sâmbătă, 21 mai 2011

Duminica Samarinencei

În Duminica a cincea după Paşti prăznuim sărbătoarea Samarinencei. Praznicul se înscrie în ciclul duminicilor de după Paşti, care îl prezintă pe Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu, întrupat, venit în lume în căutarea omului căzut în păcat, pentru a-l ridica din această stare şi a-l repune în demnitatea cea dintâi. Până acum L-am văzut pe Hristos în mijlocul poporului iudeu, poporul ales, pe care Dumnezeu îl condusese în chip minunat în istorie. În această duminică Hristos se revelează unei femei de alt neam - unei samarinence (Ioan 4, 1-42).

Ştim că samarinenii erau urâţi, dispreţuiţi de iudei din pricină că ţineau doar o parte din Lege. Dacă iudeii îi urau pe samarineni, Hristos îi iubea. El venise în lume pentru toţi oamenii, venise să desfiinţeze barierele dintre iudei şi elini, dintre robi şi slobozi, venise să facă din întreaga umanitate un popor al lui Dumnezeu. Acesta este mesajul Duminicii Samarinencei, când îl vedem pe Hristos căutând nu un popor sau o seminţie anume, ci suflete curate, însetate de veşnicie, cărora să le potolească setea cu apele nemuririi.

Sfânta Evanghelie de la Ioan (4, 1-42), ne relatează că Mântuitorul trecând prin Samaria, fiind obosit, S-a aşezat să se odihnească lângă fântâna lui Iacov. Acolo L-a întâlnit o femeie samarineancă, venită din cetate pentru a scoate apă, femeie căreia Hristos i s-a revelat ca fiind Mesia cel prezis de profeţi. Este demn de admirat modul în care Hristos s-a descoperit femeii. El nu i-a spus dintr-o dată cine este, ci mai întâi a pregătit-o pentru a putea primi descoperirea, lucru subliniat de Sinaxarul sărbătorii care ne spune că: „Hristos, ca să nu sperie pe femeie nu-i spune despre Sine că este mai mare decât Iacob, ci aduce din nou vorba despre apă, înfăţişând mai departe cât de mai presus de toate este aceasta, devreme ce dacă bea cineva din apa aceasta, nu va înseta niciodată”. Hristos i-a deschis astfel inima femeii, făcându-o să-L recunoască drept un prooroc, să se gândească chiar la Mesia cel profeţit, şi atunci Hristos „cunoscând bunăvoinţa femeii şi că samarinenii ştiau şi ei cele cu privire la Mesia, din cărţile lui Moise şi mai ales din locul acesta „Că prooroc va ridica vouă Domnul Dumnezeu”, ca şi din multe altele, zice: Eu sunt Mesia!“.

Descoperirea a fost categorică. Samarineanca s-a învrednicit să audă de la Hristos ceea ce foarte puţini dintre iudei auziseră. Hristos nu ţinea cont de neam, El căuta inimi sincere, deschise, gata să-L primească. Această recunoaştere a lui Hristos de către samarineancă o cântăm la Vecernia acestei duminici, spunând: „Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi împreună veşnic, Izvorul tămăduirilor, a venit la fântână şi o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care văzându-o Mântuitorul, a zis: Dă-mi apă să beau şi mergi de cheamă pe bărbatul tău! Iar ea grăind ca unui om iar nu ca unui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis: Nu am bărbat! Şi Învăţătorul a zis către dânsa: Adevărat ai zis: Nu am bărbat; căci cinci ai avut şi acum pe care-l ai nu-ti este bărbat Iar ea mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga mulţimilor, grăind: Veniţi de vedeţi pe Hristos, Carele dăruieşte lumii mare milă“.

Mărturisim şi noi că Cel ce a întâmpinat-o pe samarineancă, a fost Însuşi Ziditorul universului, minunându-ne în fata iubirii Lui de oameni. 

Lângă fântâna lui Iacov aflând Iisus pe samarineancă, a cerut apă de la dânsa, Cel ce acopere pământul cu nori. O minune Cel ce se poartă pe heruvimi, vorbea cu o femeie desfrânată; apă cerând, Cela ce a spânzurat pământul pe ape; apă căutând, Cela ce revarsă apele izvoarelor şi lacurilor; vrând să dezlege cu adevărat pe aceea, care era vânată de luptătorul vrăşmaş şi să adape cu apa cea vie pe ceea ce era aprinsă puternic de lucruri netrebnice, ca un Indurat şi de oameni Iubitor“.

La fântână, femeia samarineancă a întâlnit pe Însuşi Ziditorul. În ceasul în care omul călcase porunca în rai, pierzându-şi demnitatea dată de Creator, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, la fântână, s-a descoperit samarinencei drept Mesia, venit să-l repună pe om în demnitatea de la început.

