vineri, 24 decembrie 2010

Nasterea ta Hristoase

"Si S-a nascut Hristos noaptea, la miezul noptii si în pestera. El venit sa lumineze pesterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru ca Hristos era lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul care va sa vie în lume. El de la început era lumina lumii si a venit sa lumineze si sa straluceasca în toate partile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.

Mai înainte de toate sa dati slava milostivirii si bunatatii celei negraite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si Preacuratei si Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Nasterea Lui, ca ne-a învrednicit pe toti sa mai ajungem înca o data Nasterea Domnului si sa praznuim înnoirea neamului omenesc prin taina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul."

Parintele Cleopa - CUVÂNT DE INVATATURA

miercuri, 22 decembrie 2010

HRISTOS SE NAŞTE ÎNTR-O LUME DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN CREŞTINĂ

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI

Hristos Se naşte în lume în fiecare decembrie, umplând unora inimile de bucuria sfântă a păstorilor aflaţi pe câmpul Betleemului, altora de prudenţa discretă a magilor, iar altora chiar de circumspecţia, cu totul nejustificată atunci, a lui Irod. În ceea ce ne priveşte, însufleţiţi de entuziasmul păstorilor, dar luând aminte şi la îndreptăţita îngrijorare a magilor, dorim a face, la acest ceas de sărbătoare, cu durere dar şi cu realism, câteva consideraţii asupra stării societăţii şi a lumii noastre din ce în ce mai puţin creştine. Aceasta, întrucât am ajuns să întâlnim astăzi tot mai mulţi creştini fără Dumnezeu, oameni lipsiţi de morală şi credincioşi fără Biserică.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

1. Din punct de vedere doctrinar, nu putem să nu constatăm lipsa tot mai acută a lui Dumnezeu şi a învăţăturii Sale din societatea în care trăim. Astfel, dacă până nu demult El era Cel care îi alegea pe conducători şi îi ungea cu „ungere sfântă”, urmând ca aceştia să călăuzească poporul pe căile Sale, acum alegerea se face zice-se de popor, de către un popor care neglijează tot mai mult căile Lui. Aşa au putut ajunge la cârma unor ţări monştri gen Hitler ori Stalin, care s-au întors apoi împotriva propriilor „alegători”, prin instaurarea dictaturii!…

Cât priveşte învăţătura mântuitoare a Domnului, aceasta a fost transformată tot mai mult în simplu obiect de studiu, variantă de lucru ori chiar element de vitrină, prea puţini fiind aceia care au înţeles că poruncile Lui trebuiesc iubite şi trăite, nu doar admirate şi interpretate sau, şi mai rău, ignorate ori chiar sfidate.

2. Sub aspect moral, nu putem să nu recunoaştem că lumea devine, pe zi ce trece, tot mai necreştină, preceptele sfinte de altădată fiind considerate acum hilare, retrograde ori demodate. Astfel, desfrâul, concubinajul şi păcatele împotriva firii au ajuns să fie considerate fireşti; avortul, „călcarea pe cadavre” şi uciderea bunului nume al aproapelui au devenit căi „juste” şi aproape unanim utilizate; iar lăcomia, pizma şi ipocrizia au ajuns „virtuţi” la modă şi indispensabile unei lumi din ce în ce mai nesincere.

Câţi dintre tineri mai preţuiesc astăzi fecioria? Câţi dintre cei căsătoriţi mai acordă cuvenita valoare fidelităţii conjugale? Câţi dintre bărbaţi nu cad astăzi pradă alcoolului? Câte dintre femei nu săvârşesc avort? Câţi dintre noi nu alergăm disperaţi după bogăţii, în timp ce Hristos a fericit sărăcia (Lc. 6, 20)? Câţi nu ne punem nădejdea numai în noi înşine, deşi Domnul ne-a arătat că „fără de El nu putem face nimic” (In. 15, 5)? Ei bine, toate acestea ne arată nouă cât de creştini sau, mai bine zis, de necreştini suntem!…

3. Sub aspect practic, societatea noastră tinde astăzi să rămână doar declarativ creştină. Bisericile, dacă pentru cei mai mulţi au rămas doar simple instituţii de încreştinat, cununat şi înmormântat oameni, pentru alţii reprezintă vechi „muzee”, iar slujitorii lor inutili angajaţi ai statului, ce oficiază ceremonii ancestrale cu iz medieval.

Deşi, în mod public, dar ipocrit, se face uz de creştinism şi de valorile sale, prin viaţa personală cei mai mulţi semeni de-ai noştri se dezic de el, ori îl tratează ca pe un bun al celorlalţi, în timp ce alţii − de-a dreptul inamici ai lui − nu se sfiesc să îl atace pe faţă în fel şi chip, proclamându-l păgubos, retrograd şi, pentru aceasta, chiar periculos.

