sâmbătă, 18 iulie 2009

Omul instruit, pe cale de dispariţie


Omul instruit - studiu de caz? Pare un subiect pe cât de pretenţios, pe atât de preţios, în zilele noastre. Şi totuşi, în fiecare om ar putea înmuguri, într-un ceas anume, interesul pentru cultură; dorinţa de a fi un ins cultivat; de a cunoaşte cât mai multe din toate domeniile. Depinde, însă, de felul cum porneşte la drum, încă din pruncie. Unii se aventurează de bună voie în lumea lui "vreau să ştiu". Alţii, fug de rup pământul în sens opus. Mai există şi o categorie de mijloc: indivizi care, indiferent de sex, vârstă sau apartenenţă religioasă, vor să se instruiască repede şi cu folos. Ei reuşesc să-şi atingă ţinta doar pe tărâm... politic. Politica nu are nevoie, în general - după cum am văzut cu toţii - de indivizi şcoliţi. Exemple sunt destule. În acest caz şi numai în acest caz, presimţi de departe eşecul. Nu al politicianului - ajuns în fruntea instruiţilor şi neinstruiţilor - ci al comunităţii, al ţării întregi pe care are pretenţia să o manipuleze. Cred că de aici vin toate neajunsurile zilelor noastre; piedicile, erorile, amatorismele, înclusiv cele în materie de cultură. La noi, proverbul "Omul potrivit, la locul potrivit" pare să se răzbune crunt, aşa încât cu cât eşti mai nepotrivit pentru un loc, cu atât îl găseşti mai uşor. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în România nu este demn de o societate normală. În orice societate normală, politicul este cel care decide ce oameni sunt mai potriviţi în domeniul respectiv. Din această stare de lucruri pe dos, rezultă două întrebări (sau nedumeriri):

1. Este omul instruit pe cale de dispariţie?
2. După ce criterii se alege omul nepotrivit tocmai pentru un loc ce se lasă greu ocupat de omul capabil?

Desigur, mai sunt nedumeriri. Cum se întâmplă că într-un post care necesită pregătire culturală, se află un ceferist?! Cine răspunde, oare, de incapacitatea omului nepotrivit de a pune lucrurile cap la cap?! Este el fratele, cumnatul, finul propriului său naş aflat în fruntea unui "compartiment" politic, specialist, la rândul lui, în cultura leguminoaselor?! Referitor la cultură, îmi amintesc de vorbele lui Constantin Noica: "Prea mulţi buiestraşi în cultura română. Cultura e prea mult a anahoreţilor, înfrânţilor, modeştilor, complexaţilor, netrebnicilor; e prea mult o revanşă". Şi totuşi, pentru a-l cita tot pe Noica "De unde începe cultura?". "De la lucrul neprivit direct, ci reflectat - fie şi în ochii altora; ca fiinţa frumoasă. Cultura ca tăcere, asimilare, hrană. Cultura ca detectare a maladiilor realului de orice fel". Cred că "timpul" nostru cultural e pe mâna unor chirurgi care au absolvit "şcoala de măcelărie". La ce să ne mai aşteptăm?

Veronica Marinescu - Curierul National

Nota 10


Nadia Elena Comăneci a devenit prima gimnasta din toate timpurile care a obţinut scorul perfect de zece la olimpiada de la Montreal 1976.

vineri, 17 iulie 2009

România între Plăcintă, Ridzicol şi Diplomatul-Porno


Scena politică românească a devenit un OTV generalizat. Multă vreme am crezut că Tolea, Magda Ciumac, Piticul – Porno, Elevul – Porno, Profesoara – Porno sunt personaje numai în studioul lui Dan Diaconescu, ca într-o menajerie de circ la care ne uităm, dar nu ne băgăm să nu ne sfâşie leii. Dar viaţa m-a făcut să mă înşel amarnic. Din ce în ce mai mult politica a devenit populată de personaje din studioul „DD în direct”. Nu ne-a fost de-ajuns că avem piticul-porno că acum ne reprezintă în ţara frăţescă Diplomatul – Porno Nuică. Sunt jalnice comentariile unor bloggeri securişti că cizma de consul a fost victima unui şantaj. Păi idiotul dacă nu şi-a putut ţine pulanul în pantaloni să nu dea cu el în găurile SIS, dovedeşte clar incompetenţa nu numai a lui Nuică, dar şi a factorilor decizionali din MAE şi SIE. Cristian Diaconescu tace chitic şi se face că nu a auzit că subalternii săi stau cu mâna pe pulan la vedere, compromiţând foarte grav imaginea României şi a diplomaţiei româneşti în lume şi bătându-şi joc de bruma de românism din Moldova. Securitatea lui Nicolae Ceauşescu nu ar fi permis ca un diplomat sau un membru DIE să ajungă, prin incompetenţă, ciuca bătăii servicilor secrete ruseşti. A doua zi un astfel de om era judecat ca şi trădător, cu consecinţele legale de rigoare. În posturi cheie pentru viitorul României un astfel de porno-diplomat aduce grave prejudicii unităţii naţionale pe termen lung.