Femeia samarineancă este şi o imagine a întregii omeniri căzute în păcat. În ceasul în care Eva călcase porunca în rai, Hristos, la fântână a dat viaţă rodului Evei: „Venit-a la izvor, în ceasul al şaselea, Izvorul minunilor, spre a aduce la viaţă pe rodul Evei; că Eva întru acest ceas a iesit din rai, din pricina amăgirii şarpelui. Deci s-a apropiat samarineanca să scoată apă, pe care văzându-o Mântuitorul, a zis: Dă-mi apă să beau şi Eu te voi sătura de apa cea vie; iar înţeleapta, alergând în cetate, a vestit îndată mulţimilor, zicând: Veniţi de vedeţi pe Hristos, Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre“. Samarineanca de la fântâna lui Iacov este prezentată de slujba duminicii şi ca imagine a omenirii căzute, dar şi ca mijloc prin care Hristos voia să ajungă la noi, cei al căror chip era.

Să ascultăm pe Ioan cel ce ne învaţă pe noi despre cinstitele taine, care s-au făcut în Samaria; cum a vorbit Domnul cu femeia, cerându-i apă, Cel ce a adunat apele întru adunările lor; Cel ce este împreună şezător pe scaun cu Tatăl şi cu Duhul. Că a venit să caute chipul Său, ca Cel ce este în veci pururea lăudat“. Revelaţia făcută femeii samarinence a constituit aşadar una din etapele lucrării de mântuire a omului, întreprinsă de Iisus Hristos. Noi cei de azi, mărturisim că toate cele făcute şi suferite de Hristos erau părţi ale lucrării Sale mântuitoare, de care noi bucurându-ne, îl lăudăm pe Pricinuitorul.

Moarte ai primit cu trupul, lucrându-ne nouă nemurire, Mântuitorule; şi în mormânt Te-ai sălăşluit ca să ne slobozeşti pe noi din iad, înviindu-ne împreună cu Tine, Care ai pătimit ca un om şi ai înviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Slavă Ţie, Dătătorule de viaţă , Doamne, Cel ce singur eşti Iubitor de oameni“. Şi Duminica Samarinencei este prin urmare, un prilej la care îi aducem cântare Celui ce ne-a mântuit pe noi, Celui ce trecând prin Samaria, căuta mântuirea femeii samarinence şi a noastră a tuturor.

Toate lucrurile pe care le facem sau le întâmpinăm în viaţă au o anumită influentă asupra noastră. Cu cât ele sunt mai mari, mai importante, cu atât şi influenta lor asupra noastră e mai mare. O întâlnire a omului cu Dumnezeu, cu Hristos, nu poate rămâne fără urmări în viaţa omului. Ştim ce a însemnat pentru Sfinţii Apostoli, sau pentru Sfântul Toma, întâlnirea cu Hristos cel înviat. De asemenea Saul, fiind întâmpinat de Hristos pe drumul Damascului, s-a schimbat radical. La fel stau lucrurile şi cu femeia samarineancă. Era o femeie păcătoasă, dar întâlnindu-L pe Hristos şi cunoscând milostivirea Lui, a devenit alta umplându-se de cunoştinţă puterii dumnezeieşti. Condacul praznicului ne arată că pentru samarineancă întâlnirea cu Hristos a însemnat moştenirea împărăţiei veşnice: „Cu credinţă venind la fântână samarineanca, Te-a văzut pe Tine apa înţelepciunii, din care bând din destul cea pururea lăudată, a moştenit împărăţia cea de sus“. Momentul a fost hotărâtor. Întâlnirea cu Hristos a însemnat dobândirea vieţii veşnice. Viaţa însă, tinde să dea viaţă , lumina să lumineze. Femeia care a primit lumina nu poate ascunde acest dar. Lăsându-şi vasul cu apă, dădu fuga în cetate să vestească tuturor samaritenilor pe Mântuitorul. Fusese convertită la Hristos, la credinţă şi deveni totodată „misionară“, chemându-i la credinţă pe toţi cei din cetate.

Când Te-ai arătat pe pământ, Hristoase Dumnezeule, pentru nespusa iconomie, auzind samarineanca cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, a lăsat vadra la fântână şi alergând a spus celor din cetate: Veniţi de vedeţi pe Cunoscătorul inimilor; oare nu este Acesta Hristos, pe care-L aşteptăm, Cel ce are mare milă ?

Intâlnindu-L pe Hristos samarineanca „a vestit îndată mulţimilor, zicând: Veniţi de vedeţi pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre“. Cum se întâmplase şi în cazul lui Toma sau al lui Pavel, tot aşa şi acum. Pentru samarineancă întâlnirea cu Hristos, a însemnat îndeosebi două lucruri: convertire la credinţă şi misionarism. Este un prilej să ne întrebăm şi noi dacă L-am întâlnit pe Hristos. Răspunsul însă trebuie să-l dăm cu viaţa noastră.

sursa http://cbrom.de via www.monitorulsv.ro

vineri, 20 mai 2011

Intru acest semn vei invinge!

