Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Minastirii Pantocrator. Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, imbraca schima marelui si ingerescului chip sub numele de Iosif. La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif “Valahul” s-a nevoit multi ani de zile impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si macedonen. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia. Apoi, facindu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavirsirii, invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si ai rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea in inima. Pentru sfintenia vietii sale avea inca si darul facerii de minuni, vindecand multe boli, indeosebi pe cei ologi.
Pentru aceasta era chemat in multe manastiri atonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti.Vazindu-I umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Valahul si, facandu-l preot, i-au rinduit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos. Si era atit de iscusit povatuitor de suflete incit ajunsese vestit pina la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost randuit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa intelepciune sase ani. Apoi este numit egumen in Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari romani si macedoneni.Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage la liniste in preajma Minastirii Vatoped.
Dar, raposand mitropolitul Timisoarei, romanii din Banat, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata. In anul 1650 este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mangiind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare in credinta, intelept la cuvint, bland la inima si neadormit in rugaciune. A facut si unele minuni spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi, punind mainile pe capul lor si rugandu-se pentru ei. (Moastele Sf. Iosif cel Nou de la Partos-foto)
Dintre minunile savarsite de Sfantul Iosif cel Nou de la Partos
Venind de la Constantinopol, Sfantul Iosif trebuia sa treaca Dunarea pe un pod plutitor. Insa caii de la trasura s-au speriat si n-au mai voit sa inainteze. Toate incercarile vizitiului si ale oamenilor dimprejur de a-i face sa se suie pe pod nu au reusit. Atunci Sfantul Iosif, deranjat de strigatele furioase ale oamenilor, s-a coborat si a grait cateva cuvinte blande catre cai, care s-au facut blanzi ca niste miei si au urcat singuri pe pod, unde au stat nemiscati pana au trecut Dunarea. Vazand ca si animalele i se supun, toti cei de fata s-au minunat si s-au inchinat sfantului ierarh.
Nu departe de orasul Varset, sfantul a fost oprit la vreme de noapte si pe un timp de furtuna de un aga turc insotit de ceata de ostasi. Nevasta agai, care era crestina si se chinuia de trei zile sa nasca, fusese vestita in vis ca numai vladica Iosif putea sa o tamaduiasca. Astfel, ea il trimise pe barbatul ei, ca sa-l intalneasca pe sfant in locul unde i se aratase in vis si sa-l aduca la ea. Fara a se teme, Sfantul Iosif a incuviintat sa se intoarca din drum si sa mearga cu aga Ismail. Iar cand a trecut prin fata casei agai, sotia acestuia a nascut indata un baiat.
Dupa mai multe zeci de ani, acest baiat, botezat ortodox, s-a calugarit si a ajuns chiar episcop al Caransebesului si Varsetului, fiind un aparator de seama al Ortodoxiei in vremuri foarte grele pentru credinta stramoseasca.
Ajungand in Timisoara, Sfantul Iosif a fost intampinat de Iovan Capra, un argintar care era olog de 20 de ani, pe care l-a vindecat indata. La vederea acestei minuni s-au uimit si turcii care venisera in intampinarea lui si i s-au inchinat cu evlavie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu