sâmbătă, 30 aprilie 2011

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. Duminica Sf. Apostol Toma

Îndoiala lui Toma la Învierea Domnului a avut şi un rol providenţial. Căci, prin pipăirea rănilor Mântuitorului, Toma dovedeşte celor necredincioşi că Hristos a avut cu adevărat trup omenesc, asemenea nouă, afară de păcat, şi că a pătimit cu trupul pe cruce pentru mântuirea lumii. Iar dacă Toma s-a îndoit de Învierea Domnului, după ce şi-a pus mâna în coasta Lui, s-a căit de necredinţa sa şi, căzând în genunchi, şi-a mărturisit cu lacrimi credinţa şi păcatul său prin aceste cuvinte: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!".

Oare câţi dintre creştinii de astăzi nu cad în păcatul îndoielii şi al necredinţei în Dumnezeu? Însă se întorc la credinţă, cu căinţă şi smerenie, ca Apostolul Toma? Din cauza fricii şi Petru s-a lepădat de Hristos prin cuvintele: "Nu cunosc pe omul acesta!" (Matei 26, 74). Dar, îndată după cântatul cocoşului, în miezul nopţii, Petru "a ieşit afară şi a plâns cu amar". Toată viaţa s-a căit Petru de căderea şi necredinţa sa. 

Dar dintre noi, câţi creştini nu se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu? Câţi nu-L înjură şi-L hulesc? Câţi nu caută dovezi şi zic: "Nu cred până nu văd!". Câţi nu caută să pipăie rănile şi coasta Domnului, căutând dovezi ale existenţei lui Dumnezeu prin pământ, prin mărturii vechi, prin tainele planetelor şi ale Universului? Câţi nu zic dintre creştini: "Aici este raiul şi iadul! Aici, pe pământ, este totul!". Iar când se văd bolnavi, în faţa primejdiei, a sărăciei şi a morţii, nici atunci nu se căiesc ca Toma: "Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu! Acum cred în Tine, Doamne, că Tu m-ai zidit şi m-ai mântuit. Iartă-mă de necredinţa mea!". Nici măcar la bătrâneţe nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru viaţa lor din tinereţe, cheltuită în desfrâu, în răutăţi şi necredinţă.

Puţini sunt acei ce se pocăiesc de păcate la bătrâneţe. Cei mai mulţi mor aşa cum au trăit, în necredinţă şi nepocăinţă, spre a lor veşnică osândă. Cu adevărat, mare dar este credinţa în Dumnezeu însoţită de fapte bune! De aceea a şi zis Mântuitorul către Toma cea de-a zecea fericire: "Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" (Ioan 20, 29). Iar cu alt prilej a zis către ucenicii Săi: "Fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine" (Matei 11, 6), adică nu se va sminti din dreapta credinţă în Dumnezeu, cum s-au smintit mulţi în zilele noastre.

Se cade nouă, astăzi, să ne bucurăm că stăm neclintiţi în dreapta credinţă şi că suntem fiii Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredincioşii se leapădă şi caută să vadă pe Dumnezeu cu ochii trupeşti; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credinţă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credinţei şi vestesc altă Evanghelie; cei robiţi de patimi amână pocăinţa, iar noi, fiii Învierii şi fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credincioşi până la sfârşit, ştiind că „cel ce va răbda toate până la sfârşit, acela se va mântui“ (Matei 24, 13). Astăzi, a opta zi după Sfintele Paşti, Domnul înviat S-a arătat Apostolilor şi le-a dat pacea Duhului Sfânt, după care suspină toată lumea. Astăzi, Mântuitorul l-a încredinţat pe Toma că a înviat cu adevărat şi ne încredinţează şi pe noi că vom învia cu toţii la Judecata de apoi.

De aceea să ne bucurăm pentru Înviere. Să ne bucurăm pentru mărturisirea de credinţă a lui Toma şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca şi ceilalţi îndoielnici în credinţă şi doritori de semne şi minuni, tineri sau bătrâni, rude, vecini şi chiar fii, să mărturisească şi ei pe Hristos împreună cu Apostolul Toma. Să ne bucurăm cu adevărat că avem cu noi, în mâinile noastre, pe Domnul înviat şi că suntem izbăviţi de chinurile sufleteşti ale necredinţei şi îndoielii.