Fiecare dintre noi poate sa-si repete cuvintele descoperite Sf. Imparat Constantin: „Intru semnul Crucii voi birui!”. Revelatia sa va ramane actuala si pentru crestinii vremurilor din urma. Dupa cum Hristos a invins moartea, dupa cum Constantin a biruit paganismul, si noi suntem chemati ca, intru acest semn, sa depasim toate oprelistile care ne despart de Dumnezeu.

Mai toti oamenii se intorc la Biserica precum fiul risipitor, cocarjati si raniti de sarcina pacatelor, rapusi de lipsa de sens a existentei lor. Nu exista jug mai greu decat cel al slujirii nesatiului propriu. Suntem chemati sa ne eliberam din robie si sa ne transformam din invinsi in biruitori, sa devenim puternici intru Domnul. Nu noi biruim, caci suntem oameni nestatornici si puterea nu este a noastra. Noi doar alegem sa luptam, cu puterile noastre prapadite, sub semnul Crucii.

“Cine ma va duce la cetatea intarita? (…) Oare nu tu, Dumnezeule?” Oare nu vei iesi cu puterile noastre sufletesti pentru a ne castiga biruinta? “Cu Dumnezeu vom birui si El va nimici pe cei ce ne necajesc pe noi” (Ps 107).

sursa

Sinodul I ecumenic de la Niceea

La data de 20 Mai 325 incep lucrarile Sinodului I ecumenic de la Niceea, convocat de Constantin cel Mare. S-a discutat problema lui Arie din Alexandria, acesta fiind excomunicat din cauza ratacirii sale, cum ca Iisus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veşnicie, ci doar o creatură a Tatălui care în singurătatea lui l-ar fi creat pe Iisus şi l-ar fi înfiat. Sinodul lamureste clar problema prin chiar Crezul de la Niceea: Iisus Christos este "de o fiinţă cu Tatăl" fiind compuse primele opt articole ale marturisirii de credinta. Fiul este "născut", iar "nu făcut". Tot atunci s-a rezolvat problema stabilirii datei Pastelui. S-au mai adoptat 20 de canoane.

O importanta uriasa o are si datorita faptului ca a reunit episcopi din intreaga Biserica si ca s-au luat masuri categorice pentru unitatea si dreapta credinta. Datorita acestui Sinod, dar si a imparatului Constantin cel Mare, s-a schimbat clar modul in care erau priviti crestinii.

marți, 17 mai 2011

Vremea "proorocilor"

Conform unui articol din Pravda, Razboiul III Mondial va incepe in 2014. Va sfatuiesc sa fiti sceptici si sa va pastrati credinta adevarata. Nu stiu ce inseamna Luna Neagra, White Tara, Yamaraj. Nu cred in aceste previziuni care, fie vorba intre noi, oricine le poate face avand niste minime informatii si care nu au nici o valoare luate la bani marunti. Am postat aceasta traducere ca sa vedeti ca si rusii au "Omidele" lor.

Pe 24 martie, astrologi, samani si parapsihologi vestiti din Rusia s-au intalnit pentru a discuta previziuni pentru viitorul imediat si indepartat.

"Fenomenul pe care ei il numesc criza financiara mondiala si care, dupa cum cred ei, se incheie acum, nu a fost o criza financiara in sine. A fost doar un semn al crizei iminente. Adevarata criza financiara va avea loc in viitor" spunea astrologul Aleksei Kolov la inceputul reuniunii.

Cele mai impresionante previziuni astrologice au fost facute de Pavel Globa: "Multi ma ataca spunand ca am prevazut Rusiei un an linistit. Ce fel de linistit este daca Japonia e devastata de cutremure? Dar Japonia nu e Rusia. Vor fi razboaie in lume anul acesta, dar totul va fi bine in tara noastra cu exceptia verii. Vara va fi grea, vor avea loc trei eclipse la rand in iunie-iulie. Anul acesta vor fi sase eclipse in total. Am mai avut asa un an catastrofic acum 20 de ani cand s-a prabusit Uniunea Sovietica."

Eclipsele vor cauza o gramada de probleme anul acesta, zice Globa. Din momentul cand ultima va avea loc, pe 10 decembrie, vor aparea conflicte armate in Balcani. Teroristii vor planta o bomba la ceremonia de acordare a premiilor Nobel. Dupa Globa, anul acesta poate fi comparat cu 1939, anul ce a precedat al doilea razboi mondial.

