Duminica a IV-a dupa Rusalii. Vindecarea slugii sutasului

Ce credinţă avea sutaşul! L-a uimit chiar şi pe Domnul. Ea stă în aceea că L-a mărturisit pe Domnul ca Dumnezeu al tuturor, Stăpân Atotputernic al tuturor celor ce sunt; de aceea L-a şi rugat: „Zi numai un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Cred că toate sunt supuse Ţie şi ascultă de porunca Ta”. Această credinţă o cere Domnul de la toţi ceilalţi; această credinţă o cere şi de la noi. Cel ce are asemenea credinţă nu duce lipsă de nimic şi orice ar cere primeşte. Aşa a făgăduit Domnul însuşi. O, de-am avea şi noi măcar o urmă a acestei credinţe! Dar şi aceasta e un dar, iar darul acesta trebuie cerut, şi cerut cu credinţă. Să-l cerem, dar, cel puţin cu simţământul că avem nevoie de el; să-l cerem cu stăruinţă, fără să cruţăm osteneala, ajutându-l totodată să se înfiripe în noi, prin cugetări potrivite şi în primul rând prin supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu.

Sfantul Teofan Zavoratul(sursa)