sâmbătă, 28 august 2010

Predica a Pr. Visarion Iugulescu la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul


Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul


  „În anul al 15-lea al domniei lui Tiberiu (anul 29 d.H.), Ioan şi-a început predica în pustia Iordanului, propovăduind pocăinţa mulţimilor care veneau la el atrase de viaţa sa îngerească. El îi boteza cu apă, în semn de curăţire de păcate, el îi pregătea astfel pentru întâlnirea cu Hristos Mesia, cel ce avea să cureţe păcatele lumii cu apă şi Duh Sfânt. Pentru că poporul se întreba dacă nu era el Mântuitorul aşteptat de atâtea generaţii, Ioan le spunea: «Eu vă botez cu apă, dar vine altul mai mare decât mine, El vă va boteza cu foc şi cu Duh Sfânt». Curăţenia sa şi dragostea sa pentru feciorie erau într-atât de mari, încât era considerat vrednic nu doar de a-L vedea pe Mântuitorul, al cărui Înaintemergător fusese pus, ci chiar să-L boteze În Iordan şi să fie martorul descoperirii Sfintei Treimi."

Sfântul Ioan nu se temea să-i certe pe cei care trăiau in păcate. El îi aducea mustrări aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de ruşine şi dezmăţat, care, contrar legii, se căsătorise cu Irodiada, soţia fratelui său Filip pe când acesta din urmă era încă în viaţă şi avusese cu ea o fată, Salomeea. La aniversarea zilei de naştere a regelui, în apropierea Paştilor, acesta i-a invitat pe notabilii regatului său la un mare ospăţ, în timpul căruia toţi s-au dedat îmbuibării şi beţiei. Salomeea dansa cu voluptate în faţa mesenilor acestui banchet al slavei deşarte, şi ea a plăcut privirii desfrânate a tatălui său, care i-a jurat să-i dea ca recompensă orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumătate din regatul său. La sfatul mamei sale, tânăra a cerut să-i fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezătorul. Sentinţa a fost imediat îndeplinită. De ce a îngăduit Dumnezeu ca răutatea oamenilor să biruiască asupra acestui om drept? Dumnezeu a rânduit aşa, folosind răutăţile oamenilor spre bine. Binele a fost că astfel el L-a vestit celor din iad pe Mântuitorul nostru, pe Dumnezeu care S-a întrupat. Nu a creat Dumnezeu răutăţi; nu l-a creat pe Irod ca să-l omoare pe Sfântul Ioan Botezătorul, nu i-a creat pe răstignitorii Domnului Iisus Hristos ca să-L răstignească! Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare tristă, dar este şi o sărbătoare de bucurie. Ne bucurăm că a existat un om în lumea aceasta care a stat împotriva fărădelegii chiar cu riscul de a muri!

Pr.Constantin Pătuleanu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova

joi, 26 august 2010

Suflet de sluga!

Mihai Malaimare scrie excelent despre slugile si slugarnicii care ne inconjoara si ne sufoca:

O sluga este un om primitiv, un om a carui evolutie s-a oprit. El arata la fel ca toti ceilalti, vorbeste aparent la fel, pare ca face legaturi logice, dar, in interiorul sau, in sufletul sau este o SLUGA, adica un om fals, o eroare, o gresala genetica, un nimic, ceva care trebuie distrus pentru ca, din pacate, la fel ca toti ceilalti oameni, are capacitatea de a se reproduce si o SLUGA naste SLUGI.

SLUGA este o vietuitoare taratoare, una care respira aerul ciorapilor si al pantofilor stapanului, una care priveste in sus numai ca sa poata vedea stapanul ca ea, SLUGA, stie sa se taraie, sa linga, sa suga. In urma ei ramane un lichid urat mirositor, fata de care secretiile unui limax sunt adevarate produse de parfumerie selecta. SLUGA crede ce spune, este convinsa ca lumea este asa ca ea, adica mica, scarbavnica, indragostita de injuraturile si flegmele stapanului pe care le devora cu bucuria cu care te uiti la o friptura atunci cand esti nemancat dupa o dischinezie biliara de lunga durata. SLUGA este violenta, violenta vadindu-se in nenumarate feluri: vine la Parlament in sandale si ciorapi de plastic cu speranta ca va fi aleasa membru al Consiliului TVR de exemplu, iese pe post si pozeaza in Ioana D’Arc injurand  si infierand erorile echipei de slugi din care face parte, de exemplu, tradeaza ideile pentru care cu o zi inainte ar fi jurat ca trebuie sa moara si, sub aparenta literatului, de exemplu, balbaie prostii crezand ca poate sa se plimbe a doua zi prin benzinarii fara sa-l scuipe lumea, fara sa-l loveasca in cur. O SLUGA este ceva de care trebuie sa ne temem si atunci cand te temi de o naparca o lovesti, o strivesti pur si simplu, o inlaturi din drumul tau, altminteri risti sa fii tu cel ucis de veninul ei spurcat.

