duminică, 13 decembrie 2009

Nichita. In memoriam


Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Un comentariu:

Theodora spunea...

Ave, Poetului! Ave, Nichita, cel ce călăreşte zorile!

"Lecţia" asta a fost "împrumutată" de la Adam, pe când plângea la poarta Raiului...

Mediafax