Dragii mei,

Nu spun toate acestea ca să ne întristăm ori să ne demobilizăm la un ceas de sărbătoare ca acesta! Nu trebuie să disperăm! Dacă pe Hristos au căutat să-L ucidă contemporanii Săi încă din leagăn, şi pe urmaşii Săi îi vor prigoni, ne-a prevenit El (In. 15, 20)! E necesar, însă, să conştientizăm felul în care ne folosim libertatea şi în ce fel de lume am ajuns să trăim, căci dacă în comunism lupta se ducea pe faţă, acum “lupii” ce vor a sfâşia creştinismul au îmbrăcat piei de oi!… Să învăţăm a-i cunoaşte pe aceştia! Să ne deprindem a-i demasca şi a le zădărnici planurile perfide de descreştinare a unei lumi pentru care Hristos S-a întrupat în istorie! Să cerem ajutorul Pruncului Sfânt, născut pe pământ pentru a aduce pace şi bunăvoire (Lc. 2, 14), şi atunci lupta noastră se va putea dovedi biruitoare!

Să sărbătorim Crăciunul cu Hristos, făcând învăţătura Sa crez de nezdruncinat al vieţii noastre, iar exemplul Său model demn al petrecerii noastre, nelăsându-ne nicicum derutaţi de curentele ce caută a ne înstrăina de adevăratul şi mântuitorul creştinism adus în lume încă de acum 2000 de ani de Pruncul Sfânt născut în ieslea Betleemului!

Al vostru întru Domnul povăţuitor,

† SEBASTIAN

EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

sursa

Deschide uşa creştine

luni, 20 decembrie 2010

scuipând spre Apus

Cândva a fost găsită o inscripţie în închisoarea din Schissenlbourg: Cu Hristos suntem liberi şi aici, iar fără El şi libertatea este închisoare. ( Mitropolitul Antonie Bloom)

În fiecare decembrie mă întreb: Ce am făcut din 89 până acum?
Din toată inima, fără ezitări, pot da un singur răspuns: am căutat libertatea. Asta am făcut în tot ce am trăit: în gândire, în simţire, în iubire, în lume...
Libertatea este sarea vieţii: fără ea viaţa nu are gust de viaţă ci de...
....coca-cola, hamburger, cipsuri, vodcă cu diazepam, bere la doză, etnobotanice...
.... şi miros de parfumuri de cocote, de benzină, de pizzerie, de frişcă artificială, de odorizant de cameră, de arome identic naturale...
şi aspect de orice în pungă de plastic, de clădiri din oţel şi sticlă, de geam fumuriu, de stradă spălată matinal de vomă cu detergent...
şi sunet de deth metal, de cafenea, de automobil de lux, de drujbă Husqvarna, de înjurături ale unor minori care ar face să paralizeze facial un birjar, de automat pentru cafea şi de bancomate....
Am căutat libertatea pentru că revoluţia din 89 n-a făcut decât să schimbe ţinuta puşcăriaşilor şi mobilierul din celule, în primul rând să le bage televiziune prin cablu. Căci televizorul e o sculă superdeşteaptă: anihilează nevoia de libertate....
De 20 de ani, în România, există o unică şi fatală criză: tot scade preţul la libertate. FĂRĂ HRISTOS EA NICI N-AR MAI EXISTA. FĂRĂ BISERICĂ EROII AR RĂMÂNE ŞOMERI ŞI LIBERTATEA AR FI CA O SPECIE RARĂ, PE CALE DE DISPARIŢIE. BISERICA ESTE REZERVAŢIA ÎN CARE SE MAI CONSERVĂ...
Dacă în 89 mai existau încă români care să considere că libertatea merită orice preţ, chiar preţul vieţii, astăzi, nimeni nu mai este interesat de ea. TOŢI OAMENII AU IMPRESIA, O PUTERNICĂ ŞI FOARTE COLORATĂ IMPRESIE, CĂ SUNT LIBERI! Şi că singura problemă este ce să facă, cum să se folosească de ea.
Eu cred că în 89 ne-am căpătat doar dreptul de a ne căuta libertatea.
Pentru acest drept unii au murit pe străzi, iar cei cuminţi ascunşi în case au ieşit după masacru, să se înfrupte din acest drept. NUMAI CĂ LAŞII NU ŞTIU SĂ FIE LIBERI, SUNT IMPOTENŢI SUFLETEŞTE, CĂCI LIBERTATEA SE POATE AVEA, PĂSTRA şi TRĂI DOAR PRIN JERTFĂ: LIBERTATEA E PENTRU CEI CURAJOŞI.

