Uniunea Europeana a iluziilor

Despre Uniunea Europeană ni s-a spus în mod repetat că reprezintă singura şansă a popoarelor europene de a supravieţui într-o lume dominată de puterea militară a SUA, de monopolul asupra resurselor energetice deţinut de Federaţia Rusă şi de spectaculosul avânt economic înregistrat de marile naţiuni ale Orientului Îndepărtat, precum China, Taiwan sau Japonia. Românii au privit cu speranţă umilă şi cu supuşenie la Uniunea Europeană, aşa cum strămoşii lor priveau la Înalta Poartă, la Curtea de la Viena, la Cancelaria Berlinului sau la Kremlinul Uniunii Sovietice. Au aşteptat de la Uniune împărţirea dreptăţii, o bunăstare materială dobândită rapid şi facil, ridicarea unui fel de rai al fericirii pe pământul românesc. La 1 ianuarie 2007, românii au salutat cu mare bucurie aderarea României la UE. Anii de jaf, de nedreptate, de minciună la care fuseseră condamnaţi de politicienii autohtoni, după momentul Decembrie 1989, se încheiau, deveneau doar o amintire tristă. Aşa au crezut românii! Au crezut şi s-au înşelat.

În iulie 2009, la aproape doi ani de la aderare, situaţia ţării este parcă mai nenorocită ca niciodată. Politicienii au renunţat la orice umbră de bun-simţ şi se luptă în văzul lumii pentru bucăţile rămase din cadavrul ţării, justiţia şi-a consacrat funcţia de prostituată de serviciu, făcându-i scăpaţi de pedeapsă „pe bandă rulantă“ pe politicienii penali sau pe afaceriştii care stau în spatele partidelor, economia este controlată de câţiva „moguli“, „baroni“, „băieţi deştepţi“, iar jaful la care este supusă agravează efectele crizei financiare în care se chinuieşte ţara. Românul de rând nu mai crede în nimeni şi în nimic şi trăieşte de pe azi pe mâine, singura însoţitoare fiindu-i frica. Frica de şomaj, frica de boală, frica de sărăcie, frica pentru viitorul propriei familii.

Un sondaj Eurobarometru realizat în perioada mai-iunie 2009 ne demonstrează că şi europenii din celelalte ţări membre ale Uniunii încep să-şi piardă încrederea în capacitatea UE de a salva popoarele de la dezastrul provocat de criza actuală. Peste 60% dintre europeni cred că efectele crizei se vor manifesta abia de acum înainte, aşteptându-se ca situaţia economică a Europei să fie tot mai gravă în lunile următoare. 58% dintre români apreciază în acelaşi sens, ce este mai rău abia acum începe. Într-o proporţie medie de aproximativ 35%, cetăţenii europeni, ca şi cei români, sunt foarte îngrijoraţi de perspectivele pe care le au la locul de muncă şi consideră că sunt în pericol de a ajunge şomeri. În Uniunea Europeană, şomajul afectează tot mai puternic soarta tinerilor. Astfel, în primul trimestru al acestui an, existau peste cinci milioane de tineri europeni în şomaj, adică aproximativ 19% din numărul total al europenilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. În România, peste 20% dintre tineri sunt şomeri, iar ritmul actual de degradare a situaţiei economice nu ne dă motive să sperăm că acest procent se va reduce, ci, dimpotrivă, este foarte mare probabilitatea creşterii numărului de tineri români fără loc de muncă. Uniunea Europeană şi-a propus de mai mulţi ani să realizeze o reformă a pieţei forţei de muncă. În acest sens s-a înfiinţat şi un Fond Social European, care îşi propune să ajute la crearea de noi locuri de muncă. Rezultatele concrete încă nu se văd. Ciudat îmi pare că, în pofida semieşecului primelor măsuri iniţiate în numele aşa-zisei reforme a pieţei de muncă europene, aproximativ 52% dintre europenii chestionaţi prin Eurobarometru consideră că Uniunea Europeană are un rol pozitiv în ocuparea locurilor de muncă.

Reforma pieţei de muncă europene porneşte de la premise nefavorabile. Nordul Europei este locuit de popoare care au reuşit să-şi dezvolte un sistem economic şi social în care respectul pentru drepturile cetăţeanului este superior faţă de restul continentului şi care nu se grăbesc să-şi asume aşa-zisa reformă. Ţările care formează „motorul“ Uniunii sunt foste imperii, Germania, Franţa, Marea Britanie, state ale căror cetăţeni nu au acceptat încă realitatea faptului că resursele la care au acces sunt doar cele ale propriei ţări, şi nu ale coloniilor de mult pierdute. În aceste ţări, noţiuni precum mobilitatea forţei de muncă sau educaţia permanentă a adulţilor nu sunt suficient înţelese şi, deci, nu sunt acceptate. Ţări precum Spania, Italia, Grecia sunt afectate de sărăcia moştenită din anii de după ultimul război mondial şi agravată de incapacitatea politicienilor locali de a reforma viaţa economică şi, eventual, mentalitatea popoarelor respective. La acest melanj s-au adăugat ţările care au aderat la Uniune în procesul de extindere a acesteia spre graniţa cu Imperiul Rus. Ţări cu diferite probleme economice, sociale şi politice rămase nerezolvate după căderea dictaturilor aşa-zis comuniste. Actuala criză ne va răspunde la întrebarea dacă Uniunea Europeană este doar o „fata morgana“ care ne hrăneşte cu iluzii sau o soluţie viabilă pentru supravieţuirea popoarelor europene. Vom afla în curând...

sursa