Acum, cere statului german sa retraga decoratiie acordate liderilor Romaniei si Iugoslaviei din cauza ca serviciile secrete ale acestor tari ar fi asasinat dizidenti romani si sarbi pe teritoriu RFG. Afirmatii fara pic de sustinere si dovezi. Noroi si calomnii.
Parerea mea este ca supararile si minciunile Hertei Muller provin tocmai din faptul ca ea nu a reprezentat niciodata o miza pentru serviciul de securitate al statului roman. A fost un nimeni care s-a tarat prin multime. Nu a suparat-o nimeni niciodata, nu a exilat-o nimeni, ba au angajat-o intr-un post superior studiilor ei. I-au dat si pasaport atunci cand a solicitat. Nu a avut niciodata curaj sa iasa in evidenta, sa protesteze. Mai mult, cred ca isi cunoaste limitele in ale scrisului si nu e foarte multumita.
"Cum sa insemne premiul Hertei Muller ceva pentru Romania? Ea nu a spus ca este scriitoare romana, ci banateana. Mai mult, ea nu a fost in exil, ci in recuperare", s-a exprimat scriitorul Paul Goma, un adevarat dizident, un roman autentic.
Regretatul Paul Everac spunea: "Herta Muller a luat Premiul Nobel intr-un fel in care pe mine m-a lecuit sa cred ca Premiul Nobel mai inseamna astazi ceva. Am incercat sa citesc doua carti ale ei, Animalul Inimii si Inca de pe atunci vulpea era vinator, si m-am oprit la pagina 50, intelegind ca nu e nimic altceva de facut decit niste schite lipsite de orice fel de bunavointa, de o viata dura plina de angoase, de o tara de badarani care se complac in murdarie, jeg. Herta Muller nu are nicio legatura cu literatura romana. Iar Premiul Nobel nu i s-a acordat literaturii romane. I s-a dat, probabil, doar doamnei cancelar al Germaniei, printr-o reprezentanta a Germaniei, care nu mai luase de mult Premiul Nobel, si care isi povestea amaraciunile ei din tinerete, facindu-ne pe noi toti “cu ou si cu otet”. Eu nu am intilnit in aceste doua carti ale doamnei Muller o trasatura umana care sa fie, cit de cit, nu binevoitoare, pentru ca nu am nevoie de binevointa ei, dar sa lase deschisa o relatie umana posibila. Totul este falsificare, suspiciune. Ii urez doamnei Muller sa-si faca cariera, iar pe domnii de la Stockholm i-as intreba cine i-a pus acolo, pe ce criterii au fost numiti? Este destul de bizara aceasta alegere a lor, pentru ca ea nu ne onoreaza cu nimic."
Nimic mai adevarat!
3 comentarii:
Bunica mea a fost membra a minoritatii germane. Deportari in Baragan , inchisori sau domiciliu fortat aceste lucruri le-a cunoscut bunica mea dar nu doamna Müller.
Nemtii batrini nascuti in anii 20-30 au suferit in mod real (bunica mea si multi alti svabi sint un exemplu si au suferit absolut fara vreo vina) dar doamna Müller sigur nu.
Insusi minoritatea germana din banat , minoritate care alatui de sasi au contribuit la properitatea regiunilor Ardeal si Banat este facuta cu ou si otet de dna Müller.
Sunt convins ca aveti dreptate. D-na Muller ar fi fost ratata perfecta daca nu i se acorda acest premiu. Nu are pic de dragoste, de compasiune sau de intelegere pentru nimeni. Doar ura.
Herta Muller şi-a atins scopul. Pe unul ca mine, pe unii ca noi, Nobelul pe care ea l-a primit, apoi afirmaţii făcute în presă, inclusiv la TVR, afirmaţii cu un profund caracter antiromânesc, iar acum propunerea meschină şi dezonorantă adresată autorităţilor germane, referitoare la preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, toate, le-am resimţit drept în stomac. Îi mulţumim. Dar, să fie macar o secundă cinstită, corectă - ceea ce, sînt convins, este foarte greu pentru ea! - şi să recunoască faptul că, dacă la origine nu ar fi fost evreică, nu ar fi primit Premiul Nobel nici dacă ar fi ţinut-o Securitatea 45 de ani la colţ, pe coji de... muci! Aşa, totul se confecţionează. Inclusiv biografii profesionale, dosare, suferinţe, dizidenţe politice. Şi Premii Nobel. Nobleţe de caracter, însă, niciodată!
Trimiteți un comentariu