Trăim acum în ţara laşilor liberi, a laşilor care au pus mâna pe libertate. Iar ei nu pot decât mutila, stâlci şi înjosi libertatea, după chipul şi asemănarea lor; de aceea libertatea noastră este hidoasă, monstruoasă, de coşmar: suntem un popor de depresivi tocmai din pricina acestei libertăţi fără libertate, acestei libertăţi asasinate mişeleşte şi transformată în manechin al tuturor formelor de laşitate... Şi ne mai mirăm că au fobia martirilor şi eroilor, că nu vor să-i recunoască pe muceniciii închisorilor comuniste şi pe adevăraţii eroi ai revoluţiei sau că distrug prin manuale ca nişte cataloage de supermarket, toată istoria bărbătească, heterosexuală, a românilor... Ne mai mirăm de efeminarea societăţii şi de groteştile carnavaluri ale homosexualilor... Dacă e ceva ce le repugnă laşilor este bărbăţia, virilitatea sufletului, tăria inimii...
Căci laşitate este să trăieşti din inerţie, să te supui tuturor experimentelor ca un animal de laborator, să faci sluj la toate ideologiile şi la toate guvernele lumii... Viaţa noastră tinde să devină un singur şi deplin eufemism... Iar libertatea, cel mai bun pretext pentru a fi încarceraţi... Cea mai sigură închisoare...
Singurile uşi pe care le-a deschis Revoluţia din 89 sunt cele ale Paradoxului: tirania libertăţii, drepturile omului care-l fac neom, copii părinţi, iubirea care ne transformă în desfrânaţi, viaţa care ucide, hrana care ne face piele şi os ( de cancer), etc.
Iar în paradox nu poţi trăi: poţi doar înnebuni...

Singura ieşire din paradox rămâne Crucea: moartea care junghie moartea...
Iisus cel Răstignit: sfârşitul paradoxului şi începutul adevăratei libertăţi....
Nu întâmplător întrebările lui 89 vin înainte de Crăciun....

Sursa: Oameni si Demoni

Sfântul Ioan de Kronstadt - Diavolul nu ţi-ar face nici un rău dacă n-ar găsi ceva în tine de care să se agaţe

Dumnezeul nostru este Dumnezeul milei, îndurărilor şi al iubirii de oameni (Psalmul 102, 8 ş.a.), şi nu Dumnezeul chinurilor şi al pe­depselor. Chinurile vin ca o consecinţă a păcatului, ele fiind şi partea acelor fiinţe fără trup care l-au părăsit pe Dumnezeu. De aceea, dacă te căieşti, sin­cer, din inimă, poţi crede că vina pentru chinurile şi suferinţele tale o poartă păcatul şi diavolul, dar nu numai acestea, ci şi tu însuţi, fiindcă diavolul nu ţi-ar fi putut face nici un rău dacă n-ar fi găsit ceva în tine de care să se agate.

sursa

duminică, 19 decembrie 2010

Fiara si noi

Au devenit obositoare minciunile presedintelui. Acesta a declarat ca Romania nu va accepta obligatii suplimentare pentru accederea la Schenghen. Am curaj sa fac pariu ca va accepta orice rahat i-l va baga pe gat UE. Asa s-a mai batut cu pumnii in piept ca nu vom lua imprumut bani de la FMI si ne-a indatorat tara pe vecie. Nici macar un euro nu a fost folosit pentru poporul roman. Si cate si mai cate ...

In alta ordine de idei, acordul Schengen presupunea la origini libera circulatie a cetatenilor in interiorul spatiului tarilor semnatare si imbunatatirea sigurantei lor, securizarea frontierelor externe. Sa zicem ca libera circulatie exista acum si este chiar ok. Securizarea frontierelor e doar un mit, atata vreme cat se umple Europa de asiatici, africani si arabi. Exista canale deschise migratiei acestora in toata zona mediteraneana, dar si Marea Britanie are brese uriase.

La ce ne foloseste Sistemul Informational Schengen (SIS) care permite tuturor tarilor sa aiba acces la baza de date a cetatenilor romani? Dreptul la respectarea vietii private, intimitatea individului sunt doar notiuni de care facem parada, dar le ignoram cu desavarsire. Prin asta, statul roman arunca la gunoi dreptul cetateanului roman de a fi aparat de autoritatile noastre.

De cand am intrat in UE coruptia a atins cote alarmante nu doar in tara noastra ci in toate tarile membre. Romania a devenit nu doar una din rutele principale ale traficului de droguri, dar si o tara care consuma la greu. Intrarea in Europa ne-a golit buzunarele imbogatind doar politicienii de la putere si clientela lor. Daca vad ca un medicament imi face rau, de ce continui sa-l iau? De ce continui sa-mi fac rau singur? De ce nu arunc la gunoi acordurile cu Europa si sa-mi vad de tara mea fara imixtiunile "desfranatei"? Pentru ca jocul in care am intrat nu permite iesirea. Probabil ca nu exista solutii omenesti pentru contracararea "fiarei". Dar ne ramane demnitatea de a lupta impotriva ei!

In foto, "desfranata" Europa calarind fiara.