Suflet de sluga!

Mihai Malaimare scrie excelent despre slugile si slugarnicii care ne inconjoara si ne sufoca:

O sluga este un om primitiv, un om a carui evolutie s-a oprit. El arata la fel ca toti ceilalti, vorbeste aparent la fel, pare ca face legaturi logice, dar, in interiorul sau, in sufletul sau este o SLUGA, adica un om fals, o eroare, o gresala genetica, un nimic, ceva care trebuie distrus pentru ca, din pacate, la fel ca toti ceilalti oameni, are capacitatea de a se reproduce si o SLUGA naste SLUGI.

SLUGA este o vietuitoare taratoare, una care respira aerul ciorapilor si al pantofilor stapanului, una care priveste in sus numai ca sa poata vedea stapanul ca ea, SLUGA, stie sa se taraie, sa linga, sa suga. In urma ei ramane un lichid urat mirositor, fata de care secretiile unui limax sunt adevarate produse de parfumerie selecta. SLUGA crede ce spune, este convinsa ca lumea este asa ca ea, adica mica, scarbavnica, indragostita de injuraturile si flegmele stapanului pe care le devora cu bucuria cu care te uiti la o friptura atunci cand esti nemancat dupa o dischinezie biliara de lunga durata. SLUGA este violenta, violenta vadindu-se in nenumarate feluri: vine la Parlament in sandale si ciorapi de plastic cu speranta ca va fi aleasa membru al Consiliului TVR de exemplu, iese pe post si pozeaza in Ioana D’Arc injurand  si infierand erorile echipei de slugi din care face parte, de exemplu, tradeaza ideile pentru care cu o zi inainte ar fi jurat ca trebuie sa moara si, sub aparenta literatului, de exemplu, balbaie prostii crezand ca poate sa se plimbe a doua zi prin benzinarii fara sa-l scuipe lumea, fara sa-l loveasca in cur. O SLUGA este ceva de care trebuie sa ne temem si atunci cand te temi de o naparca o lovesti, o strivesti pur si simplu, o inlaturi din drumul tau, altminteri risti sa fii tu cel ucis de veninul ei spurcat.

Oare cate SLUGI are aceasta tara in acest moment? Cate SLUGI active si cate SLUGI in conservare are ea? SLUGA se recunoaste si prin faptul ca, atunci cand i se arata ca stapanul tocmai i-a trimis o flegma galbuie peste ochi, da ochii peste cap si se intreaba gales daca ar trebui sa-si dea demisia. Poti sa-ti dai demisia, SLUGA, nimic nu se va schimba. Tot SLUGA vei fi pana la chemarea la judecata de pe urma. SLUGA nu poate fi iertata, SLUGA nu-si rascumpara pacatele slugarind un alt stapan si injurand pe stapanul de flegma caruia s-a saturat. SLUGA este SLUGA!

Istoria acestui popor este plina de existenta si actiunile SLUGILOR. De la nemernicul care a aratat romanilor cararea care duce deasupra cetatii Sarmisegetusa pana la SLUGILE de azi, viata pe acest pamant a fost una care a incercat, ca iarba, ca arborii, sa razbata si sa creasca tot mai sus, dincolo de pestilentiala existenta a SLUGII. Prefer sa cumpar pamant de flori decat sa ma duc in padure si sa adun pamantul de sub copaci caci asta este facut din SLUGILE timpului, din frunzele care n-au cutezat sa infrunte timpul si s-au asezat cuminti sub talpa stapanului lor, misunand in caldura aceea de rame in descompunere de tot felul de vietati, de tot felul de strambaciuni. SLUGA are in zilele noastre si in tarisoara noastra niste chipuri pe care ar trebui sa nu le uitam, nu de alta dar, atunci cand nu te vede nimeni si esti tentat sa scuipi pe jos, risti sa auzi:

- Mm, ce gust bun are flega dumneavoastra! Sunteti menit sa fiti un om mare! Va felicit. Aveti nevoie de ceva?

Uitati-va la SLUGILE de astazi si intelegeti de ce a mers acest popor atat de greu prin viata, de ce fiecare pas inainte s-a facut cu sacrificii de oameni, de suflete, de vieti. Nu iertati SLUGILE pentru nimic in lume! Sufletele lor sunt daunatoare vietii, innamolesc vointa, imbaloseaza emotiile adevarate, imput si ofilesc sentimentele cele mai adanci. Nu iertati SLUGILE pentru nimic in lume!