Scrisoare trista (2)

Draga Ioane,

Da, asa e! Poporul a ales varianta sinucigasa, "caderea libera", cum spui. Dar, atentie, aceasta alegere nu are nici o analogie cu jocul de poker, cand pierzi pentru ca ai tras o carte proasta. Nu. Poporul [?] si-a ales "liber", la urne, omul care ne dezbina, care inventeaza probleme si hipnotizeaza populatia cu fantasma mogulilor, a oligarhilor si cu spectacolul ipocriziei sale. Realegerea lui [discutabila] e cel mai elocvent exemplu de manipulare din istoria noastra. Toate alegerile pe care le-a castigat Basescu [la Capitala in 2000 si in 2004, la prezidentiale in 2004 si 2009], au fost decise pe munchie de cutit: a castigat la cateva procente si la diferente de cateva mii de voturi.

Dar eu cred ca nu mai e nimic de facut. Poate ca tu si cei din generatia ta veti gasi o solutie pentru Romania. Eu sunt resemnat. Alaturi de multe lucruri bune pe care le inveti studiind filosofia, ea a are si un efect pervers: te invata cum sa-ti justifici esecurile. Sa-ti dau cateva exemple. Un filosof german, Hegel [mort in 1831], a vorbit de viclenia ratiunii si a istoriei. Indivizi actioneza crezand ca sunt liberi in deciziile lor, dar in spatele scenei, dupa cortina, sta ascunsa ratiunea universala, care combina actiunile lor in asa fel incat din ele rezulta efecte neprevazute, neasteptate si adesea opuse fata de ceea ce doresc indivizii. Asa ca, vezi, cea mai periculoasa dintre iluzii este iluzia libertatii. Un filosof francez, Claude Levi-Strauss [mort acum o luna, la 100 de ani!], spunea ca istoria nu are o evolutie lineara, ci seamana cu mersul calului pe tabla de sah. Dupa cum stii, miscarile calului sunt cele mai imprevizibile si mai greu de calculat. Asa e si cu istoria noastra. Avand in cap aceste exemple, sunt imunizat fata de orice iluzie.

Cele bune, G.