Parfum de tigara

Pe toate posturile TV au aparut clipuri platite de British American Tobacco, pentru combaterea contrabandei cu tigari. Un clip ne spune chiar ca aceasta contrabanda ar incuraja crima organizata. Inseamna ca angajati ai statului roman fac parte din retele de crima organizata, deoarece cea mai mare parte din castiguri se strecoara in buzunarele celor de la Politia Vamala si de la Vama(vezi articolul cu imparteala). Nu, sa nu credeti ca sergentul de la Politia Vamala si cu functionarul vamal pleaca cu buzunarele pline. Ei pleaca cu mici resturi. Grosul merge la sefii de la Bucuresti, pe care ii doare in cot ca statul roman sau BAT pierde bani. Din cand in cand, un fraier este dat pe mana justitiei, in timp ce cresc vile si masini de lux in curtile functionarilor. Romanul de rand e multumit ca fumeaza mai ieftin cu vreo 2-3 lei si o gramada de oameni traiesc din comertul cu amanuntul. Iar eu nu mi-l imaginez pe fumator ca fuge la butic si cere repede un cartus de tigari cu 100 de ron, cand poate sa-l cumpere cu 70-75. Mai bine cu crima organizata si tigari ieftine!

PS. Iluminatii de Ivanda au un articol interesant!

Kikinda, oras patriarhal

Astazi am fost intr-o vizita scurta la fratii nostri sarbi din Kikinda, oras patriarhal. L-am revazut dupa 11 ani, pe cand Serbia era bombardata de criminalii NATO. Orasul e acelasi, oamenii sunt la fel de minunati. Linistea si curatenia ma fac sa regret ca trebuie sa ma intorc asa de repede. Dar, ei cu ei, noi cu ai nostri!

Frank Sinatra. In Memoriam

Manastirea Saraca

Astazi, in zi de mare sarbatoare, ziua Inaltarii Domnului Nostru Iisus Hristos, am vizitat Manastirea Saraca din Banat, un loc ales, plin de dragoste si ravna pentru cel ce a infrant moartea si pacatul, pentru ca noi sa avem libera calea spre mantuire. Va sfatuiesc ca in peregrinarile voastre prin Romania, sa nu ocoliti acest lacas al Domnului, caci veti fi mai mult decat impresionati. Mai multe informatii despre manastire, aici.

Înaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos

Hristos s-a inaltat!

Îl lăudăm şi-L binecuvântăm pe Domnul care, prin Înălţarea Sa, ne-a deschis mintea ca să pricepem şi să vedem calea şi scopul vieţii noastre. Lăudăm şi binecuvântăm pe Tatăl, care răspunde iubirii noastre pentru Fiul cu iubirea Lui, şi Îşi face locaşul său, împreună cu Fiul, întru toţi cei care ţin şi mărturisesc poruncile Domnului.

Şi în toată vremea Îl păstrăm în minte pe Tatăl şi pe Fiul, lăudându-l şi binecuvântându-l întocmai ca Apostolii din cetatea Ierusalimului - aşteptând putere de sus: Duhul, Mângâietorul - ca să vină peste noi: Cel Care vine peste noi toţi la Botezul nostru, dar care pleacă de la noi pentru păcatele noastre.

Fie ca să se reînnoiască în noi omul cel întreg, cel ceresc; să ne învrednicim, întocmai ca Apostolii, să primim binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos Cel slăvit şi înălţat, căruia I Se cuvine slava şi lauda, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt - Treimea cea de-o fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Sf. Nicolae Velimirovici

Va exploda mămăliga?

Programul de austeritate anunţat de către preşedintele şi guvernul României îl sileşte pe cetăţeanul român să-şi strângă cu sadism cureaua. La Bucureşti se comentează aspru măsurile de reducere a salariilor bugetarilor şi a pensiilor, se vorbeşte despre hoţie ca politică de stat, dar nu şi despre ingredientul esenţial, fără de care toate aceste sacrificii nu vor fi justificate: încrederea.

Probabil că niciodată în ultimul deceniu românii nu au avut un motiv mai bun pentru a-şi exhiba nemulţumirile în stradă. Implacabila scădere unitară a salariilor cu 25% îi va pune pe profesori şi pe angajaţii din sistemul sanitar într-o situaţie imposibilă, în timp ce zeci de mii de bugetari vor rămâne fără loc de muncă. Supradimensionarea cheltuielilor publice în ultimii ani a fost nechibzuită, după cum admite chiar preşedintele Traian Băsescu. Aceşti ultimi ani, în care România a fost guvernată consecutiv sau simultan de toate cele patru partide prezente în Parlamentul României. Aceşti ultimi ani, de care a profitat o elită politică, dar a cărei factură urmează să fie plătită de către noi toţi, deopotrivă. Guvernanţii României îşi roagă poporul să strângă cureaua, căci aceasta este de fapt traducerea apelului la solidaritate lansat de Traian Băsescu.

Vor accepta oamenii aceste sacrificii sau nu? Este întrebarea esenţială în aceste zile.

Capete au căzut prin vecini

Deşi temperamentul românilor nu este atât de iute, reacţia grecilor îndeamnă la meditaţie. Demonstraţiile violente de la Atena şi valul de greve nu contribuie defel la redresarea economică a Greciei. În mult mai temperata Letonie, măsurile severe impuse de guvern la începutul lui 2009 au declanşat manifestaţii violente şi de cea mai mare amploare în ultimii 20 de ani. Consecutiv, premierul de atunci, Ivars Godmanis a demisionat împreună cu întregul guvern.

O criză la fel de severă, care a lovit din plin Ungaria în 2008, impunând măsuri de austeritate chiar mai severe decât cele din România, nu a scos lumea în stradă doar pentru că rezervele de furie fuseseră deja consumate în timpul scandalului premierului Ferenc Gyurcsany, care recunoscuse cu ceva timp înainte că şi-a minţit alegătorii. Poliţa nu a rămas însă neplătită, opoziţia câştigând zdrobitor alegerile din aprilie 2010.

Revenind la Grecia, succesul uriaşei greve declanşate săptămâna trecută a fost alimentat nu atât de criza financiară a ţării, cât mai ales de criza de încredere a populaţiei în clasa politică per ansamblu. Acelaşi tip de resort care a catalizat tulburările din Letonia şi Ungaria.

Va face poc?

Starea prezentă a economiei României, deşi lamentabilă, arată mai bine decât situaţia Greciei sau cea în care s-au aflat Letonia şi Ungaria. Există însă un punct în care politicienii români au a se teme mult mai mult decât colegii lor maghiari sau letoni.

În ochii bătrânului marinar ajuns Preşedinte, oamenii văd doar istoria unor compromisuri făcute de dragul puterii, nu al binelui public. În ochii liderilor de partid, tineri sau nu, oamenii nu mai văd decât averile şi salariile sfruntate ale politicienilor. Poporul nu mai are încredere în guvernanţii săi, într-un moment în care încrederea este condiţia sine qua non a reuşitei programului de austeritate. Iar când poporul nu mai primeşte nici mormanul de pâine, dar nici idealul în care să creadă, mămăliga se poate transforma într-un exploziv periculos. sursa: Deutsche Welle

Un fleac. Ne-au falimentat!

Traiti bine? Ei da! Dar cu noi cum ramane? Acestia sunt complicii asasinilor economici de care vorbea John Perkins astfel:

Duminica orbului din naștere