Noi credem în Dumnezeu şi nu căutăm să iscodim tainele credinţei sau să pipăim coasta Domnului. Cerul înstelat ne arată puterea Lui. Soarele şi luna ne amintesc de strălucirea Lui. Florile câmpului şi armonia creaţiei ne încredinţează că Dumnezeu este frumuseţe. Copiii cei nevinovaţi, asemenea îngerilor, ne amintesc de bunătatea lui Dumnezeu şi ne îndeamnă la sfinţenie. Mamele cu pruncii la sân, când se roagă, ne aduc aminte de Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, care se roagă pentru mântuirea lumii.

Pentru toate acestea să ne întărim mai mult în credinţă şi să ne bucurăm. Ne putem şi noi atinge de Domnul cu inima, cu mintea, cu voinţa şi chiar cu trupul, dar nu cu nevrednicie sau cu îndoială ca Apostolul Toma. Cu inima ne atingem de Domnul prin credinţă, evlavie şi rugăciune curată, duhovnicească. Cu mintea ne atingem de Domnul prin citirea Sfintei Scripturi şi a altor cărţi ziditoare de suflet.

Cu voinţa ne atingem de Domnul prin săvârşirea faptelor bune, în dragoste şi smerenie. Iar cu sufletul şi cu trupul ne hrănim şi ne unim mistic cu Hristos Mântuitorul prin Sfânta Împărtăşanie, care este cea mai înaltă cale de unire a noastră cu Hristos, fără de Care nu ne putem mântui..........

Să păstrăm cu sfinţenie credinţa curată şi fierbinte în Dumnezeu. Să ne ferim de necredincioşi, de sectanţi şi de îndoielnici, ca să nu cădem în cursele lor. Să păstrăm cu grijă frumuseţea cultului ortodox şi toată tradiţia străbună moştenită de la înaintaşi şi să trăim în pace şi iubire unii cu alţii, ca împreună să cântăm cu îngerii „Hristos a înviat!“. Amin.

Parintele Cleopa, Predici la Duminicile de peste an

vineri, 29 aprilie 2011

O tara pentru un ciolan

Noi romanii stim cu totii ca UDMR este un soi de "anus contra naturii", o organizatie aparuta si tolerata datorita slabiciunii lui Ion Iliescu si a fortelor politice avide, idioate si nesatule de dupa revolutie. Acum Basescu are nevoie de unguri ca de aer. Guvernarea PDL ar disparea in ceata fara UDMR. Concesiile pe care Basescu si PDL-ul le-a facut acestei organizatii, formata dintr-o gasca de profitori si baroni imbogatiti dupa 1989 in afaceri cu statul slab si tolerant, nu duc decat la o concluzie. 

Basescu, in marea lui dragoste de ciolan, sacrifica Romania si cetatenii ei si ii ridica pe unguri. In vremuri normale, asta s-ar numi tradare nationala si ar fi condamnata si pedepsita cu moartea. Faptul ca Basescu a dat de pamant si l-a zburat ca pe o carpa pe consilierul Sebastian Lazaroiu, nu e rau. Oricum individul era un soi de "zero". Dar pana si acel "zero" a avut o zvacnire de patriotism cand a afirmat ca UDMR-ul,  fiind o anomalie, va disparea in timp. 

In speranta ca vom mai trai vremuri normale, va doresc cele bune!

joi, 28 aprilie 2011

Maimute printre noi

Nici bine nu a trecut sarbatoarea Invierii Domnului, ca atacurile impotriva Ortodoxiei se intetesc. O organizatie de lipitori care-si zic ASUR(Asociatia Secular-Umanista) infiintata de cca. un an, nu este de acord cu urmatoarea fraza din Pastorala de Sfintele Paste a Patriarhului Daniel:

"..părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământesti..."

Indivizii spun ca Patriarhul BOR ataca astfel Constitutia, mai precis egalitatea intre cetateni si dreptul la identitate(?). Le-as raspunde sa consulte un jurist, pentru ca motivatia lor este penibila. Art. 4 nu se refera nicidecum la ce sugereaza asociatia. Iar dreptul la identitate, art. 6 din Constitutie, se refera strict la minoritati nationale. Or cei care cred ca se trag din maimuta, in speta ASUR, nu sunt nici o minoritate nationala, ci doar cativa insi rataciti, manati de interese materiale si masonice.

Le-as mai raspunde ca aceeasi Constitutie spune la art. 30 printre altele ca: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."  Or asta a facut PF Daniel, a facut uz de dreptul sau la libera exprimare, dar si la libertatea de constiinta(art. 29 Constitutie).

Spune Sfantul Ioan Gura de Aur:

"Pâna când vom mai fi doar carne? Pâna când o sa ne tot aplecam spre pamânt? Sa lasam totul si prima noastra grija sa fie aceea de a ne crestem copiii în învatatura si certarea Domnului Iisus Hristos.

