informatician român care nu are nici în clin, nici în mânecă cu aspectele teologice, a fost: „Măi, nu puteau să pună şi ei 667, ca să nu fie probleme cu cei obsedaţi de apocalipsă?”. Răspunsul meu este: nu, pentru că aceia care le-au introdus îşi doresc într-un mod premeditat să instituie apocalipsa.

Radu Hadârcă

vineri, 10 iulie 2009

O fosilă vie ridzicolă


Va recomand ultimul articol semnat CTP:

"V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se? Eu nu puteam. Însă miercuri seara, mirosul emanat de d-na ministru m-a izbit prin sticla ecranului. În ultimele secunde ale emisiunii moderate de Adrian Ursu şi Oana Stancu, d-na Ridzi s-a repezit cu înfrigurare, fără s-o întrebe nimeni, fără nici o legătură cu ce se discutase („Unde sunt banii, doamna ministru?!“), în ciuda apelurilor „s-a terminat emisiunea!“ să, „comunice“ următoarea „informaţie“: ziaristului Cătălin Tolontan i s-ar fi oferit de către PSD un post de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului. Într-o proză a lui Marin Preda doi inşi se iau la trântă. Unul dintre ei, cel ticălos şi laş, când se vede cu umerii la pământ, dă drumul unui vânt la fel de puturos ca sufletul lui, sperând, cu această ultimă armă, să-şi asfixieze şi să-şi scârbească adversarul. Singura deosebire dintre insul lui Preda şi madam Ridzi este că d-sa a slobozit flatulenţa pe gură. Şi când mă gândesc că pe ambii obraji m-a pupat d-na Ridzi, brusc şi dintr-o dată, intrând în biroul meu acum câteva zile şi văzându-ne în viu pentru prima oară, şi ultima, în această viaţă…N-am să mă refer la ce am sfătuit-o, căci discuţia a fost confidenţială, dar pot să spun că a repetat obsesiv, ca şi pe posturile TV, că „n-a ştiut să comunice“, de aceea pătimeşte. În schimb, când a fost vorba să-l denigreze prosteşte (secretar de stat în MTS, mare şpagă de funcţie…) pe redactorul-şef al ziarului care a dezvăluit delapidarea de bani publici sub semnătura ministreţei Ridzi, a fost o comunicatoare atât de vioaie…

Cuvântul cel mai obscen pronunţat în legătură cu d-na Ridzi este „tânăr“. „E o campanie îndreptată împotriva unui politician tânăr“ zice d-na Ridzi. Această şopârlă cu ochi de sticlă verzi-albaştri e o mumie, o fosilă vie mai bătrână decât Ion Iliescu. N-am văzut de când mă uit la politică, asemenea colecţie istorică de tenacităţi neruşinate pentru a ieşi din rahat, aflată în posesia unei femei de 32 de ani. Aruncatul cu vina pe subordonaţii pe care tot ea i-a adus, autocritica („am fost naivă, tovarăşi, m-am încrezut în oameni”) „îmi iau angajamentul” („de acum înainte, voi verifica toate hârtiile din minister”), făcutul urechii toacă, când e întrebată a n-a oară unde sunt banii, răspunde tot a n-a oară, fără să clipească, cum că ea a dorit ca tineretul să se bucure de o sărbătoare, insinuarea că e „lucrată”, complotul politic, ca şi cum ar fi putut vreun complotist s-o silească să debiteze „aroganţe” cretine ca „nu e treaba mea ce s-a făcut cu banii” sau „nu mă prezint la comisia de anchetă parlamentară”. Văz în d-na Ridzi, putrezite, descompuse, dar încă vii, pe utemistele, utecistele, uaseceristele de frunte, chitite să ajungă, cu capul vârât între umeri, soldăţoaice credincioase ale partidului, o Aneta Spornic, o Ana Mureşan, o Suzana Gâdea. Plus, fireşte, şcoala pedelistă de mâncat fecale cu polonicul de argint, în care Emil Boc e maestru emerit.

Faptul că PD-L-ul nu a reuşit încă s-o convingă să-şi dea demisia, nici măcar să-i oprească apariţiile la TV, din ce în ce mai dărâmătoare pentru partid, demonstrează, încă o dată, anemia paralizantă de care suferă această formaţiune politică târâtă peste tot cu perfuzorul de un singur om şi fiica lui.

Până la urmă, d-na Ridzi va fi băgată la cală. Dar deja e prea târziu. În urma ei va rămâne un cuvânt care poate că va fi adoptat de limba română: ridzicol, adjectiv."

