sâmbătă, 18 iulie 2009

Omul instruit, pe cale de dispariţie


Omul instruit - studiu de caz? Pare un subiect pe cât de pretenţios, pe atât de preţios, în zilele noastre. Şi totuşi, în fiecare om ar putea înmuguri, într-un ceas anume, interesul pentru cultură; dorinţa de a fi un ins cultivat; de a cunoaşte cât mai multe din toate domeniile. Depinde, însă, de felul cum porneşte la drum, încă din pruncie. Unii se aventurează de bună voie în lumea lui "vreau să ştiu". Alţii, fug de rup pământul în sens opus. Mai există şi o categorie de mijloc: indivizi care, indiferent de sex, vârstă sau apartenenţă religioasă, vor să se instruiască repede şi cu folos. Ei reuşesc să-şi atingă ţinta doar pe tărâm... politic. Politica nu are nevoie, în general - după cum am văzut cu toţii - de indivizi şcoliţi. Exemple sunt destule. În acest caz şi numai în acest caz, presimţi de departe eşecul. Nu al politicianului - ajuns în fruntea instruiţilor şi neinstruiţilor - ci al comunităţii, al ţării întregi pe care are pretenţia să o manipuleze. Cred că de aici vin toate neajunsurile zilelor noastre; piedicile, erorile, amatorismele, înclusiv cele în materie de cultură. La noi, proverbul "Omul potrivit, la locul potrivit" pare să se răzbune crunt, aşa încât cu cât eşti mai nepotrivit pentru un loc, cu atât îl găseşti mai uşor. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în România nu este demn de o societate normală. În orice societate normală, politicul este cel care decide ce oameni sunt mai potriviţi în domeniul respectiv. Din această stare de lucruri pe dos, rezultă două întrebări (sau nedumeriri):

1. Este omul instruit pe cale de dispariţie?
2. După ce criterii se alege omul nepotrivit tocmai pentru un loc ce se lasă greu ocupat de omul capabil?

Desigur, mai sunt nedumeriri. Cum se întâmplă că într-un post care necesită pregătire culturală, se află un ceferist?! Cine răspunde, oare, de incapacitatea omului nepotrivit de a pune lucrurile cap la cap?! Este el fratele, cumnatul, finul propriului său naş aflat în fruntea unui "compartiment" politic, specialist, la rândul lui, în cultura leguminoaselor?! Referitor la cultură, îmi amintesc de vorbele lui Constantin Noica: "Prea mulţi buiestraşi în cultura română. Cultura e prea mult a anahoreţilor, înfrânţilor, modeştilor, complexaţilor, netrebnicilor; e prea mult o revanşă". Şi totuşi, pentru a-l cita tot pe Noica "De unde începe cultura?". "De la lucrul neprivit direct, ci reflectat - fie şi în ochii altora; ca fiinţa frumoasă. Cultura ca tăcere, asimilare, hrană. Cultura ca detectare a maladiilor realului de orice fel". Cred că "timpul" nostru cultural e pe mâna unor chirurgi care au absolvit "şcoala de măcelărie". La ce să ne mai aşteptăm?

Veronica Marinescu - Curierul National

4 comentarii:

anca spunea...

cred ca e pe cale de disparitie! am intrat in era domniei banului! de aci rezulta toate !
cum e posibil sa scoatem licentiati pe banda rulanta(astia in afara de cartea de telefoane nu cred ca au deschis vreo carte)si nu doar la fac. particulare,cum fals se pune problema! in institutii de invatamint ale statului(licee+facultati) se intimpla la fel!

cum e posibil ca ritipoancele(nume generic,intra aci si alte ministrese)sa aiba la activ trei,patru facultati,dar cultura generala ioc(vezi cazul udrea)!

Ion de la Chiuiesti spunea...

Asta era interesul, sa dispara oamenii instruiti si sa ramana ghiolbanii. Jungla va fi mai prietenoasa decat viata in comunitatile sau habitatele actuale!

dramoleta spunea...

Un subiect extrem de important, pe care media nici nu se sinchiseste sa-l dezbata.

De fapt, cine sa-l dezbata? Aia din media care din aurolaci au devenit peste noapte ziaristi?

Andrei Epure spunea...

nicio problemă importantă nu se dezbate de către presă.

mai mult de puțin tam-tam de formă nu iese, rar, zic rar se întâmplă să intervină presa în redresarea unei probleme(vezi cazul Necolaiciuc, care oricum era filat de mult, dar..).
de exemplu, Ritzi. o să mai zică cineva ceva despre ea, în afară de editoriale răzlețe care să mai amintească celor care oricum n-au uitat de măgăriile la nivel înalt(și repet ce-am zis mai demult, ea e mic copil).
momentan mi-e scârbă, sper să mai vorbim când voi fi mai optimist.

Doamne ajută, prieteni.