Politica - de la tupeu la lichelism si retur

Tupeu. Lichelism. Dispret. Iresponsabilitate, Cam in acest mod ar putea fi caracterizata prestatia clasei politice. Cu indulgenta chiar, in conditiile in care orbecaim tot mai mult printr-o criza din ce in ce mai agresiva. Cu ochii spre prezidentiale, liderii au uitat cu desavarsire de soarta milioanelor de romani. Doar lupte politice disperate, cu consecinte incalculabile, de dimineata pana seara. Nimic altceva. Nu exista o initiativa legislativa de bun simt, o sedinta a Coalitiei in care cei doi parteneri sa lase deoparte pentru cateva ore orgoliile marunte si sa se gandeasca la combaterea crizei, o sesiune extraordinara la Parlament, in care problemele cu adevarat importante (si sunt, slava Domnului, atatea!) sa fie dezbatute. Partidele au intrat intr-o febra a disperarii electorale pe care o pot intelege doar cei care cunosc cat de benefica este obtinerea Puterii. Nimeni nu vrea sa faca pasul inapoi, sa renunte la paguboasa demagogie sau la disputele sterile care nu au niciun efect concret. Infiintam comisii peste comisii, toate de “ancheta”, care nu fac altceva decat sa arunce si mai mult in derizoriu imaginea unui Parlament si asa puternic decredibilizat. Nu mai exista Putere si Opozitie. Apele sunt atat de agitate incat aliantele se fac si se desfac, in functie de interese, de la o zi la alta. Liberalii identifica astazi puncte de conexiune cu social-democratii, pentru ca maine aceiasi social-democrati sa voteze alaturi de partenerii de Coalitie, impotriva liberalilor. Nebuloasa este totala, toate acestea pe fondul unei economii afectate din ce in ce mai grav de criza. Nu de comisii in care votul politic primeaza in dauna adevarului (pe cine oare mai intereseaza la nivel politic aflarea adevarului si sanctionarea drastica a celor responsabili de devalizarea bugetelor ministerelor?), ci de comisii care sa ancheteze, sa ii traga la raspundere pe cei vinovati de situatia grava in care se gaseste Romania. In timp ce toti cei care se cred intangibili in politica, finante, agentii, “smecherii” ce nu dau doi bani pe suferinta “prostimii” stau pe milioane si zeci de milioane de euro, flagelul somajului continua sa faca ravagii in Romania. Intreprinderile mici si mijlocii, ca si cele mari, au fost abandonate de un guvern incompetent pe altarul crizei, iar falimentele pe banda rulanta nu fac altceva decat sa completeze un tablou dezolant. Statisticile ne arata in fiecare luna cum ajungem jos, si mai jos. Industria, transporturile, agricultura, exporturile, sunt din ce in ce mai vulnerabile in fata recesiunii. Numarul romanilor aflati sub pragul saraciei creste cu fiecare zi, institutiile statului reprezinta doar niste focare de coruptie, birocratia este excesiva, in timp ce politicul tine strans la pieptul sau actul de Justitie si administratia publica. Educatia a fost adusa la pragul cel mai de jos al calitatii, diplomele ajungand sa nu mai aiba, practic, nicio valoare. Doar scandaluri, nemultumiri, dezamagiri. Sindicatele se pregatesc de greva generala, in conditiile in care directia in care se indreapta Romania este una gresita.

Perspectivele sunt sumbre, iar toti indicatorii economici arata ca situatia populatiei este de-a dreptul disperata. Si ne referim aici in mod deosebit la disponibilizati, la pensionari, la profesori, la cei din Justitie, la toti cei care sunt loviti crunt in aceasta perioada de neajunsurile bugetului, ca si de amatorismul si dispretul cronic al celor care au tupeul ca de la inaltimea functiilor detinute sa se comporte ca si cum nu ar avea nicio legatura cu disperarea milioanelor de romani. Liderii Coalitiei nu mai dau doi bani unii pe ceilalti. Din pacate, in aceasta lupta, nu exista decat un singur perdant: Romania. Nu Basescu sau Geoana, Boc sau Nica, sunt cei afectati de inconstienta electorala, ci toti cei care asteapta solutii pentru combaterea crizei, nu scandaluri interminabile. Este atat de greu sa fii simplu cetatean al Romaniei europene. Intr-o tara in care primii patru oameni in stat sunt Basescu, Geoana, Anastase si Boc. Cum am putea cere solutii, cand cei mai indrituiti sa le gaseasca nu fac altceva decat sa se paruiasca pe aleile electorale...

din Cronica Romana- Iulian Badea