Cristian Tudor Popescu(gandul.info)

Rating din cadavre

joi, 9 iulie 2009

"Nu vrem libertatea voastra"?


Agentii FBI au declansat o ancheta dupa ce un film postat pe YouTube infatiseaza decapitarea unei replici a Statuii Libertatii din New York, transmite HotNews.ro. Clipul se incheie cu mesajul "Moarte Americii!". ziua.ro

Tot mai multa oameni din toate colturile planetei s-au saturat de "binefacerile" pe care Statele Unite le "exporta" cu multa "dragoste" si "milostenie".

Hrebenciuc: Basescu e panicat si nu se mai poate controla


Popularitatea actualului presedinte al Romaniei, Traian Basescu, va continua sa scada indeajuns incat sa piarda daca va candida pentru un nou mandat, considera strategul social-democratilor, Viorel Hrebenciuc. "Traian Basescu va scadea suficient incat sa piarda. Domnul Basescu a fost mereu peste PD-L. Dar acum el a ajuns aproape la nivelul partidului, adica a inceput sa scada", a explicat Hrebenciuc, miercuri, la Antena 3.

In opinia liderului PSD, scaderea popularitatii este efectul comportamentului sefului din ultima perioada, in care spune ca "nu se mai poate controla, nu se mai poate abtine". "Maniera in care reactioneaza la presa denota ca se afla intr-o stare de panica. A raspuns agresiv acum o saptamana sau doua unui jurnalist, iar el, in mod normal, ar fi ras si ar fi glumit. Si atunci, la Bookfest, cu Liiceanu, cand i-a spus ca nu a vrut sa spuna ca scoala romaneasca scoate filosofi, ci tampiti. Nu se mai poate abtine. Si asta il costa", a adaugat Viorel Hrebenciuc.

Sursa

Radu Duda suparat pe toata lumea


Radu Duda, candidat la presedintie, se simte persecutat de toata lumea: presa, intelectuali, politicieni. Duda scrie, pe blogul sau, ca presa bucuresteana ii blocheaza aparitiile de 50 de zile. Orice ar face, nu apare. La pachet, acuza intelectualitatea romaneasca “fashionable, adica celebra” ca este “atât de subjugata politic, economic sau psihologic, incât nu este libera sa priveasca in fata evidenta.” Ca solutie la “blocajul presei bucurestente”, Duda isi propune sa bata “comuna cu comuna, oras cu oras, municipiu cu municipiu”.

In ultimele 50 de zile am fost blocat sistematic de la orice aparitie la televiziune, radio sau in ziarele bucurestene. Si aceasta pentru ca puterea politica, cea mediatica si cea a banilor sunt atât de ingemanate si atât de proteice incât nu se mai pot deosebi nici ele insele, una de alta.

In plus, intelectualitatea româneasca, in partea ei fashionable, adica celebra, este atât de subjugata politic, economic sau psihologic, incât nu este libera sa priveasca in fata evidenta. Doua precizari: 1. Subjugarea politica poate sa insemne fie obsesia doctrinara, fie subjugarea prin apartenenta la un grup de interese si 2. Subjugarea psihologica inseamna santajarea cu ceva din trecutul persoanei, care se poate face in mod institutional sau privat”, scrie Radu Duda pe blogul sau.

napocanews.ro

Dorinta de parvenire, de mariri si de imbogatire a acestui individ, impostura, nu a scapat ochiului vigilent al poporului, care se pare ca e prea putin incantat de perspectiva de a avea un presedinte actor.

miercuri, 8 iulie 2009

Poveste a corectitudinii politice

A fost odată ca niciodată o tânără persoană pe nume Scufiţa Roşie, care trăia cu mama ei la liziera unei păduri vaste. Într-o bună zi, mama ei o rugă să ducă un coş încărcat cu fructe proaspete şi nişte apă minerală la domiciliul bunicii ei, nu pentru că asta ar fi fost treabă de femeie - nu, Doamne fereşte -, ci fiindcă făcea astfel un gest generos, care stimula dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la comunitate. În plus, bunica ei nu era bolnavă, ci mai degrabă într-o stare perfectă de sănătate fizică şi mentală, fiind absolut capabilă să aibă grijă de propria persoană, ca orice adult ajuns la maturitate.

Deci, Scufiţa Roşie îşi luă coşul şi porni la drum prin pădure. Mulţi oameni considerau pădurea ca pe un loc plin de pericole şi ameninţări, de aceea nu puneau niciodată piciorul acolo. În ciuda acestui fapt, Scufiţa Roşie avea suficientă încredere de sine şi în sexualitatea ei crescândă, încât să nu se lase intimidată de asemenea clişee freudiene.

