Va recomand ultimul articol semnat CTP:
"V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se? Eu nu puteam. Însă miercuri seara, mirosul emanat de d-na ministru m-a izbit prin sticla ecranului. În ultimele secunde ale emisiunii moderate de Adrian Ursu şi Oana Stancu, d-na Ridzi s-a repezit cu înfrigurare, fără s-o întrebe nimeni, fără nici o legătură cu ce se discutase („Unde sunt banii, doamna ministru?!“), în ciuda apelurilor „s-a terminat emisiunea!“ să, „comunice“ următoarea „informaţie“: ziaristului Cătălin Tolontan i s-ar fi oferit de către PSD un post de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului. Într-o proză a lui Marin Preda doi inşi se iau la trântă. Unul dintre ei, cel ticălos şi laş, când se vede cu umerii la pământ, dă drumul unui vânt la fel de puturos ca sufletul lui, sperând, cu această ultimă armă, să-şi asfixieze şi să-şi scârbească adversarul. Singura deosebire dintre insul lui Preda şi madam Ridzi este că d-sa a slobozit flatulenţa pe gură. Şi când mă gândesc că pe ambii obraji m-a pupat d-na Ridzi, brusc şi dintr-o dată, intrând în biroul meu acum câteva zile şi văzându-ne în viu pentru prima oară, şi ultima, în această viaţă…N-am să mă refer la ce am sfătuit-o, căci discuţia a fost confidenţială, dar pot să spun că a repetat obsesiv, ca şi pe posturile TV, că „n-a ştiut să comunice“, de aceea pătimeşte. În schimb, când a fost vorba să-l denigreze prosteşte (secretar de stat în MTS, mare şpagă de funcţie…) pe redactorul-şef al ziarului care a dezvăluit delapidarea de bani publici sub semnătura ministreţei Ridzi, a fost o comunicatoare atât de vioaie…
Cuvântul cel mai obscen pronunţat în legătură cu d-na Ridzi este „tânăr“. „E o campanie îndreptată împotriva unui politician tânăr“ zice d-na Ridzi. Această şopârlă cu ochi de sticlă verzi-albaştri e o mumie, o fosilă vie mai bătrână decât Ion Iliescu. N-am văzut de când mă uit la politică, asemenea colecţie istorică de tenacităţi neruşinate pentru a ieşi din rahat, aflată în posesia unei femei de 32 de ani. Aruncatul cu vina pe subordonaţii pe care tot ea i-a adus, autocritica („am fost naivă, tovarăşi, m-am încrezut în oameni”) „îmi iau angajamentul” („de acum înainte, voi verifica toate hârtiile din minister”), făcutul urechii toacă, când e întrebată a n-a oară unde sunt banii, răspunde tot a n-a oară, fără să clipească, cum că ea a dorit ca tineretul să se bucure de o sărbătoare, insinuarea că e „lucrată”, complotul politic, ca şi cum ar fi putut vreun complotist s-o silească să debiteze „aroganţe” cretine ca „nu e treaba mea ce s-a făcut cu banii” sau „nu mă prezint la comisia de anchetă parlamentară”. Văz în d-na Ridzi, putrezite, descompuse, dar încă vii, pe utemistele, utecistele, uaseceristele de frunte, chitite să ajungă, cu capul vârât între umeri, soldăţoaice credincioase ale partidului, o Aneta Spornic, o Ana Mureşan, o Suzana Gâdea. Plus, fireşte, şcoala pedelistă de mâncat fecale cu polonicul de argint, în care Emil Boc e maestru emerit.
Faptul că PD-L-ul nu a reuşit încă s-o convingă să-şi dea demisia, nici măcar să-i oprească apariţiile la TV, din ce în ce mai dărâmătoare pentru partid, demonstrează, încă o dată, anemia paralizantă de care suferă această formaţiune politică târâtă peste tot cu perfuzorul de un singur om şi fiica lui.
Până la urmă, d-na Ridzi va fi băgată la cală. Dar deja e prea târziu. În urma ei va rămâne un cuvânt care poate că va fi adoptat de limba română: ridzicol, adjectiv."
