Despre zeciuiala

Va invit sa cititi un articol al lui Marius Ianus, publicat in Monitorul de Suceava, despre zeciuiala si nu numai:

Unul dintre cititorii articolului meu apărut miercuri în Monitorul de Suceava, care semnează cu un nume alambicat pe care nu îl mai reproduc, pune punctul pe i în chestiunea zeciuielii.

Iată ce spune Domnul nostru Iisus Hristos, la Matei 23,23: "Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi."

Acesta e răspunsul pentru toţi cei care zic că zeciuiala “a fost abrogată”. Nu, domnilor, acest obicei nu a fost abrogat, ba, dimpotrivă, Domnul nostru Iisus Hristos ne cere explicit să nu îl lăsăm. Că noi creştinii, cei care am auzit mesajul Mântuitorului, avem obligaţii mult mai mari decât aceasta, e adevărat. Noi avem Legea Iubirii. Noi, spre deosebire de iudei, trebuie să facem milostenie şi să ne dăm zeciuiala cu dragoste, punând suflet în aceste gesturi ale noastre.

În loc să facem asta ce facem noi? Îi judecăm pe preoţi? Robiţii de duhul rău al lumii, în loc să ne vedem păcatele noastre îi judecăm pe slujitorii lui Dumnezeu. Noi nu plătim zeciuială nu pentru că inima noastră e rece, iar noi suntem nevrednici de iubirea lui Dumnezeu, ci, chipurile, pentru că preoţii sunt nevrednici. Ne stăpâneşte duhul cel rău al acestei lumi, care ne îndeamnă să credem că putem şti noi, cu minţile noastre sărmane, ce e binele şi ce e răul. Vrem să urmărim noi traseul acelui bănuţ pe care îl dăm, să ştim unde ajunge. Dar nu are grijă de asta Dumnezeu? Banii aceia, fie că îi vor fi cuiva spre ispitire, fie că vor ajuta pe cineva, Îi vor folosi lui Dumnezeu în lucrarea Sa. Ce putem face noi bun facem atunci când ne dăruim zeciuiala Bisericii Pravoslavnice. Şi să alungăm de la noi duhul cel rău al criticii: “Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.” (Luca 6.37)

Zeciuiala nu e totuna cu impozitul, cum credea un alt cititor al meu. Impozitul se plăteşte “Cezarului”, iar zeciuiala, lui Dumnezeu. Sunt două lucruri total diferite. Pentru impozit capeţi iluminat stradal, autostrăzi suspendate şi tot ce îţi mai promite „Cezarul” ca să îl alegi. Pentru zeciuială capeţi iubirea lui Dumnezeu care te vede gata a te lepăda de lucrurile stricăcioase ale acestei lumi şi hotărât să îţi aduni comoară în cer. Nu e vorba că ar avea Dumnezeu nevoie de banii tăi. Dumnezeu are nevoie de gestul tău de a rupe din avutul tău o părticică pe care să I-o dăruieşti Lui. “Dăruind, vei dobândi.”