Pe drumul spre casa Bunicuţei, Scufiţa Roşie fu acostată de un lup care o întrebă ce duce în coş. Ea îi răspunse:

- Câteva snackuri sănătoase pentru bunicuţa mea, care, cu siguranţă, este absolut capabilă să-şi poarte singură de grijă ca orice adult ajuns la maturitate.

Şi lupul îi răspunse:

- Ştii, draga mea, pădurea nu-i un loc sigur pentru fetiţe care se plimbă singure.

Scufiţa Roşie îi răspunse:

- Consider remarca ta sexistă extrem de jignitoare, însă prefer s-o ignor, gândindu-mă la statutul bine cunoscut de proscris al societăţii pe care-l ai, din cauza căruia stresul te-a obligat să elaborezi această viziune personală despre lume şi viaţă, care este cu totul valabilă. Iar acum, te rog să mă scuzi, fiindcă trebuie să-mi văd de drum.

James Garner Finn
Sursa

luni, 6 iulie 2009

Cine dictează?


Jewish Telegraph Agency arată că laureatul Premiului Nobel, portughezul Jose Saramago, a declarăt că poporul evreu nu merită mai mult decât i se acordă, adică "compasiune pentru suferinţa îndurată în timpul holocaustului".

Saramago, care a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatură în 1998, a declarat săptămâna trecută, pe când se afla în Brazilia că "a trăi la umbra holocaustului şi a pretinde să li se ierte tot ce fac pe motiv că ei înşişi au suferit în trecut, mi se pare exagerat. N-au învăţat nimic din suferinţa părinţilor şi bunicilor lor". Critic asiduu al Israelului, romancierul portughez a comparat oraşul Ramallah din Cisiordania cu lagărul de concentrare de la Auschwitz: "Spiritul de la Auschwitz e atât de prezent în Ramallah în zilele noastre, încât israelienii construiesc ziduri care ne amintesc de zidurile ghettourilor".

Specializare forţată

Supăraţi pe tupeul unora dintre români, care refuză să înghită versiunea denaturată impusă cu forţa a istoriei recente, puternicii momentului au decis să facă ordine. O serie de tineri politicieni români merituoşi vor merge în Israel să studieze holocaustul, ca să le intre bine în cap cum stau lucrurile. În România, pe lânga sărbătorirea zilei holocaustului, se vor înmulţi comemorările, seminariile, conferinţele şi vor fi puse la punct programe educaţionale despre holocaust. Acestea vor avea ca ţintă modelarea "corespunzatoare" a conştiinţei copiilor care urmează sistemul public de învăţământ. Cât despre "cârcotaşi", pe acestia îi aşteapta puşcăria şi umilirea publică.

Reproducem aici şi o declaratie oficiala a lui Daniel Mariaschin, vicepreşedinte al B’nai B’rith International (cunoscută sectă satanistă iudeo-masonică), după întrevederea de pe 2 august 2003 cu şeful statului: "La întâlnirea cu preşedintele Iliescu am convenit asupra unor paşi importanţi privind comemorarea Holocaustului şi extinderea programelor educaţionale pe această temă. În prezent aşteptăm cu interes implementarea acestui plan de acţiune. Am toată încrederea că un numar de importante organizaţii evreieşti şi experţi în acest domeniu din Statele Unite şi Israel îşi vor oferi expertiza şi experienţa în fructificarea acestor propuneri".

Cărţi interzise

Este vorba despre o carte apărută la Editura Samizdat. Această editură este un furnizor de materiale de calitate pentru cei care au mari îndoieli atât faţă de viitorul luminos care ni se rezervă alături de UE şi NATO, cât şi faţă de viziunea "oficială" asupra trecutului istoric recent.

Mai concret: cartea se numeşte "Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" şi prezintă o variantă mai puţin măgulitoare asupra numitului holocaust. Se deschide cu următorul motto: "Şi dacă ceilalţi ar accepta minciuna impusă de Partid - dacă toate rapoartele ar dovedi acelaşi lucru - minciuna ar deveni adevăr şi ar intra în istorie" (George Orwell, 1984). Cartea este scrisă în baza sistemului întrebare-răspuns, cu argumente extrase din diferite studii.

