Tupeul, argumentul care nu convinge pe nimeni

Mostrele de tupeu ale anului 2009 sunt tot mai numeroase. Elena Udrea sustine cu aceeasi nonsalanta tipica alesilor ca se astepta sa i se ridice o statuie (probabil, tot una din banii publici) pentru economiile facute la Ministerul Turismului. Fara cuvinte! La randul sau, unul dintre numerosii vicepresedinti ai PSD, Liviu Dragnea, staroste peste Teleorman si peste Consiliile Judetene la nivel national, considera ca premierul Boc si colegii de guvernare democrat-liberali se joaca cu focul atunci cand continua sa anunte asumarea raspunderii guvernului pe mai multe pachete de legi, printre care si cele ale Educatiei. Nu cumva cei care se joaca cu focul nemultumirilor sociale sunt chiar liderii celor doua partide ale Coalitiei, lideri din care face parte si ironicul Dragnea? Ce sa mai spunem despre declaratiile mai-marilor liberali, care anunta ca ei, si doar ei, au reprezentat guvernarea cea mai responsabila din Romania. Peisajul nu poate fi completat decat cu recentele scandaluri Ridzi, Udrea, Basescu sau Nemirschi, in care niciunul dintre cei aflati pe baricadele electorale nu a catadicsit sa se incline cu adevarat in fata aplicarii legii si aflarii adevarului. Marko Bela si colegii sai din UDMR nu ezita sa acuze, in fiecare zi, un Executiv si asa corupt si depasit de situatia economica tot mai grava, omitand faptul ca in cazul in care ar fi fost cooptati la guvernare, pe fondul acelorasi “performante” economice criticile s-ar fi transformat in laude.

Mai mult, presedintele-jucator de la Cotroceni devine brusc irascibil si refuza sa comenteze afacerile care il au in prim-plan pe fratele sau. In aceste conditii, cand eviti sa dai un mesaj ferm in calitatea ta de sef al statului si de garant al aplicarii legii, indiferent de numele persoanei cercetate, balbaiala autoritatilor este pana la un punct fireasca. Dar si acest dosar va ramane cu actuala administratie unul dintre numeroasele uitate prin sertarele largi ale autoritatilor, fiind cel mult folosit in razboaiele pentru Putere. Ironia a luat locul argumentelor, iar sustinerea politica este perceputa ca o platosa in fata organelor de ancheta. Dupa comisia Ridzi, comisia Udrea a aruncat definitiv in ridicol credibilitatea si asa scazuta a Parlamentului. Intre membrii comisiei si Ministerul Turismului, vazut ca o feuda proprie de un demnitar care stie foarte bine care au fost meritele ce l-au propulsat in acest scaun, se duce o lupta pe viata si pe moarte, in care aliatii de conjunctura sunt manati doar de propriile interese.

Chiar ieri, intr-un nesfarsit sir de citatii, membrii comisiei in frunte cu Ludovic “Organ” (asa cum este numit presedintele comisiei, Orban) sunt contestati vehement. De fapt, argumentele nici nu mai conteaza in fata acestor mostre de nesimtire care depasesc cu mult barierele unei campanii electorale civilizate. Si atunci, de ce sa ne mai miram cand simtim pe propria noastra piele cum o Putere impotenta pierde razboi dupa razboi cu o criza ce este departe de a parasi Romania. In locul unor dezbateri responsabile, in care energiile liderilor sa fie canalizate in directia potrivita, clasa politica continua sa subjuge interesul national unor tinte politice marunte.

Pana pe 22 noiembrie, data cea mai probabila a prezidentialelor, mai sunt aproape trei luni. Trei luni de intensificare a luptelor pentru Putere. Milioanele de cetateni sunt deja victimele acestor alesi care refuza sa isi depaseasca conditia mizera. Tupeul nu poate suplini competenta si nici iresponsabilitatea, obligatia strangerii randurilor in fata recesiunii. O clasa politica care va iesi urat din istorie. In corul de huiduieli ale celor pe care i-au umilit 20 de ani...


Iulian Badea - Cronica Romana