Oare cate SLUGI are aceasta tara in acest moment? Cate SLUGI active si cate SLUGI in conservare are ea? SLUGA se recunoaste si prin faptul ca, atunci cand i se arata ca stapanul tocmai i-a trimis o flegma galbuie peste ochi, da ochii peste cap si se intreaba gales daca ar trebui sa-si dea demisia. Poti sa-ti dai demisia, SLUGA, nimic nu se va schimba. Tot SLUGA vei fi pana la chemarea la judecata de pe urma. SLUGA nu poate fi iertata, SLUGA nu-si rascumpara pacatele slugarind un alt stapan si injurand pe stapanul de flegma caruia s-a saturat. SLUGA este SLUGA!

Istoria acestui popor este plina de existenta si actiunile SLUGILOR. De la nemernicul care a aratat romanilor cararea care duce deasupra cetatii Sarmisegetusa pana la SLUGILE de azi, viata pe acest pamant a fost una care a incercat, ca iarba, ca arborii, sa razbata si sa creasca tot mai sus, dincolo de pestilentiala existenta a SLUGII. Prefer sa cumpar pamant de flori decat sa ma duc in padure si sa adun pamantul de sub copaci caci asta este facut din SLUGILE timpului, din frunzele care n-au cutezat sa infrunte timpul si s-au asezat cuminti sub talpa stapanului lor, misunand in caldura aceea de rame in descompunere de tot felul de vietati, de tot felul de strambaciuni. SLUGA are in zilele noastre si in tarisoara noastra niste chipuri pe care ar trebui sa nu le uitam, nu de alta dar, atunci cand nu te vede nimeni si esti tentat sa scuipi pe jos, risti sa auzi:
- Mm, ce gust bun are flega dumneavoastra! Sunteti menit sa fiti un om mare! Va felicit. Aveti nevoie de ceva?

Uitati-va la SLUGILE de astazi si intelegeti de ce a mers acest popor atat de greu prin viata, de ce fiecare pas inainte s-a facut cu sacrificii de oameni, de suflete, de vieti. Nu iertati SLUGILE pentru nimic in lume! Sufletele lor sunt daunatoare vietii, innamolesc vointa, imbaloseaza emotiile adevarate, imput si ofilesc sentimentele cele mai adanci. Nu iertati SLUGILE pentru nimic in lume!

Crucea


Crucea
                                 de Grigore Vieru


Stiam ca tot
Ce in mare se varsa
Cale intoarsa nu are.
Apropiatu-m-am de cantec,
Fiind Tara departe si alt
Sprijin, alt reazam
Neavand.
Toate in jur
Se intindeau straine,
Iar singurul loc
De-ntalnire cu el
Era cel de pe cruce.
Da, numai crucea
Ne apartinea.
Cu mare dispret
Impinsu-ne-au cu piciorul
Chiar de pe ea.
Si-atunci n-am mai putut
Indura umilinta,
Am luat sabia-n mana,
Si, cum am stiut,
Cum am putut
Crucea ne-am aparat.

miercuri, 25 august 2010

Tupeu de Dambovita


Radu Foamete, consilier în Consiliul Local al oraşului Pucioasa, ales ca independent la alegerile locale din 2008, actualmente membru al PDL, şi-a organizat nunta în data de 18 iulie în parcul din centrul orasului. Ana Lesko i-a cantat la poalele monumentului Eroilor din parc. Pentru un viitor botez, probabil ca va opri circulatia din judet. Nici o rusine si nici o apasare..

sursa

luni, 23 august 2010

Pr. Serafim Badila de la Manastirea Casiel, Chiuiesti



Dumnezeu nu are vreme de pierdut

La manastirea Casiel, am avut din nou cinstea si bucuria de a sta de vorba cu minunatul parinte Serafim Badila. La sfarsitul convorbirii noastre, despre problemele lumii acesteia parintele a sintetizat astfel: "Dumnezeu nu are vreme de pierdut". V-as povesti mai multe, dar efectiv am omis sa cer permisiunea dansului.


Mediafax