Celor de la editura Samizdat nu li se mai dă voie să comercializeze cartea. Decizia s-a luat "pe şest", în urma scandalului de anul trecut de la Targul de carte Bookarest, unde Cineva (nu spun cine, dar bănuiţi) s-a indignat pentru că a găsit "Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" expusă pe tarabe. Tocmai se desfăşurase la Bucureşti "Primăvara noilor aliaţi", în urma căreia Adrian Nastase, Rodica Stănoiu, Răzvan Theodorescu şi Ioan Rus au semnat OUG 31/2002, act normativ de tip stalinist.

Ordonanţa de urgenţă nr.31/2002 este un act normativ abuziv, dat la comandă, act care sfidează art. 30 din Constituţia României, referitor la libertatea de exprimare. Cel care consideră că mareşalul Antonescu este un erou naţional şi nu un criminal de război condamnat de o justiţie aservită şi comandată politic, şi afirmă asta public, riscă ani grei de închisoare împreună cu infractorii de drept comun. Cel care crede şi spune că holocaustul este doar o teribilă maşina de făcut bani, de stors miliarde de dolari din suferinţa unor oameni, ŞI ÎN PARTICULAR, CEL CARE SE ÎNDOIEŞTE DE EXISTENŢA ÎN ROMÂNIA A VREUNUI HOLOCAUST ANTI-EVREIESC, niciodată dovedit, riscă oprobiul public, condamnare penală şi lipsire de drepturi. AŞADAR, EXPRIMAREA UNEI OPINII SE PEDEPSEŞTE PENAL. Cei care încearca să opreasca dezbaterile publice pe o temă atât de controversată sunt temători că adevărul ar putea ieşi la iveală.

Semnalăm aici cartea lui Norman Finkelstein, "Industria Holocaustului - reflectii asupra exploatării suferintei evreieşti", unde se prezintă felul în care miliardele de dolari stoarse de la Germania şi Elveţia ca despăgubiri pentru victimele Holocaustului, au ajuns în buzunarele conducătorilor organizaţiilor sioniste care le folosesc pentru propriile scopuri.

Elie Wiesel declara: "Fiecare evreu ar trebui să-şi păstreze într-un colţ al sufletului o zonă de ură - o ură sănătoasă şi bărbătească - pentru ceea ce personifică germanul şi ceea ce persistă în Germania. Să procedam altfel ar însemna să ne trădăm morţii" (Elie Wiesel, Legends of our time, NY, Avon Books, 1968).

Videoclip interzis

MTV Romania a oprit de la difuzare o piesă din cauza faptului că eroina din clipul video se îndrăgosteşte de un ofiţer Wehrmacht.

Piesa "Speram să fii tu", interpretată de Angel (Raluca Ciocarlan), a fost interzisă la MTV România, întrucât conţinutul video-clipului a generat reacţii negative din partea comunităţii evreieşti din ţară. MTV-ul s-a autosesizat în urma apariţiei în presă a unui material pe această temă (în Jurnalul Naţional). Un oficial a motivat decizia postului arătând că "imaginile din clip amintesc evreilor de suferinţele fizice şi mentale pe care le-au cauzat naziştii. Îndepartând această melodie, ne alaturăm comunităţilor evreieşti de pretutineni, respectându-le trecutul".

Shai Aharoni, corespondentul în România al cotidianului "MAARIV", este cel care ceruse postului de televiziune oprirea difuzării, declarând: "Evreii din Romania care l-au vizionat s-au simţit jigniţi şi au plâns. Articolul pe care l-am scris pe aceasta temă va fi de interes în Israel". Autorul scenariului pentru videoclip, Dragoş Buliga, a spus ca nu intenţiona să atace evreii, ci doar să prezinte o poveste de dragoste din al doilea război mondial, neputând fi vorba de propagandă politică.

Consiliul Naţional al Audio-Vizualului aprobase difuzarea piesei, însă, după plângerile venite de la comunitatea evreiească, membrii săi s-au întâlnit pentru a rediscuta legitimitatea difuzării înregistrării. sursa: http://www.roaim.com

Traian Băsescu este tot mai singur şi mai hăituit


"Traian Băsescu este tot mai singur şi mai hăituit, dar dacă îşi revine voi fi primul care dă în el." Declaraţia îi aparţine jurnalistului Ion Cristoiu, prezent în emisiunea 100% a lui Robert Turcescu. Gazetarul a răspuns astfel celor care îl acuză că în ultima vreme a schimbat macazul de la stânga, la dreapta. "O să râdeţi. Îl simt. Sau dacă-şi revine şi începe domnia-sa să dea scatoalce, o să vedeţi că eu voi fi primul care dau în el", a declarat Ion Cristoiu. sursa: Realitatea TV

duminică, 5 iulie 2009

Mediafax