duminică, 2 mai 2010

George Tarnea. Egloga Destinului Tragic

Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Sa stie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încaput
Si sa n-astepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Ca el, oricum, din post în post,
E învatat s-o duca prost
Si harazit sa fie trist...
M-apuca plânsul, deci exist!

Un comentariu:

Laura spunea...

:)))))))