Cine dictează?

Jewish Telegraph Agency arată că laureatul Premiului Nobel, portughezul Jose Saramago, a declarăt că poporul evreu nu merită mai mult decât i se acordă, adică "compasiune pentru suferinţa îndurată în timpul holocaustului".

Saramago, care a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatură în 1998, a declarat săptămâna trecută, pe când se afla în Brazilia că "a trăi la umbra holocaustului şi a pretinde să li se ierte tot ce fac pe motiv că ei înşişi au suferit în trecut, mi se pare exagerat. N-au învăţat nimic din suferinţa părinţilor şi bunicilor lor". Critic asiduu al Israelului, romancierul portughez a comparat oraşul Ramallah din Cisiordania cu lagărul de concentrare de la Auschwitz: "Spiritul de la Auschwitz e atât de prezent în Ramallah în zilele noastre, încât israelienii construiesc ziduri care ne amintesc de zidurile ghettourilor".

Specializare forţată

Supăraţi pe tupeul unora dintre români, care refuză să înghită versiunea denaturată impusă cu forţa a istoriei recente, puternicii momentului au decis să facă ordine. O serie de tineri politicieni români merituoşi vor merge în Israel să studieze holocaustul, ca să le intre bine în cap cum stau lucrurile. În România, pe lânga sărbătorirea zilei holocaustului, se vor înmulţi comemorările, seminariile, conferinţele şi vor fi puse la punct programe educaţionale despre holocaust. Acestea vor avea ca ţintă modelarea "corespunzatoare" a conştiinţei copiilor care urmează sistemul public de învăţământ. Cât despre "cârcotaşi", pe acestia îi aşteapta puşcăria şi umilirea publică.

Reproducem aici şi o declaratie oficiala a lui Daniel Mariaschin, vicepreşedinte al B’nai B’rith International (cunoscută sectă satanistă iudeo-masonică), după întrevederea de pe 2 august 2003 cu şeful statului: "La întâlnirea cu preşedintele Iliescu am convenit asupra unor paşi importanţi privind comemorarea Holocaustului şi extinderea programelor educaţionale pe această temă. În prezent aşteptăm cu interes implementarea acestui plan de acţiune. Am toată încrederea că un numar de importante organizaţii evreieşti şi experţi în acest domeniu din Statele Unite şi Israel îşi vor oferi expertiza şi experienţa în fructificarea acestor propuneri".

Cărţi interzise

Este vorba despre o carte apărută la Editura Samizdat. Această editură este un furnizor de materiale de calitate pentru cei care au mari îndoieli atât faţă de viitorul luminos care ni se rezervă alături de UE şi NATO, cât şi faţă de viziunea "oficială" asupra trecutului istoric recent.

Mai concret: cartea se numeşte "Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" şi prezintă o variantă mai puţin măgulitoare asupra numitului holocaust. Se deschide cu următorul motto: "Şi dacă ceilalţi ar accepta minciuna impusă de Partid - dacă toate rapoartele ar dovedi acelaşi lucru - minciuna ar deveni adevăr şi ar intra în istorie" (George Orwell, 1984). Cartea este scrisă în baza sistemului întrebare-răspuns, cu argumente extrase din diferite studii.

Celor de la editura Samizdat nu li se mai dă voie să comercializeze cartea. Decizia s-a luat "pe şest", în urma scandalului de anul trecut de la Targul de carte Bookarest, unde Cineva (nu spun cine, dar bănuiţi) s-a indignat pentru că a găsit "Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" expusă pe tarabe. Tocmai se desfăşurase la Bucureşti "Primăvara noilor aliaţi", în urma căreia Adrian Nastase, Rodica Stănoiu, Răzvan Theodorescu şi Ioan Rus au semnat OUG 31/2002, act normativ de tip stalinist.

Ordonanţa de urgenţă nr.31/2002 este un act normativ abuziv, dat la comandă, act care sfidează art. 30 din Constituţia României, referitor la libertatea de exprimare. Cel care consideră că mareşalul Antonescu este un erou naţional şi nu un criminal de război condamnat de o justiţie aservită şi comandată politic, şi afirmă asta public, riscă ani grei de închisoare împreună cu infractorii de drept comun. Cel care crede şi spune că holocaustul este doar o teribilă maşina de făcut bani, de stors miliarde de dolari din suferinţa unor oameni, ŞI ÎN PARTICULAR, CEL CARE SE ÎNDOIEŞTE DE EXISTENŢA ÎN ROMÂNIA A VREUNUI HOLOCAUST ANTI-EVREIESC, niciodată dovedit, riscă oprobiul public, condamnare penală şi lipsire de drepturi. AŞADAR, EXPRIMAREA UNEI OPINII SE PEDEPSEŞTE PENAL. Cei care încearca să opreasca dezbaterile publice pe o temă atât de controversată sunt temători că adevărul ar putea ieşi la iveală.

Semnalăm aici cartea lui Norman Finkelstein, "Industria Holocaustului - reflectii asupra exploatării suferintei evreieşti", unde se prezintă felul în care miliardele de dolari stoarse de la Germania şi Elveţia ca despăgubiri pentru victimele Holocaustului, au ajuns în buzunarele conducătorilor organizaţiilor sioniste care le folosesc pentru propriile scopuri.

Elie Wiesel declara: "Fiecare evreu ar trebui să-şi păstreze într-un colţ al sufletului o zonă de ură - o ură sănătoasă şi bărbătească - pentru ceea ce personifică germanul şi ceea ce persistă în Germania. Să procedam altfel ar însemna să ne trădăm morţii" (Elie Wiesel, Legends of our time, NY, Avon Books, 1968).

Videoclip interzis

MTV Romania a oprit de la difuzare o piesă din cauza faptului că eroina din clipul video se îndrăgosteşte de un ofiţer Wehrmacht.

Piesa "Speram să fii tu", interpretată de Angel (Raluca Ciocarlan), a fost interzisă la MTV România, întrucât conţinutul video-clipului a generat reacţii negative din partea comunităţii evreieşti din ţară. MTV-ul s-a autosesizat în urma apariţiei în presă a unui material pe această temă (în Jurnalul Naţional). Un oficial a motivat decizia postului arătând că "imaginile din clip amintesc evreilor de suferinţele fizice şi mentale pe care le-au cauzat naziştii. Îndepartând această melodie, ne alaturăm comunităţilor evreieşti de pretutineni, respectându-le trecutul".

Shai Aharoni, corespondentul în România al cotidianului "MAARIV", este cel care ceruse postului de televiziune oprirea difuzării, declarând: "Evreii din Romania care l-au vizionat s-au simţit jigniţi şi au plâns. Articolul pe care l-am scris pe aceasta temă va fi de interes în Israel". Autorul scenariului pentru videoclip, Dragoş Buliga, a spus ca nu intenţiona să atace evreii, ci doar să prezinte o poveste de dragoste din al doilea război mondial, neputând fi vorba de propagandă politică.

Consiliul Naţional al Audio-Vizualului aprobase difuzarea piesei, însă, după plângerile venite de la comunitatea evreiească, membrii săi s-au întâlnit pentru a rediscuta legitimitatea difuzării înregistrării. sursa: http://www.roaim.com