Participantii la reuniune au dezvaluit totodata data inceperii celui de-al treilea razboi mondial. Noul razboi se spune ca va incepe in martie 2014, in timpul Jocurilor Olimpice de la Soci, posibil 5 zile dupa terminarea acestora. Globa nu precizeaza tara in care acesta va incepe. El spune ca revolutiile din Africa se vor misca incet spre Rusia. Proteste vor izbucni eventual in Asia Centrala. Toate aceste se vor intampla din cauza Lunii Negre. NATO a atacat Libia in momentul cand Luna Neagra s-a aliniat cu Soarele. Cand Luna Neagra s-a aliniat cu Uranus a avut loc cutremurul din Japonia.

In viitorul apropiat au fost prezise revolutiile din Yemen si Siria. Algeria va fi cea mai norocoasa tara, protestele nu vor dura mult.

"Am studiat horoscoapele tuturor liderilor din regiune. Presedintele algerian este singurul care nu are nici un fel de carisma. Data sa de nastere este aceeasi cu a lui Gorbaciov, 2 martie 1931. Va pleca pasnic. Ba ii vor da si un Yaht si o vila. Nu va fi revolutie in Algeria. Cat despre destinul lui Gadaffi, problema este ca nimeni nu ii stie data de nastere, ori 1937, ori  '40 ori  '42. E nascut in 7 iunie intradevar si va muri de ziua lui - va fi o clipsa in jurul aceste date. Dar nu cred ca este "Gemini" , se comporta ca un  "Aquarius"(Varsator). Ziarele au scris ca este fiul unui pilot francez, au publicat o fotografie chiar, seamana.

Parapsiholoaga Larisa Vais nu prezice nimic pozitiv deasemenea. "Va fi o primava lunga, o vara calda. Copii cu sase degete  si bestii se vor naste. Am vazut asta in interiorul meu".  Ea vede totodata ca, comandantul sef(?) isi cauta un succesor. Numele succesorului va incepe cu litera K. Larisa Vais spune ca aceste viziuni niciodata nu au inselat-o. Inapoi in 1996 ea a vazut o femeie cu o panglica(brasarda?), chiar mentionand asta unui jurnalist atunci. Acum ea vede iar femeia, care va conduce Rusia din spatele sotului ei.

Vorbind despre probleme globale, ea spune ca Japonia va mai suferi cutremure mamut. Multi oameni vor muri anul acesta pe intreg globul.

Andrei Dondukov, un saman din Republica Tuva, a spus ca 2009 a reprezentat inceputul erei lui Yamaraj, zeul mortii. "Toata lumea va fi trasa la raspundere pentru ceea ce a facut. Moartea va fi aproape in special pe 5 noiembrie." Dondukov a confirmat prezicerile lui Vais. Conform celor spuse de el, barbatii si-au pierdut puterea cu mult timp in urma. "Traim intr-o era de pseudo-patriarhat. Aceasta era se va termina in curand si matriarhatul va reveni".

Rusia va supravietui usor acestor schimbari. Dmitri Medvedev va ramane conducatorul natiunii. Medvedev este omul in care budistii rusi au vazut reincarnarea unei zeitati feminine, White Tara. Intrebat fiind despre rolul lui Putin, Dondukov a spus ca acesta este un luptator.

"Putin este un militar, in timp ce Medvedev face yoga. Exista in general doua tipuri de oameni, cel orizontal - care se refera la tipul militar, si cel vertical - au ca scop cresterea spirituala. Medvedev este un adevarat tar, Unsul Domnului. Putin este doar un duce" a spus samanul.

Romani, ramaneti tristi!

O stire marcata cu deja celebrul avertisment "Breaking News": Boc ramane prim-ministru!!! Evenimentul Zilei are obiceiul de a cadea in ridicol din cand in cand. Din exces de zel, acum a cazut in penibil. E ca si cum ai zice: "Romani, ramaneti tristi!".

duminică, 15 mai 2011

O rafuiala la nivel inalt?

Arestarea sefului FMI, Dominique Strauss-Kahn,  pe aeroportul John F. Kennedy din New York pare coborata dintr-un film politico-politist. Acuzatia facuta de o menajera a unui hotel pare sa fi aruncat in aer cariera lui Strauss-Kahn. Tocmai cand se pregatea pentru o candidatura la presedentia Frantei, acuzatiile de tentativa de viol, agresiune sexuala si sechestrare  il arunca pe treapta de jos a societatii, descalificandu-l moral si nu numai.

Chiar daca isi va dovedi vreodata nevinovatia, pata nu se mai sterge niciodata. Evenimentele ma duc cu gandul la o rafuiala intre evrei la nivel inalt, din care Sarkozy a iesit invingator, mai ales ca Dominique Strauss-Kahn era cel mai important rival al sau.

Mediafax