Cristian Tudor Popescu(gandul.info)
"V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se? Eu nu puteam. Însă miercuri seara, mirosul emanat de d-na ministru m-a izbit prin sticla ecranului. În ultimele secunde ale emisiunii moderate de Adrian Ursu şi Oana Stancu, d-na Ridzi s-a repezit cu înfrigurare, fără s-o întrebe nimeni, fără nici o legătură cu ce se discutase („Unde sunt banii, doamna ministru?!“), în ciuda apelurilor „s-a terminat emisiunea!“ să, „comunice“ următoarea „informaţie“: ziaristului Cătălin Tolontan i s-ar fi oferit de către PSD un post de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului. Într-o proză a lui Marin Preda doi inşi se iau la trântă. Unul dintre ei, cel ticălos şi laş, când se vede cu umerii la pământ, dă drumul unui vânt la fel de puturos ca sufletul lui, sperând, cu această ultimă armă, să-şi asfixieze şi să-şi scârbească adversarul. Singura deosebire dintre insul lui Preda şi madam Ridzi este că d-sa a slobozit flatulenţa pe gură. Şi când mă gândesc că pe ambii obraji m-a pupat d-na Ridzi, brusc şi dintr-o dată, intrând în biroul meu acum câteva zile şi văzându-ne în viu pentru prima oară, şi ultima, în această viaţă…N-am să mă refer la ce am sfătuit-o, căci discuţia a fost confidenţială, dar pot să spun că a repetat obsesiv, ca şi pe posturile TV, că „n-a ştiut să comunice“, de aceea pătimeşte. În schimb, când a fost vorba să-l denigreze prosteşte (secretar de stat în MTS, mare şpagă de funcţie…) pe redactorul-şef al ziarului care a dezvăluit delapidarea de bani publici sub semnătura ministreţei Ridzi, a fost o comunicatoare atât de vioaie…
Cuvântul cel mai obscen pronunţat în legătură cu d-na Ridzi este „tânăr“. „E o campanie îndreptată împotriva unui politician tânăr“ zice d-na Ridzi. Această şopârlă cu ochi de sticlă verzi-albaştri e o mumie, o fosilă vie mai bătrână decât Ion Iliescu. N-am văzut de când mă uit la politică, asemenea colecţie istorică de tenacităţi neruşinate pentru a ieşi din rahat, aflată în posesia unei femei de 32 de ani. Aruncatul cu vina pe subordonaţii pe care tot ea i-a adus, autocritica („am fost naivă, tovarăşi, m-am încrezut în oameni”) „îmi iau angajamentul” („de acum înainte, voi verifica toate hârtiile din minister”), făcutul urechii toacă, când e întrebată a n-a oară unde sunt banii, răspunde tot a n-a oară, fără să clipească, cum că ea a dorit ca tineretul să se bucure de o sărbătoare, insinuarea că e „lucrată”, complotul politic, ca şi cum ar fi putut vreun complotist s-o silească să debiteze „aroganţe” cretine ca „nu e treaba mea ce s-a făcut cu banii” sau „nu mă prezint la comisia de anchetă parlamentară”. Văz în d-na Ridzi, putrezite, descompuse, dar încă vii, pe utemistele, utecistele, uaseceristele de frunte, chitite să ajungă, cu capul vârât între umeri, soldăţoaice credincioase ale partidului, o Aneta Spornic, o Ana Mureşan, o Suzana Gâdea. Plus, fireşte, şcoala pedelistă de mâncat fecale cu polonicul de argint, în care Emil Boc e maestru emerit.
Faptul că PD-L-ul nu a reuşit încă s-o convingă să-şi dea demisia, nici măcar să-i oprească apariţiile la TV, din ce în ce mai dărâmătoare pentru partid, demonstrează, încă o dată, anemia paralizantă de care suferă această formaţiune politică târâtă peste tot cu perfuzorul de un singur om şi fiica lui.
Până la urmă, d-na Ridzi va fi băgată la cală. Dar deja e prea târziu. În urma ei va rămâne un cuvânt care poate că va fi adoptat de limba română: ridzicol, adjectiv."
Cristian Tudor Popescu(gandul.info)
6 comentarii:
Bun gasit,
sincer, articolul lui CTP imi repugna.
Nu voi intelege niciodata de ce "mari" jurnalisti recurg la astfel de abjectii. Fac analiza spatiului carpato-danubiani-pontic cu o ferocitate iesita din comun, cum ca totul e murdar, ca totul a devenit vulg, insa uita precum un bolnva de alzheimer ca ei sunt primii care dau tonul.
M-as fi asteptat la o altfel de retorica, insa asta e!
Preferam abordarea din perspectiva soldatului condamnat de Curtea Martiala pentru ca a ascultat ordinele superiorilor.
Ridzi Pitzi a spus clar: "eu sunt doar un soldat".
Culpa cea mare este a superiorului, insa nimeni nu se leaga de aspect.
De ce?
Pentru ca la noi in Neomania, INTOTDEAUNA "mortul" este vinovat!
O cutuma care mai are putin si este promovata la rang de lege.
Culpa acestei dudui este ca se afla la locul potrivit, asumandu-si clar si locul si rolul!
Voi ce credeti?
Nea CTP, in opinia mea, acum nu a facut decat sa-si verse emotiile umane asupra unui robot!
Pedelistii au o strategie extraordinara (cand spun pedelisti ma refer la basescu): aceea de a racola fiinte cu un mare handicap - lipsa de personalitate!
Astfel ei sunt modelati strict dupa chipul si asemanarea zeului!
Tipul e cam dur, dar Ridzi chiar si-o merita! Nesimtirea ei e desavarsita si nu vad de ce nu i s-ar raspunde cu aceeasi moneda!
Ion,
nu spun ca nu o merita! Sunt intru'totul de acord cu tine.
Merita sa fie obligata sa plateasca tot ce a cheltuit, sa fie bun exemplu pentru toti cei care cred ca se pot juca cu banul public cum le dicteaza cerebelul, zeus sau mai stiu eu cine.
Nu sunt de acord cu stilul, limbaju lui CTP, m-am saturat sa citesc numai mizerii lingvistice... parca se iau la intrecere cine foloseste cuvinte mai urate, mai gretoase... de la gaozar la subsiori mirositoare la basini si rahat! Parca au plonjat politicienii impreuna cu ziaristii intr-o hazna si doresc cu orice chip sa ne traga si pe noi dupa ei.
Asta-i societatea in care ne balacim. CTP pare uneori un comisar al poporului, care acuza si infiereaza. Mi-l imaginez cu o uniforma de tip fascist si o diagonala!
Cinismul cu care spinteca in mod justitiar absolut orice imi face greata. Sa nu uitam de unde vine CTP-ul, cine a fost si ce scoli de partid a frecventat.
Mai mult, lectiile de morala venite din partea lupilor sunt de un searbad lugubru. Si cuvintele chinuite pe care si le introduce singur in dictionare. Biet inventator...
Trimiteți un comentariu