Într-un editorial de acum vreo două săptămâni am scris că numai demisia lui Ridzi de la Ministerul Tineretului mai poate opri compromiterea guvernului şi a PDL în ochii opiniei publice. Ministru Ridzi prin faptele sale a introdus un nou cuvânt - adjectiv în DEX, acela de ridzicol. Nu intru în detaliile scandalului pentru că am mai scris şi se cunosc faptele, dar nu pot fi de acord cu A. Videanu, care prin declaraţiile sale elogioae la adresa demisiei lui Ridzi mai dă o palmă credibilităţii PDL în ochii electoratului. Demisia trebuia dată în primele zile ale scandalului şi tot scandalul de presă s-ar fi stins, iar PDL nu ar fi ieşit şifonat cu vreo 5 procente în minus, în urma acestuia. În acest context nu pot fi de acord decât cu vocile lucide din PDL: Cezar Preda, Th. Stolojan, Berceanu, Sulfina Barbu, I. Oltean, Sever Voinescu şi Andreea Vass, care şi-au exprimat îngrijorarea faţă de acest abuz la adresa banului public în vreme de criză. Nu înţeleg de ce Emil Boc a acceptat să o înlocuiască pe Ridzi cu Plăcintă, o afaceristă controversată din Focşani, care are deja bube grave în CV: afaceri cu statul şi firme nedeclarate. Emil Boc a numit-o numai că a donat milioane de euro partidului? Toate aceste scandaluri de presă se referă numai la PDL, despre PSD ziariştii nu spun mai nimic, preferând o tăcere ciudată şi suspectă.

Cum s-a ajuns ca diplomaţia română să fie reprezentată de Diplomatul-Porno şi Tineretul de Ridzi şi Plăcintă? Foarte simplu. Cheia provine de la selecţia de cadre din ultimii 20 de ani în România? Atât în diplomaţie sau politică, şi nu numai, cheia promovării este următoarea: clientelismul, şpaga, sexul, corupţia, delaţiunea, nepotismul etc. Credeţi cumva că în România motorul promovării este: competenţa, profesionalismul, cinstea, corectitudinea, munca etc? Bineînţeles, a fost o întrebare retorică. Reforma adevărată va începe în România numai atunci când se va depăşi etapa fanariotă de selecţie a cadrelor în toate domeniile. Numai atunci diplomatul – porno, Nuică nu va mai fi la post în străinătate pe banii contribuabililor, ci un biet custode de bordel, iar Ridzi nu ar fi mai cheltuit din banul public ca din averea bărbatului, ci ar fi fost o simplă secretară la o şcoală din Petroşani, iar Plăcintă nu ar mai fi donat bani pentru a ajunge ministru, ca pe vremea lui Caragea, ci ar fi lăsat locul de ministru la un Bellu, Bitang sau la cineva tânăr şi cu studii, ca Vass de la PDL.

Ionuţ Ţene-napocanews.

joi, 16 iulie 2009

Marea Schisma

Probabil ca majoritatea celor ce zabovesc pe acest blog stiu motivele si modul cum s-a petrecut ruptura dintre cele doua Biserici, cea mare, din 1054, intrucat rupturi de mica amploare au mai avut loc si inainte. Dar aceasta schisma a avut cele mai grave consecinte.

In fruntea cauzelor schismei trebuie asezate lipsa dragostei crestine si mai ales conceptiile diferite referitoare la fiinta si unitatea Bisericii dar si dorinta nemarturisita a papalitatii de a-si întinde stapânirea peste întreaga Biserica şi inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea. Papa prezenta pretentiile sale politice ca dogme religioase si de aceea Biserica ortodoxa lupta în fapt pentru respingerea unei false dogme , a dogmatizarii puterii lumesti universale a papei . Rezultatele au fost anatemele(16 si 24 Iulie) si in final ruptura.