Daca copilul învata de la început sa se gândeasca la virtute, atunci deja a dobândit cea mai mare bogatie si cea mai mare slava. Nu câstigi mai mult învatându-l ceva arta si filosofia celor din antichitate, cu care sa faca bani, decât ai câstiga si ai realiza daca-l vei învata arta de a dispretui banii.

Daca vrei sa fie bogat, învata-l sa dispretuiasca banii.

Bogat nu e acela care are nevoie de bani multi si e înconjurat de multe lucruri, ci cel care nu are nevoie de nimic. Asta sa-l înveti pe fiul tau, asta trebuie sa stie, fiindca aceasta este bogatia cea mai mare. Nu-ti bate capul cum sa sa-l faci sa progreseze în învatatura lumeasca ca sa devina ambitios. Gândeste-te cum sa-l înveti sa dispretuiasca slava acestei vieti. Numai asa ar putea avea cu adevarat un nume bun si ar deveni cu adevarat un om important.

Asta pot sa faca si saracul si bogatul. Aceste lucruri nu se învata de la profesori si nici din arte, ci din cuvintele dumnezeiesti. Nu te îngriji sa stea în aceasta viata multi ani, ci mai bine îngrijeste-te sa traiasca viata cea vesnica si fara sfârsit."

marți, 26 aprilie 2011

Romanii "n-are" talent

O emisiune de succes a sfarsit penibil aseara cand cel mai putin talentat dintre competitori a fost ales castigator.  Este vorba de "Romanii au talent" si de interpretul mediocru Adrian Tutu. Scara de valori dupa care telespectatorii au votat este cel putin ciudata si nu are nici o legatura cu talentul. Pentru mine personal alegerea a fost un soc. In prima faza am dat vina pe telespectatori. Apoi, nedumerit fiind in continuare, am luat istoria prestatiilor acestui tanar si ce am constatat? Toti, absolut toti membrii juriului au pus umarul din plin la aducerea in fata a lui Adrian, desi talentul sau "era sublim, dar lipsea cu desavarsire". 

Concluzia la care am ajuns este ca trustul Media Pro l-a impins si l-a "erijat" in invingator pe acest Adrian Tutu. Aceasta convingere s-a intarit mai mult cand am vazut ca in cursul zilei de azi au disparut videoclipurile din timpul concursului de pe Youtube(pe care am apucat sa le vizionez azi-noapte) si care aratau clar partinirea "judecatorilor".

PS. Povestea lacrimogena prezentata de ProTV nu isi avea locul intr-un loc unde se rasplatea talentul, nicidecum povesti de viata!


Ştiu, fără ca să pricep

Ştiu, fără ca s-o pricep, Treimea
Şi pe Ea viaţa îmi aşez,
Cum îmi cred, cu toată adâncimea,
Inima, pe care nu mi-o văz:

Tainica, neistovita ei lucrare
Într-o rană mi s-a-mpărtăşit:
Rodnicul de viaţă fără încetare
Sânge, în trei feţe, dar nedespărţit...

O poezie minunata a poetului Vasile Voiculescu (1884 - 1963), de la moartea caruia se implinesc 48 de ani.

duminică, 24 aprilie 2011

O lacrima si o poezie

Astazi s-au implinit 3 ani de la moartea suspecta a marelui poet Cezar Ivanescu. Dumnezeu sa-l aiba in paza sa!

Doina(Passiflora incarnata)

! voi ce l-aţi urcat pe cruce pe Hristos,
un bărbat atît de tînăr şi frumos,
lăudaţi-l mult în muzici şi-n poeme,
că Hristos, de dragul vostru, în piroane urcă iar din vreme-n vreme,
că Hristos, de dragul vostru, în piroane urcă iar din vreme-n vreme !

! voi, flămînzii, şi voi, răii, şi voi toţi,
neam de tîrfe nesătule şi de hoţi,
bucuros Hristos scuipatul vi-l primeşte
şi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneşte
şi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneşte !

! numai unul dintre voi a născocit
chinul care pe Hristos l-a omenit
şi pe cruce nu-l mai lasă să-şi ia locul,
şi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul
şi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul !

sursa

Cuvant la Invierea Domnului

Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut. Dupa cum, cand posteati, va spuneam ca se poate sa nu postesti, desi postesti, tot astfel si acum va spun ca se poate sa postesti, desi nu postesti. Cum poate sa nu posteasca cel care posteste? Iata: cand cineva se opreste de la mancare, dar nu se opreste de la pacate. Cum poate sa posteasca cel care nu posteste? Iata: cand se bucura de mancare, dar nu gusta din pacat.

Poate sa se imbete si cel care nu bea vin ("Vai de cei care se imbata fara vin!" - Isaia 28, 1) si poate sa fie cumpatat si cel care bea vin ("Foloseste-te de putin vin pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni" - I Timotei 5, 23). Si oare nu ne invata Apostolul: "Nu va imbatati cu vin, in care este desfranarea, ci umpleti-va de Duhul" (Efeseni 5, 18). Aceasta este betia cea buna. Umple mintea pana sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul sa nu mai poata turna nimic in el! Paharul nostru de buna betie sa fie potirul cel duhovnicesc, potirul neintinat al sangelui Celui Inviat, care nu imbata, nici nu moleseste, ci ne intareste intru cumpatare. De aceasta betie sa ne imbatam, iar de la cealalta sa ne abtinem, ca sa nu pangarim acest mare praznic, al pamantului si al cerului deopotriva. Caci bucurie mare este astazi si pe pamant, si in cer. Daca, atunci cand se intoarce un singur pacatos, este bucurie pe pamant si in cer (Luca 15, 7), cu cat mai mare bucurie va fi in cer cand intreaga lume este smulsa din mainile diavolului? Acum salta de bucurie ingerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii si serafimii praznuiesc impreuna cu noi Invierea cea de a treia zi.

Foarte mult am dorit sa mananc Pastele acesta cu voi", a zis Domnul (Luca 22, 15). Iar daca a dorit sa praznuiasca Pastele impreuna cu noi, atunci negresit ca a dorit sa praznuiasca si Invierea. Asadar, cand ingerii si arhanghelii se bucura, iar Stapanul tuturor puterilor ceresti praznuieste El Insusi impreuna cu noi, ce pricina de intristare mai ramane?

Sa praznuim sarbatoarea aceasta atat de mare si de luminata, a Invierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci si cu prisos de evlavie. Caci Domnul a inviat, si a inviat si lumea dimpreuna cu El, si legaturile mortii s-au rupt prin Inviere. Adam a pacatuit si a murit. Dar Hristos n-a pacatuit si a murit. O, lucru nou si minunat: acela a pacatuit si a murit, Acesta n-a pacatuit si a murit! Pentru ce? Pentru ca acela ce-a pacatuit si a murit sa poata sa scape de legaturile mortii prin Cel Care n-a pacatuit, dar a murit. Asa se petrece si in afacerile banesti: cineva, de multe ori, ramane dator si, pentru ca nu are cu ce sa plateasca, este tinut in lanturi. Altul nu e datornic nimanui, dar, pentru ca poate sa plateasca, plateste si il slobozeste pe cel vinovat. Astfel s-a intamplat si cu Adam: era dator si stapanit de diavol, dar nu putea sa plateasca. Hristos nu era dator, nici nu era stapanit de diavol, dar putea sa plateasca datoria. Si iata ca, venind, a platit cu moartea Sa pentru acela care era stapanit de diavol, ca pe acela sa-l slobozeasca.

Ai vazut ispravile Invierii? Ai vazut iubirea de oameni a Stapanului? Ai vazut maretia purtarii Lui de grija? Sa nu fim asadar nerecunoscatori fata de un astfel de binefacator, nici sa nu ne lenevim sub cuvant ca a trecut postul, ci acum, mai mult chiar decat inainte, sa avem mare grija de suflet, ca nu cumva, ingrasandu-ne trupul, sa ramana sufletul mai neputincios, sau nu cumva, ingrijindu-ne de rob, sa neglijam stapanul! Caci care este folosul daca, sub pretextul sarbatorii, mananci peste trebuinta si depasesti in toate masura? Acest lucru si trupul il pangareste, si puterea sufletului o micsoreaza. Sa pazim deci masura si trebuinta, implinind cu sufletul si cu trupul cele cuvenite, ca nu cumva sa varsam deodata toate cele adunate prin post. Va opresc eu oare de la a va desfata de hrana si de odihna? Nicidecum. Va indemn insa ca, implinindu-va cele de trebuinta, sa nu depasiti masura in desfatari, incat sanatatea sufletelor voastre sa nu cunoasca vatamare.

In adevar, unul care depaseste hotarele trebuintei, nici de placere nu se bucura, cad pateste boli si alte necazuri. Eu insa nu ma indoiesc ca veti da urmare acestor indemnuri, pentru ca stiu ascultarea voastra.

Mediafax