Cand discutam despre ortodoxie, nu trebuie sa uitam ca Biserica Ortodoxa este Biserica propriu-zisa si nu o confesiune oarecare. Eforturile ecumenistilor de a apropia Bisericile sunt sprijinite de mari capi ai Bisericii ortodoxe, spre disperarea credinciosilor si a marilor duhovnici ortodocsi. Ce argumente clare sunt impotriva ecumenismului?

1) Nu are temei patristic

Nici un sfant nu a fost ecumenist si nu s-a rugat impreuna cu cei de alte confesiuni. Din contra, multi sfinti s-au opus ecumenismului (ex: Sfantul Marcu Eugenicul) si discutiilor cu ereticii. Cat despre rugaciunea impreuna cu ereticii, fiind interzisa de Sfintele Canoane, sfintii nu doar ca nu s-au rugat, dar chiar au strigat cu glas mare impotriva acestei grave calcari a canoanelor. De exemplu, Sf. Efrem Sirul a zis: “Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!

2) Nu se stie prea clar ce este

“Nimeni nu stie ce este ecumenismul”. Chiar un episcop foarte ecumenist - PS Serafim Joanta, o recunoaste. Nu doar ca nimeni nu stie, dar multi ortodocsi vad ce vor in ecumenism si mai ales vad ce pare bun:

  • intalniri reciproce de cunoastere si intelegere
  • actiuni impreuna impotriva ateismului
  • pace si bunaintelegere intre confesiuni
  • calea pentru unitatea crestinilor
  • etc

Oricare dintre aceste viziuni, daca ar fi sa le luam separat, nu doar ca sunt bune, dar nici nu e nevoie de o idelogie ca sa se manifeste. Daca suntem ortodocsi, oricum trebuie sa plinim toate acestea, la ce ne trebuie o ideologie pentru asta? Ortodocsii au coexistat in istorie cu multe confesiuni si religii. Au trait in pace chiar si cu turcii si nu au avut ecumenismul ca sa ii invete cum sa o faca. Insa niciodata nu ei au fost sursa conflictelor, niciodata nu au pornit razboaie sau opresiuni. Daca ceilalti au facut-o, sa se impace ei intre ei, pentru ca noi ca ortodocsi oricum suntem datori sa purtam crucea fara incrancenare, iar testamentul unui martir al temnitelor comuniste este graitor: “Sa nu ne razbunati!” Nu doar el, ci toti ortodocsii care au murit si au fost oprimati de alte culte si de alte religii, nu au spus altceva vreodata. Prin urmare, argumentul ca ecumenismul este necesar deoarece facem pace intre noi este hilar: ortodocsii au fost tot timpul in pace cu toti si cu Dumnezeu, doar cu vrajmasul diavol sunt pururea in razboi ortodocsii - ori cu acesta nu vrem si nu trebuie sa facem pace.

Cu atat mai grav este ca nu stim ce inseamna ecumenismul, cu cat vedem ca deja a devenit o ideologie, cu institute, cu program, cu centre de studiu, etc. Ori a face ecumenism cata vreme nici nu stim ce inseamna nu poate fi decat falimentar pentru unitatea noastra, a ortodocsilor. Si vedem cum lupta pentru unitate cu ereticii aduce dezbinare intre ortodocsi. Noi nu am realizat inca unitatea deplina a ortodocsilor, pe schismaticii stilisti nici nu ii bagam in seama, desi au aceeasi credinta cu noi, dar pe ereticii protestanti care injura pe Maica Domnului ii numim frati in Hristos si ne pupam cu ei.

3) Pica bine pentru antihrist

O singura supra-religie in care sa nu mai exista conflicte intre oameni si neintelegeri si in care fiecare sa cedeze la lucrurile care ne despart este ceea ce isi doreste antihrist. Cand o sa vina, o sa puna mana pe ea si o sa se puna pe el in locul lui Hristos. Daca ortodocsii se roaga impreuna cu ereticii, ei calca in picioare canoanele. Cei care calca in picioare canoanele, pierd Duhul Sfant si ajung in rataciri si mai mari decat rugaciunea impreuna cu ereticii. Ora vrajmasul nu doreste altceva decat sa ne rupem de Dumnezeu. Chiar daca in aparenta parem ortodocsi, facem slujbe ortodoxe, avem biserici frumos pictate si icoane minunate, cat timp nu avem Duhul Sfant suntem ai vrajmasului. E cu totul de mirare ca vedem cum se construieste sub ochii nostri statul global, politica globala, sistemul economic global, dar cand vedem ca se pun bazele unei religii globale, ne facem ca ploua si intram in hora.

Inca unul …

Dincolo de aceste argumente, ierarhii ecumenisti ar trebui sa se gandeasca si la faptul ca Biserica trebuie sa fie si soborniceasca si sa asculte de glasul poporului care nu vrea ecumenism. Insa asa cum inaintasii lor care au semnat unirea cu papa au regretat mai apoi cand poporul nu mai venea in bisericilor unde slujeau ei, poate ca asa o sa se intample si acum. Fereasca Dumnezeu ca acesti ierarhi care iubesc atat de mult pe eretici incat uita de oile lor sa se amageasca si sa vada oi pe capre.

ortodoxie-ecumenism.com(Gigel Chiazna)

miercuri, 15 iulie 2009

Demisia lui Ridzi, un gest la ordin, fara onoare, fara demnitate

Ministrul Tineretului si Sportului, Monica Iacob Ridzi, a demisionat ieri, pe fondul scandalului privind modul in care au fost cheltuiti 730.000 de euro pentru Ziua Tineretului. Presedintele Basescu a semnat deja decretul de numire a noului ministru in persoana senatorului PDL de Vrancea, Sorina Luminita Placinta, din Comisia de Agricultura.

In discursul de demisie, Monica Iacob Ridzi si-a sustinut in continuare nevinovatia, dar a spus ca isi da demisia "pentru a nu prelungi in mod nejustificat dezbaterea publica si a nu afecta implicit imaginea Guvernului". De asemenea, a spus ca familia sa este prea expusa presiunii scandalului: "Mama mea e deja bolnava". Pe tot parcursul scandalului, primul-ministru a declarat ca Monica Iacob Ridzi nu va pleca din Guvern daca procurorii nu vor decide inceperea urmaririi penale impotriva sa. Acest lucru nu s-a intamplat, dar se pare ca liderii PDL au decis ca pierderile politice sunt prea mari daca ministrul Ridzi ramane in Guvern.

Demisia ministrului Tineretului vine dupa ce mass-media a dezvaluit ca evenimentele platite de MTS pentru Ziua Tineretului au fost mult supraevaluate si ca realizarea lor a fost incredintata, fara licitatie, unor firme de apartament. Romania Libera.

Sigur, daca nu era lupta ziaristilor si nu in ultimul rand a bloggerilor, Ridzi nu s-ar fi dat dusa niciodata. Adio d-na Ridzi! Te-ai compromis definitiv!

Update. Traian Basescu acuza televiziunile care ar fi luat bani negri de la politicieni: Este cea mai urata motivatie a vreunei remanieri, cazul Ridzi este doar varful aisbergului.

O atitudine de rahat, cu care ne-a obisnuit Basescu, aceea de a arunca cu dejectii , in a acuza pe toata lumea, cu scopul de a-si ascunde matrapazlacurile clanului propriu.

marți, 14 iulie 2009

Invatamintele lui Ion Nuica

Ce a invatat Nuica dupa ce a fost implicat in scandalul sexual care a inflamat relatiile moldo-romane:

1. La Chisinau nu se face sex caci te filmeaza politia si te da la televizor.
2. La Chisinau serviciile secrete sunt obsedate sexual si au boala voyerismului.
3. La Chisinau cand spui sex ai in vedere campanie electorala, cand spui campanie electorala ai in vedere sexul.
4. Serviciile Secrete moldovenesti se tem ca romanii “o sa-i aiba” pe moldoveni.
5. Nici la Chisinau nu poti sa ai incredere in femei.
6. La Chisinau “Uniti-va” se scrie “Unitiva”.

Sursa

Amatorismul a impanzit si Ministerul Afacerilor Externe, unde bantuie tot felul de unchi si matusi, nepoti si pupile, fara nici o pregatire pentru asa posturi, sau macar un minim de inteligenta.

TUDOR ARGHEZI 21 mai 1880-14 iulie 1967



De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

luni, 13 iulie 2009

Joaca de-a finantele


Ce se intampla cand pui un expert in borduri sa faca politica fiscala? Omori 80.000 de firme in sase luni si scazi incasarile la buget cu 2%.

Numarul firmelor care si-au suspendat activitatea in primele sase luni din 2009 a crescut de zece ori fata de aceeasi perioada din 2008. Numarul firmelor inchise la cererea patronilor a crescut de cinci ori. Un rezultat impresionant si un CV pe masura.

Multumim domnule ministru! Tineti-o tot asa pana intram in incapacitate de plata.

Cristian Ionita(Financiarul.com)

Compay Segundo 1907-2003




Compay Segundo - Guantanamera

Mediafax